SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Curtea de Apel București a admis acțiunea introdusă de Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva Guvernului României și a Ministerului Finanțelor, într-un dosar privind plata drepturilor salariale restante ale magistraților și ale altor categorii profesionale din sistemul judiciar. Instanța a obligat cele două instituții să emită actele administrative necesare și să facă toate demersurile bugetare pentru includerea și alocarea integrală a sumelor solicitate, inclusiv prin rectificare bugetară, dacă această procedură va fi necesară.
Hotărârea vizează drepturi salariale restante prevăzute în titluri executorii, scadente în anul 2026. În concret, Curtea de Apel București a stabilit că Guvernul și Ministerul Finanțelor trebuie să pună la dispoziția Înaltei Curți fondurile necesare pentru achitarea acestor sume, aferente judecătorilor și celorlalte categorii profesionale îndreptățite.
Decizia a fost pronunțată marți, 5 mai 2026, însă nu este definitivă. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ceea ce înseamnă că obligația de executare stabilită de instanță va produce efecte după rămânerea definitivă a hotărârii.
Termen de 10 zile după rămânerea definitivă
Curtea de Apel București a stabilit un termen de executare de 10 zile, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii. În cazul în care obligațiile stabilite nu vor fi îndeplinite în termenul fixat, instanța a prevăzut o penalitate de 1% pentru fiecare zi de întârziere. Separat, Guvernului României și Ministerului Finanțelor li se aplică o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, până la îndeplinirea obligațiilor. Amenda se face venit la bugetul de stat.
Soluția se întemeiază pe dispozițiile art. 24 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, menționate în minuta instanței. Prin această trimitere, Curtea a stabilit cadrul sancționator aplicabil în situația în care autoritățile obligate prin hotărâre nu pun în executare măsurile dispuse.
Ce a decis concret Curtea de Apel București
Curtea de Apel București a respins excepțiile invocate de Guvern și de Ministerul Finanțelor și a admis cererea de chemare în judecată formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum aceasta fusese modificată pe parcursul procesului.
Instanța a obligat pârâții să emită actele administrative necesare și să efectueze toate demersurile bugetare pentru alocarea integrală a sumelor necesare achitării drepturilor salariale restante. Această obligație include, dacă va fi cazul, și utilizarea instrumentului rectificării bugetare.
În același timp, Curtea a stabilit că Guvernul și Ministerul Finanțelor trebuie să pună efectiv la dispoziția Înaltei Curți fondurile necesare pentru plata acestor drepturi salariale. Așadar, hotărârea nu se limitează la o obligație formală de a analiza solicitarea, ci impune efectuarea demersurilor administrative și bugetare necesare pentru acoperirea sumelor scadente în 2026.
Procesul a fost soluționat la primul termen
Cererea de chemare în judecată a fost semnată de președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea, și a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 30 martie 2026. Dosarul a fost soluționat pe 5 mai 2026, la primul termen de judecată, de judecătoarea Ramona Bușu.
În cursul judecății, reprezentantul Ministerului Finanțelor a cerut recuzarea judecătoarei de ședință, însă solicitarea a fost respinsă. Curtea a respins și cererea Guvernului de sesizare a Curții Constituționale, considerând-o neîntemeiată.
Acțiunea Înaltei Curți împotriva Guvernului
Înalta Curte de Casație și Justiție a acționat în judecată Guvernul și Ministerul Finanțelor în contencios administrativ, invocând amânarea plății unor drepturi salariale restante. Potrivit acțiunii, era vorba despre sume stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și devenite titluri executorii, pentru care instanța supremă solicita alocarea fondurilor necesare.
Înalta Curte a cerut obligarea Guvernului și a Ministerului Finanțelor la punerea la dispoziție a tuturor fondurilor necesare pentru plata drepturilor salariale restante scadente în 2026. Instanța supremă a solicitat, totodată, emiterea actelor administrative și efectuarea demersurilor bugetare pentru includerea integrală a acestor sume în buget, inclusiv prin rectificare bugetară.
Înalta Curte a mai cerut stabilirea unui termen de executare de cel mult 10 zile și aplicarea unor sancțiuni pentru întârziere. În cererea inițială, instanța supremă solicitase penalități de 2% pe fiecare zi de întârziere, însă Curtea de Apel București a stabilit prin hotărâre penalități de 1% pe zi.
Argumentele invocate de instanța supremă
Înalta Curte a susținut că neplata drepturilor salariale restante afectează dreptul de proprietate al judecătorilor care dețin titluri executorii neexecutate de peste zece ani. Instanța supremă a invocat și principiul separației puterilor în stat, susținând că neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive subminează autoritatea și legitimitatea instanțelor.
Înalta Curte a prezentat drepturile salariale recunoscute prin hotărâri definitive ca fiind creanțe certe, protejate juridic, și a arătat că amânarea repetată a executării acestora afectează securitatea juridică. Totodată, nstanța supremă a transmis că executarea hotărârilor judecătorești nu poate fi tratată ca o opțiune a autorităților, ci ca o obligație legală.
Demersul în instanță a fost precedat de o plângere prealabilă depusă de Lia Savonea la Guvern. În acea etapă, conducerea Înaltei Curți a criticat mai multe măsuri considerate ca afectând drepturile magistraților, inclusiv modificările privind pensiile acestora, dar și amânarea plății drepturilor salariale stabilite prin hotărâri definitive.
De unde provin restanțele salariale
Restanțele salariale aflate în discuție au apărut în urma unor majorări stabilite retroactiv prin hotărâri judecătorești. În 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, condusă atunci de Corina Corbu, și Parchetul General, condus de Alex Florența, au decis majorarea salariilor judecătorilor și procurorilor cu 25%, pentru alinierea la decizii pronunțate de instanțe. Majorarea se aplică retroactiv începând cu anul 2018.
Aceste diferențe salariale au generat obligații de plată pentru stat, materializate în hotărâri judecătorești și titluri executorii. O parte dintre sume a fost eșalonată sau amânată prin acte normative succesive, iar disputa dintre Înalta Curte și Executiv s-a concentrat asupra sumelor scadente în anul 2026.
Statul ar avea de plătit aproximativ 2 miliarde de euro cu titlu de restanțe salariale către magistrați, în urma valului de procese din ultimii ani.
Dimensiunea bugetară a disputei
Proiectul de buget transmis Parlamentului de Ministerul Finanțelor în luna martie prevedea pentru Înalta Curte aproape 5 miliarde de lei în anul 2026, echivalentul a aproximativ 1 miliard de euro. Suma reprezenta o creștere de aproximativ 50% față de anul anterior, iar fondurile suplimentare erau destinate achitării unor drepturi salariale restante provenite din majorări retroactive stabilite prin hotărâri judecătorești.
Partajează acest conținut:
