Petru Anca, preotul greco-catolic ascuns SUB PĂMÂNT timp de 9 ani pentru a scăpa de arestare

Petru Anca s-a născut la 24 iulie 1917, în Sântandrei, județul Bihor, într-o familie de țărani, fiind cel mai mic dintre cei trei copii ai familiei. Mama, ”o femeie excepțională” a insistat ca toți trei să urmeze o școală. Astfel, fratele mai mare, Ioan, a ajuns tot preot în localitatea Negru, din județul Bihor, iar sora, Ecaterina, a urmat o școală profesională.

Tânărul Petru Anca a urmat liceul „Emanuil Gojdu”, apoi cursurile liceului „Samuil Vulcan” din Beiuș. A absolvit Academia de Teologie Română Unită din Oradea, iar pe 29 iunie 1943 a fost hirotonit preot în parohia Ceica, unde a păstorit până în 1948.

În rechizitoriul său se reţine faptul că s-a încadrat în mişcarea legionară încă din anul 1935 şi, datorită activităţii depuse, în 1940 a fost numit şef al Frățiilor de Cruce în judeţul Bihor. În noiembrie 1944 a fost arestat şi internat în lagăr pentru 3 luni. În iulie 1945 a fost din nou arestat pentru activitate legionară şi internat în lagăr, unde a stat până în 3 septembrie 1945.

Informat că urmează să fie arestat, din data de 30 mai 1948, Petru Anca devine fugar, timp de nouă ani. „Am căutat să mă sustrag de la arestare. Dar a venit iarna, cine să te primească,  unde poți să stai, nu poți să stai prin poduri. Mi-am făcut o ascunzătoare. O groapă. Am stat nouă ani sub pământ”, mărturisește părintele Petru Anca.

În casa părinților săi „a avut două ascunzători: una săpată sub podea, într-o cameră de locuit acoperită cu un capac din scânduri şi unde se ascundea în cazul când veneau persoane străine în casă, iar alta săpată în magazia de alimente de unde avea ieşirea spre podul casei”, se arată în sentința de condamnare.

În cei nouă ani cât a stat ascuns, a oficiat slujbe religioase clandestine în ritual greco-catolic. „Am liturghisit zilnic Sfânta Liturghie greco-catolică”, mărturisește părintele.

A fost condamnat la 25 de ani muncă silnică, din care a executat 6 ani și 8 luni, fiind grațiat pe 29 iulie 1964. „Foame și frig. Ce am îndurat nu se poate spune în cuvinte. Seara când ne culcam înveleam picioarele cu lanțurile în manta să se încălzească lanțurile” , a povestit părintele Petru Anca.

După punerea sa în libertate, a scris poezii, memorii, dar a și pictat în bisericile din Bihor.

A avut doi copii, o fiică, Mariana și un fiu, Alexandru. A decedat pe data de 2 octombrie 2002.