SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Un recurs în interesul legii, obligatoriu începând de vineri, 18 decembrie, după publicarea în Monitorul Oficial, arată că termenul de prescripție în care organele fiscale pot, potrivit vechiului Cod de procedură fiscală, să stabilească obligaţii fiscale reprezentând impozit pe profit şi accesorii ale acestuia, curge de data de 1 ianuarie a anului următor celui în care profitul impozabil a fost obținut. Hotărârea luată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) scurtează cu un an termenul de prescripție în cazul organelor fiscale care considerau că momentul de la care curgea acel termen era data de 1 ianuarie a anului următor celui în care era depusă declarația 101 privind impozitul pe profit.
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1257 din 18 decembrie 2020, a fost publicată Decizia nr. 21/2020 a ÎCCJ privind examinarea sesizării formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov cu privire la următoarea problemă de drept: „Care este momentul de la care se calculează termenul de prescripție pentru obligații fiscale principale/accesorii, aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar?”
Autorul sesizării a arătat în practica instanțelor judecătorești, nu există un punct de vedere unitar cu privire la problema de drept supusă dezlegării, concluzie ce rezultă din corespondența administrativă realizată cu celelalte curți de apel din țară, fiind evidențiate două orientări.
În prima dintre ele, termenul de prescripție a dreptului organului fiscal de a stabili și determina obligația fiscală datorată este de 5 ani și începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a constituit baza de impunere care a generat creanța fiscală.
Potrivit celei de a doua opinii, dreptul organelor fiscale de a stabili obligații fiscale corelative drepturilor de creanță fiscală se prescrie în termen de 5 ani, care începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, adică din momentul constituirii bazei de impunere, conform art. 23 din Codul de procedură fiscală.
În opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, termenul de prescripție pentru obligațiile fiscale principale/accesorii, aferente impozitului pe profit stabilit suplimentar, începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a constituit baza de impunere care a generat creanța fiscală, iar nu de la data de 1 ianuarie a anului următor în care contribuabilul a depus ori, potrivit legii, trebuie să depună declarațiile de impunere.
„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 alin. (1) şi (2), coroborate cu cele ale art. 23 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, termenul de 5 ani de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale reprezentând impozit pe profit şi accesorii ale acestora curge de la data de 1 ianuarie a anului următor anului fiscal în care s-a realizat profitul impozabil din care rezultă impozitul pe profit datorat de contribuabil”, a reținut ÎCCJ (Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii), în cadrul Deciziei nr. 21/2020.
DOCUMENT – DECIZIA nr. 21 din 14 septembrie 2020referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 91 alin. (1) și (2), coroborate cu cele ale art. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare poate fi consultată INTEGRAL, aici.
Partajează acest conținut:
