Mituirea funcționarilor publici străini devine infracțiune cu o pedeapsă de la 2 la 7 ani de închisoare

Guvernul a adoptat în cadrul ședinței din 18 iulie 2024 proiectul de lege inițiat de Ministerul Justiției prin care se introduce o nouă infracțiune de corupție: mituirea funcționarilor publici străini.

Proiectul de lege privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Convenției privind combaterea coruperii funcționarilor publici străini în cadrul operațiunilor economice internaționale urmează să fie înaintat Parlamentului în vederea dezbaterii și adoptării.

Pe scurt, prin acest proiect:
– a fost reglementată o nouă infracțiune de corupție, și anume, infracțiunea de mituire a funcționarilor publici străini (Pedeapsa aplicabilă persoanei fizice este închisoarea de la 2 la 7 ani. În ceea ce privește pedeapsa aplicabilă unei persoane juridice, suma corespunzătoare unei zile-amendă este cuprinsă între 3.000 lei și 150.000 lei).
– a fost stabilită competența materială a organelor de urmărire penală privitoare la această nouă infracțiune la Direcția Națională Anticorupție.
– au fost stabilite și autoritățile centrale responsabile în domeniul cooperării judiciare internaționale în materie penală(Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Justiției).

Proiectul de lege privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Convenției privind combaterea coruperii funcționarilor publici străini în cadrul operațiunilor economice internaționale (în continuare, proiectul de lege), incriminează la art. 3 alin. (1) fapta persoanei care, direct sau indirect, promite, oferă sau dă unui funcționar public străin, pentru acesta sau pentru altul, bani ori alte foloase care nu i se cuvin, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale respectivului funcționar public străin sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, dacă fapta este de natură să îi procure acesteia sau oricărei alte persoane bani sau alte foloase sau să îi mențină asemenea avantaje în desfășurarea de operațiuni economice internaționale.

Sintagma „funcționar public străin” din cuprinsul noii incriminări are un înțeles specific în sensul   proiectului de lege. Astfel, este de menționat că art. 2 lit. a) din proiectul de lege stabilește expres înțelesul acestei sintagme: „funcționar public străin” înseamnă orice persoană, numită sau aleasă, care deține o funcție legislativă, administrativă sau judiciară într-o țară străină, orice persoană care exercită o funcție publică pentru o țară străină, inclusiv pentru o agenție de stat sau o întreprindere publică și orice funcționar sau agent al unei organizații publice internaționale. Definiția este preluată din art. 1 para. 4 lit. a) din Convenția Anti-mită. 

Având în vedere că definirea funcționarului public străin cuprinde referiri la sintagma țară străină, art. 2 lit. b) din proiectul de lege prevede că: „țară străină” include toate nivelurile și subdiviziunile de guvernare, de la cele naționale până la cele locale, ceea ce reprezintă o preluare fidelă a dispozițiilor art. 1 para. 4 lit. b) din Convenția Anti-mită.

Subiectul activ al noii infracțiuni nu este unul calificat – putând fi, deci, orice persoană fizică sau juridică. Elementul material alternativ al infracțiunii (promite, oferă sau dă) este realizat în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea îndeplinirii de către funcționarul public străin a unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale acestuia sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri ale funcționarului public străin. Cu alte cuvinte, fapta funcționarului public are în vedere orice utilizare de către acesta din urmă a funcției sale, indiferent dacă această utilizare intră sau nu în cadrul îndatoririlor oficiale ale funcționarului respectiv.

Mai mult, din conținutul infracțiunii, rezultă că fapta funcționarului public străin trebuie să fie de natură să procure făptuitorului sau oricărei alte persoane bani sau alte foloase sau să îi mențină asemenea avantaje în desfășurarea de operațiuni economice internaționale. Astfel, infracțiunea se săvârșește cu intenție directă sau indirectă, fără a fi necesar ca făptuitorul să săvârșească fapta cu acest scop. În plus, în vederea alinierii limbajului la specificul național, s-a optat pentru menținerea terminologiei deja consacrate în legislația națională (echivalentă celei prevăzute de Convenție) și reținută în practica organelor judiciare, respectiv reglementarea consecinței elementului material care să se refere la procurarea sau menținerea unor sume de bani, alte foloase sau avantaje în locul utilizării unei referiri la „obținerea sau menținerea unui avantaj comercial necuvenit” sintagmă care nu reflectă stilul juridic normativ național și nu se regăsește în acesta. 

Pedeapsa aplicabilă persoanei fizice pentru infracțiunea de mituire a funcționarilor publici străini este închisoarea de la 2 la 7 ani. De amintit că, potrivit art. 62 alin. (1) din Codul penal, dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii, se poate aplica și pedeapsa amenzii.

În ceea ce privește pedeapsa aplicabilă unei persoane juridice, prin derogare de la dispozițiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările și completările ulterioare, în cazul infracțiunii prevăzute la art. 3 alin. (1), suma corespunzătoare unei zile-amendă este cuprinsă între 3.000 lei și 150.000 lei. 

Stabilirea unor dispoziții derogatorii de la dispozițiile art. 137 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal este necesară pentru a asigura pedepse disuasive și eficiente pentru infracțiunile săvârșite de persoanele juridice și are în vedere pedepsele stabilite de alte state care au aderat recent la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică – Lituania (aderare în 2016) și Croația (aderare în 2023), precum și recomandările Grupului de lucru anti-mită (WGB).

Articolul 4 din proiectul de lege stabilește că revine Direcției Naționale Anticorupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție competența materială în ceea ce privește efectuarea urmăririi penale cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1). 

Art. 5 din proiectul de lege reglementează soluția procesuală de urmat în acele cazuri în care în cursul urmăririi penale procurorii parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești constată că infracțiunea care constituie obiectul cauzei este cea de la art. 3 alin. (1) din proiectul de lege, infracțiune atribuită prin prezentul proiect de lege în competența Direcției Naționale Anticorupție.  

Astfel, dacă în cursul efectuării urmăririi penale procurorii parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești constată că infracțiunea care constituie obiectul cauzei este una dintre infracțiunile atribuite în competența Direcției Naționale Anticorupție, inclusiv prin prezenta lege, aceștia au obligația de a înainta de îndată dosarul acestui din urmă parchet.

De asemenea, prin dispozițiile art. 6 din proiectul de lege sunt desemnate autoritățile centrale responsabile, în aplicarea art. 11 din Convenția Anti-mită. Prevederile art. 6 din proiectul de lege reprezintă dispoziții generale, de principiu, în materia cooperării internaționale în materie penală, și cu o îndelungată tradiție în acest domeniu. Astfel, luând în considerare structura organizatorică, dar și administrativă a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, autoritățile centrale responsabile care vor fi desemnate vor fi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Justiției. 

În plus, potrivit art. 10 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, competența îndeplinirii atribuțiilor specifice de autoritate centrală română în domeniul cooperării judiciare în materie penală aparține și se exercită de către:- Ministerul Justiției, prin direcția de specialitate, dacă cererile au ca obiect extrădarea, mandatul european de arestare, transferarea persoanelor condamnate, ordinul de indisponibilizare, ordinul 

de confiscare, recunoașterea și executarea hotărârilor și a actelor judiciare penale, comisiile rogatorii internaționale, orice altă formă de asistență judiciară internațională care se referă la activitatea de judecată ori la faza executării hotărârilor penale, precum și, indiferent de faza procesuală, atunci când, după caz, se prevede altfel prin prezenta lege sau cererea este formulată în temeiul curtoaziei internaționale sau Ministerul Justiției este desemnat autoritate centrală unică potrivit tratatelor internaționale la care România este parte;

– Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin structurile de specialitate, atunci când comisiile rogatorii internaționale sau celelalte forme de asistență judiciară internațională se referă la activitatea de cercetare și urmărire penală.

Prin urmare, dispozițiile art. 6 din proiectul de lege prevede că, în aplicarea art. 11 din Convenția Anti-mită:

a) autoritatea centrală responsabilă pentru consultările în vederea stabilirii competenței de efectuare a urmăririi penale în cazul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) este Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin structura competentă. 

b) autoritățile centrale responsabile pentru primirea cererilor de asistență judiciară în cazul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) sunt:

– Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin structura competentă, pentru cererile de asistență judiciară formulate în faza de urmărire penală;

– Ministerul Justiției, pentru cererile de asistență judiciară formulate în faza de judecată sau de executare a pedepsei, precum și pentru cererile de extrădare.

Prin Legea nr. 202/2023 pentru aderarea României la Convenția privind combaterea coruperii funcționarilor publici străini în cadrul operațiunilor economice internaționale, România a aderat la Convenția privind combaterea coruperii funcționarilor publici străini în cadrul operațiunilor economice internaționale (Convenția Anti-mită).