SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Profesor de filosofie, Ovidiu Someșan scrie istorie în manieră modernă. E istorie beletristică, așa cum remarca profesorul Dan Ispas la lansarea, la Beiuș, a cărții “«Moara cu noroc» – între istorie și geografie”. Evenimentul a fost intermediat de Asociația Culturală ˝Lioara,˝ prin secretarul Iosif Tocoian, notar din Beiuș, gazdă fiind Muzeul Municipal din orașul bihorean. Poeți și scriitori locali precum Ulpiu-Traian Bodea, Nicolae Brânda, Dan Ispas, dar și dr. Sorin-Luigi Vesa, directorul medical al Spitalului Orășenesc Ștei, Anca Banda, referent la Casa de Cultură ˝Ioan Ciordaș˝ au fost la eveniment, alături de muzeograful Cristian Țoța.
De remarcat că prima întâlnire a cărții cu publicul a avut loc la Iercoșeni, în județul Arad, unde se bănuiește că a fost fieful lotrilor și al sămădăilor. Sunt argumente că Ioan Slavici, în ”Moara cu noroc”, s-a inspirat din viața și relatările locuitorilor de odinioară din Iercoșeni – vechiul Fundureni, un sat „de lotri”, în vecinătatea căruia stătea „Birtul lotrilor”. ”Pe la gurile de șes ale Crișurilor trăiesc luncanii. (….) Sunt, în genere, mai îndrăzneți și mai năvalnici, oameni cu deosebire trupeși și chipeși, cei mai avântați dintre românii pe care îi știu. Tipul luncanului m-am încercat să-l înfățișez în Lică Sămădăul din Moara cu Noroc”, scria Slavici.
Profesorul Dan Ispas a remarcat că autorul volumului “«Moara cu noroc» – între istorie și geografie” a pus cap la cap documente istorice și mărturii din teren prin ceea ce se numește tehnica istoriei orale. De-altfel, autorul a ținut să mulțumească mai multor familii din Iercoșeni pentru că i-au pus la dispoziție documente, dar și mărturii din arhiva poetei locale Emilia Iercoșan, considerând că „Iercoșeniul…solitar și îngândurat, așteaptă o recunoaștere deplină a celor petrecute aici, să umble într-o bună zi și pe ulițele bătătorite de copitele cailor care i-au purtat în spate bucuriile și necazurile”. De altfel. una dintre dorințele poetei a fost de “a se ridica o coloană pe locul (nu departe de aici) unde odată a fost Moara cu noroc”.
Legăturile dintre Beiuș și Ineu
Legăturile dintre cele două zone din Arad și Bihor, dintre Ineu și Beiuș, au fost menționate de doctorul Sorin-Luigi Vesa, originar din Ineu, și domiciliat în Beiuș. Acesta a vorbit despre legăturile dintre Țara Beiușului și cea a Luncanilor, argumentând că satul Coroi a fost înființat în 1814 de către cinci familii din Sânmartin de Beiuș: Vesa, Bulc, Borzan, Stanca și Leucuța, foști soldați în armata habsburgică, răsplătiți cu pământ pentru vitejia dovedită în bătăliile contra armatelor napoleoniene.
Bunicul medicului, preot în Șiad, i-a urmat, ca slujitor al altarului, unui paroh originar din Iercoșeni: ”Familiile Vesa, Bulc, Borzan, Stanca și Leucuța le găsiți și azi în Sânmartinul de Beiuș. Satul Coroi e o copie fidelă a Sânmartinului: e pe deal, cu o biserică în centru… Ineul e strâns legat de această zonă, toată familia mea a făcut școală aici. De la Ineu și până-n Sebiș, toată lumea venea la Beiuș; cu carul, cu căruța, cu trenul, până la Șoimi. Sunt foarte multe legături care unesc aceste zone!˝
Scriitorul Ovidiu Someșan a povestit că memoria colectiv reține momentul în care ”un domn de la Șiria˝, probabil Slavici, a venit la Iercoșeni, unde a cules informații despre lotri. Din curiozitate, scriitorul și-a dorit să “încerc să precizez locul unde el își plasează eroii și acțiunea… Am optat pentru locul în jurul căruia se concentrează cele mai multe argumente că ar fi fost Fundureni-ul lui Slavici. Locul acesta este un cătun pe nume Iercoșeni, unde a fost un cuib al lotrilor, unde toate, toate poveștile și astăzi în circulație arată că ar fi fost fieful lotrilor, unde exista un birt numit Birtul Lotrilor”.
Partajează acest conținut:
