SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Un cetățean român a fost înregistrat la nașterea sa în România ca fiind de sex feminin, după ce s-a mutat în Regatul Unit, acesta a dobândit cetățenia britanică păstrând totodată cetățenia română. În anul 2017, acesta și-a schimbat, în această țară, prenumele și formula de adresare din feminin în masculin și a obținut, în anul 2020, o recunoaștere legală a identității sale de gen masculine. În luna mai a anului 2021, pe baza a două documente obținute în Regatul Unit care atestă aceste schimbări, acest cetățean a solicitat autorităților administrative române să efectueze înscrierea în actul său de naștere a mențiunilor de schimbare a prenumelui, a sexului și a codului său numeric personal pentru a corespunde sexului masculin. În plus, el le-a solicitat să îi elibereze un nou certificat de naștere care să cuprindă aceste noi date.
Cu toate acestea, autoritățile române respective i-au respins cererile, invitându-l totodată să urmeze o nouă procedură judecătorească în România având ca obiect direct încuviințarea schimbării sexului. Invocând dreptul său de liberă circulație și ședere pe teritoriul Uniunii, cetățeanul respectiv solicită unei judecătorii din București să dispună punerea în acord a actului său de naștere cu noul său prenume și cu identitatea sa de gen recunoscută definitiv în Regatul Unit. Această judecătorie întreabă Curtea de Justiție dacă reglementarea națională care constituie temeiul deciziei de refuz adoptate de autoritățile române este conformă cu dreptul Uniunii și dacă Brexitul produce efecte în această cauză.
Avocatul general Jean Richard de la Tour constată, mai întâi, că faptele aflate la originea litigiului cu care este sesizată instanța română s-au produs fie înainte de Brexit, fie în perioada de tranziție care i-a urmat. Documentele emise în Regatul Unit trebuie să fie, așadar, considerate, în scopul analizării cererii judecătoriei, ca fiind documente emise de un stat membru al Uniuni. În continuare, el consideră că dreptul la liberă circulație al cetățenilor Uniunii și dreptul la respectarea vieții lor private se opun ca autoritățile unui stat membru să refuze recunoașterea și înscrierea într-un registru de stare civilă a prenumelui dobândit de un resortisant al acestui stat membru în alt stat membru, a cărui cetățenie o deține de asemenea. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește refuzul acestor autorități de a recunoaște identitatea de gen dobândită de resortisantul în cauză în acest alt stat membru și de a o înscrie, fără procedură, în actul său de naștere
În sfârșit, avocatul general subliniază că statele membre rămân competente să prevadă în dreptul lor național efectele acestei recunoașteri și ale acestei înscrieri în alte acte de stare civilă, precum și în materie de căsătorie și de filiație.
„Întrebările preliminare:
Faptul că articolul 43 litera i) și articolul 57 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă nu recunosc schimbările mențiunilor privind sexul și prenumele din starea civilă finalizate de către un bărbat transgender, cu dublă cetățenie (română și a altui stat membru), în alt stat membru prin parcurgerea procedurii de recunoaștere juridică a genului și cer cetățeanului român să parcurgă de la început o procedură distinctă judecătorească în România, în contradictoriu cu serviciul public comunitar de evidența persoanelor și stare civilă, procedură care a fost găsită ca fiind lipsită de claritate și predictibilitate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza X și Y împotriva României, cererile 2145/16 și 20607/16, 19 ianuarie 2021) și care poate conduce la o hotărâre contrară celei date în celălalt stat membru, se opune exercitării dreptului la cetățenia europeană (articolul 20 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene) și/sau dreptului la liberă circulație și ședere al cetățeanului Uniunii Europene (articolul 21 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolul 45 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene) în condiții de demnitate, egalitate în fața legii și nediscriminare (articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 18 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și articolele 1, 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene), cu respectarea dreptului la viață privată și de familie (articolul 7 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene)?
Ieșirea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană influențează răspunsul la întrebarea de mai sus, în special (i) dacă procedura de schimbare a stării civile a început înainte de Brexit și s-a finalizat în perioada de tranziție, iar (ii) impactul Brexit înseamnă că persoana nu se poate folosi de drepturile aferente cetățeniei europene, inclusiv de dreptul la liberă circulație și ședere, decât pe baza actelor de identitate sau de călătorie românești în care apare cu sex și prenume feminine, contrar identității de gen deja recunoscute juridic?”
Partajează acest conținut:
