Părerea mea: Calea de mijloc nu există!

Au trecut vremurile când ne frecam mâinile de bucurie că prindeam Turcia în calea noastră. Ei au cea mai bună generație din istoria lor, peste cea a lui Sukur, Buruk sau Hasan Șaș. Noi, să recunoaștem, n-o avem pe cea mai bună. La Istanbul e un singur meci. Iar într-un sigur meci se poate întâmpla orice. Dacă ei au valori noi trebuie să avem echipă. Dacă trebuie atunci otrăvim fântânile și ardem ogoarele. Scopul scuză mijloacele. Nu trebuie să facem decât ceea ce putem și ceea ce știm. Nimic mai mult.

Da, ei valorează sute de milioane. Unu de-al lor face cât toată Liga 1 de la noi. Așa, și? Zicea Curjff: „N-am văzut un sac de bani să dea gol”. Ei sunt mai valoroși, sunt foarte buni. Așa, și? Vorba lui Emeric Ienei: ”Mai rău decât să vă bată n-au ce vă face”.  Nu e un meci oarecare, e un meci de totul sau nimic. Așa, și? Nu zicea Bill Shankly: „Fotbalul nu e o chestiune de viață sau de moarte. E mai mult decât atât”? Ei au 99% șanse, noi, acel 1%. Așa, și? Spunea Maradona: „Regret 99% din tot ce am făcut în viață, dar acel 1% este fotbalul care salvează restul”.

Chestia că și ei au tot două picioare nu e elocventă pentru că, probabil, picioarele alea sunt mai rapide și mai tehnice însă pot fi împiedicate, întoarse din drum, obligate să-și reconfigureze traseul.

Și dacă vom câștiga, n-am parcurs decât jumătate de drum. Și dacă vom pierde, vineri soarele va răsări din nou. O s-o luăm de la capăt doar că mai așteptăm patru ani.

Ei sunt tari, sunt mari, sunt valoroși, sunt acasă în vulcan, sunt super-favoriți. Ei bine, în acest context, par a fi deja câștigători, ceea ce înseamnă că noi nu avem nimic de pierdut. Ori o luăm pe cocoașă, ori le facem figura, dar calea de mijloc nu există.

Atâta timp cât sunt 1% șanse, ai noștri sunt datori să lupte iar noi să credem în ei. Ăștia sunt, alții n-avem!

Sursa foto: Shutterstock