SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Astăzi, 23 aprilie 2026, Tribunalul Bihor a decis menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului Bîntu Costel Mădălin, agent de poliție de frontieră cercetat într-un dosar penal de corupție și fals în acte oficiale. Potrivit minutei pronunțate de judecătorul de drepturi și libertăți, instanța a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pentru încă 30 de zile, începând cu data de 26 aprilie 2026 și până la 25 mai 2026 inclusiv. În același timp, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea inculpatului de înlocuire a arestului preventiv cu arestul la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar.
Tribunalul Bihor a menținut arestul preventiv într-un dosar care vizează acuzații grave de corupție în exercitarea atribuțiilor de serviciu
Soluția pronunțată joi de Tribunalul Bihor marchează o nouă etapă într-un dosar penal care privește presupuse fapte de o gravitate ridicată atribuite unui agent de poliție de frontieră. Dincolo de caracterul procedural al minutei, decizia instanței arată că judecătorul a apreciat că sunt întrunite în continuare condițiile prevăzute de Codul de procedură penală pentru menținerea celei mai severe măsuri preventive, în contextul în care inculpatul este cercetat pentru complicitate la luare de mită, complicitate la delapidare și două infracțiuni de fals intelectual.
În formularea instanței, măsura a fost menținută în temeiul art. 236 Cod procedură penală, coroborat cu art. 234 alin. 1 și raportat la art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, ceea ce înseamnă că judecătorul a analizat dacă subzistă atât premisele legale ale prelungirii arestării preventive, cât și elementele care țin de gravitatea acuzațiilor, de pericolul concret pentru ordinea publică și de stadiul procesual al cauzei. De altfel, faptul că instanța a respins expres solicitarea inculpatului de înlocuire a arestului preventiv cu o măsură mai puțin severă indică faptul că, la acest moment, tribunalul a considerat că arestul la domiciliu sau controlul judiciar nu sunt suficiente pentru a răspunde exigențelor procesului penal.
Acuzațiile formulate de procurori: corupție, folosirea resurselor instituției și falsificarea activității de serviciu
Potrivit datelor prezentate în cauză, Parchetul susține că a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de Bîntu Costel Mădălin pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la luare de mită, complicitate la delapidare și două infracțiuni de fals intelectual. Din perspectiva acuzării, ancheta nu privește un simplu episod izolat și nici o conduită pasivă a inculpatului, ci o participare activă la un mecanism infracțional în care atribuțiile de serviciu ar fi fost deturnate de la scopul lor legal și folosite pentru a crea presiune asupra unei persoane oprite în trafic, pentru obținerea unei sume de bani.
Procurorii arată că, din probatoriul administrat până la momentul formulării propunerii de arestare, a rezultat o suspiciune rezonabilă cu privire la implicarea agentului de poliție de frontieră în faptele investigate. În limbaj juridic, noțiunea de suspiciune rezonabilă nu înseamnă vinovăție dovedită, dar reprezintă pragul de probă necesar pentru anumite măsuri procesuale, inclusiv pentru luarea ori menținerea unei măsuri preventive, atunci când aceasta este dublată de celelalte condiții cerute de lege.
Ceea ce rezultă însă din descrierea factuală este imaginea unui caz în care anchetatorii nu îl privesc pe inculpat drept un simplu martor la conduita presupus ilicită a colegului său, ci ca pe o persoană care ar fi contribuit efectiv la realizarea actelor de corupție și la consolidarea efectului lor asupra persoanei vizate.
Episodul-cheie al dosarului: controlul în trafic din 17 octombrie 2025 și presupusa mită
Nucleul acuzațiilor pare să fie reprezentat de episodul din 17 octombrie 2025, descris de procurori ca un moment în care intervenția de serviciu ar fi fost transformată într-un instrument de constrângere informală. Potrivit acuzării, inculpatul, aflat în exercitarea atribuțiilor de agent de poliție de frontieră, ar fi înlesnit colegului său, Ban Cristian, să comită infracțiunea de luare de mită.
În versiunea anchetatorilor, totul a pornit de la oprirea și abordarea unui cetățean bulgar, indicat în comunicat drept martorul K. Din acel moment, procurorii susțin că cei doi polițiști au creat împreună un cadru intimidant, folosindu-se de autoritatea funcției și de perspectiva aplicării unor sancțiuni contravenționale severe. În acest context, lui Bîntu Costel Mădălin i se impută că a participat la abordarea persoanei respective, că a contribuit la conturarea atmosferei de presiune și că a simulat începerea întocmirii procesului-verbal de contravenție.
Din punct de vedere juridic, o asemenea conduită este relevantă pentru analiza complicității. Complicitatea nu presupune, în mod necesar, ca persoana acuzată să pretindă personal suma de bani sau să o primească nemijlocit. Legea penală sancționează și fapta celui care înlesnește, ajută sau sprijină în orice mod comiterea infracțiunii principale. Tocmai de aceea, procurorii insistă asupra rolului jucat de inculpat în crearea contextului și în susținerea presiunii exercitate asupra persoanei oprite în trafic.
Potrivit stării de fapt reținute de acuzare, procesul-verbal simulat ar fi fost abandonat în momentul în care s-ar fi ajuns la o înțelegere privind remiterea unei sume de bani. Mai departe, procurorii susțin că inculpatul a rămas în proximitatea locului faptei și a acceptat, prin conduita sa, atât pretinderea sumei de 200 de euro, cât și primirea efectivă a banilor de către colegul său. În viziunea acuzării, această atitudine nu ar fi fost una neutră, ci una care a contribuit la consolidarea convingerii martorului că plata era singura modalitate de a evita sancțiunile invocate.
Mai mult, dosarul reține că după remiterea banilor, Bîntu Costel Mădălin ar fi primit o parte din suma obținută, respectiv 600 de lei. Tocmai acest element, dacă va fi dovedit în faza de judecată, ar putea întări semnificativ teza acuzării privind participarea sa conștientă și directă la mecanismul infracțional. În prezent însă, toate aceste împrejurări reprezintă acuzații formulate de procurori și urmează să fie supuse verificării contradictorii în cursul procesului penal.
Drumul la bancomat și acuzația de complicitate la delapidare
Dosarul nu se oprește la presupusa luare de mită. Un alt palier important al acuzațiilor privește folosirea unei autospeciale a Poliției de Frontieră pentru deplasarea cetățeanului bulgar la un ATM, în scopul procurării sumei de bani care ar fi constituit obiectul mitei. Potrivit parchetului, acest episod s-ar fi petrecut în intervalul orar 12:20–12:40, pe traseul dintre zona Punctului de Trecere a Frontierei Borș 2 și centrul comunei Biharia.
În economia cauzei, acest fapt este calificat de procurori nu ca un simplu abuz administrativ ori o abatere disciplinară, ci ca o conduită susceptibilă să intre în sfera delapidării, în condițiile în care un bun aparținând unei instituții publice ar fi fost folosit într-un scop străin serviciului și în legătură cu obținerea unui folos ilicit. Colegul inculpatului, Ban Cristian, este indicat ca autor al folosirii autospecialei, iar lui Bîntu Costel Mădălin i se atribuie o contribuție de ordin permisiv sau moral, procurorii arătând că deplasarea ar fi avut loc cu permisiunea sa.
Din punct de vedere juridic, această acuzație este deosebit de interesantă, pentru că sugerează că resursele instituției nu ar fi fost doar cadrul exterior al faptei, ci chiar un instrument utilizat pentru realizarea efectivă a interesului infracțional. În plan probator, o asemenea împrejurare poate avea relevanță atât pentru conturarea intenției, cât și pentru susținerea tezei că intervenția nu a fost una accidentală sau improvizată, ci una acceptată și facilitată în mod concret.
Rapoartele de activitate despre care anchetatorii spun că au fost falsificate
Al treilea palier major al dosarului privește presupuse falsuri intelectuale săvârșite în legătură cu documentele de serviciu. Procurorii susțin că cei doi agenți ar fi consemnat în acte oficiale date neadevărate referitoare la activitatea desfășurată în teren, creând astfel aparența unei activități profesionale intense, care nu ar fi corespuns realității.
Prima acuzație de fals intelectual vizează data de 5 octombrie 2025. Potrivit stării de fapt reținute de acuzare, Ban Cristian și Bîntu Mădălin Costel, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu în zona fostului Punct de Trecere a Frontierei Borș 2, ar fi atestat în nota-raport privind misiunile executate între orele 08:00 și 20:00 că au identificat și verificat în trafic 29 de cetățeni ai Uniunii Europene care transportau marfă și că respectivele persoane au fost verificate în baza de date EDAC. Procurorii susțin însă că, în realitate, nicio asemenea verificare nu a fost efectuată.
A doua acuzație de fals intelectual privește chiar data de 17 octombrie 2025, aceeași zi în care s-ar fi produs episodul de corupție. De această dată, cei doi apar în postura de coautori, fiind acuzați că au consemnat în fals că ar fi identificat și verificat în trafic 85 de cetățeni UE care transportau marfă și că aceste persoane au fost verificate în baza EDAC. În realitate, spun procurorii, au fost efectuate doar două verificări ale unor persoane de cetățenie română, ambele realizate de Bîntu.
Din perspectivă juridică, falsul intelectual este o infracțiune care protejează încrederea publică în autenticitatea și veridicitatea înscrisurilor oficiale. Nu este vorba despre simple erori materiale sau omisiuni minore, ci despre atestarea unor împrejurări necorespunzătoare adevărului de către un funcționar public, în exercitarea atribuțiilor sale. Tocmai de aceea, în astfel de cazuri, miza nu este doar corectitudinea formală a unui raport, ci însăși credibilitatea mecanismului administrativ prin care statul își consemnează și își justifică activitatea.
În logica acuzării, aceste rapoarte nu ar fi avut doar rolul de a cosmetiza o activitate slabă, ci pe acela de a furniza o acoperire scriptică pentru ceea ce se întâmpla în teren. Dacă această teză va fi confirmată în proces, atunci dosarul nu ar mai privi doar un incident punctual, ci ar putea contura un mod de operare în care aparența de legalitate era întreținută prin documente oficiale întocmite contrar realității.
Inculpatul are dreptul de a formula contestație în termen de 48 de ore de la comunicare.
Partajează acest conținut:
