SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Articole de lege incidente: art. 73, art. 48, art. 57, art. 61 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
Potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (4) lit. b) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probaţiune are obligaţia să sesizeze instanţa, dacă persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile care îi revin.
Revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei intervine dacă obligaţiile civile nu sunt îndeplinite până la expirarea termenului de supraveghere.
Totuşi din interpretarea dispoziţiilor art. 88 alin. (2) teza finală Cod penal rezultă că revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu va interveni dacă persoana condamnată probează că nu a avut nicio posibilitate să îndeplinească obligaţiile civile.
În aceste condiţii, este rolul instanței de a evalua, prin raportare la toate particularităţile cauzei, dacă persoana supravegheată, căreia îi incumbă sarcina probei, a dovedit că nu a avut în mod obiectiv posibilitatea de a-şi executa obligaţiile civile, în caz de respingere a cererii de revocare a suspendării sub supraveghere executarea acestora urmând a se evalua potrivit legii civile.
Trebuie astfel determinat dacă, în condiţiile clemenţei acordate de instanţa care a dispus soluţia de condamnare, infractorul a făcută toate demersurile rezonabile şi legale în vederea acoperirii pagubei produse prin infracţiunea comisă ori la săvârşirea căreia a participat.
Prin Sentinţa penală nr. (…)/P/2020 din data de 15 iulie 2020 pronunţată de Tribunalul (…), în baza art. 583 alin. (1) Cod procedură penală, raportat la dispoziţiile art. 96 alin. (2) Cod penal, s-a admis sesizarea formulată de consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune (…) şi s-a dispus revocarea beneficiului suspendării executării sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani a pedepsei rezultante de 2 ani şi o lună închisoare, aplicată intimatului (C) prin Sentinţa penală nr. (…)/P/2015 din 23.12.2015 a Tribunalului (…), pronunţată în dosarul nr. (…), desființată în parte şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. (…)/A/2016 din 6.05.2016 a Curţii de Apel (…) şi executarea efectivă a pedepsei rezultante anterior menționate, de 2 ani şi o lună închisoare, în regim de detenţie.
S-a constatat că prin Sentinţa penală nr. (…)/P/2015 din 23. 12. 2015 a Tribunalului (…), pronunţată în dosarul nr. (…), desfiinţată în parte şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. (…)/A/2016 din 6.05.2016 a Curţii de Apel (…) s-a dispus aplicarea faţă de intimatul (C) a pedepsei complementare constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi de a comunica cu membrii familiei victimei, respectiv cu (Mv) (mama victimei), (S1v) (sora victimei) şi (S2v) (sora victimei) precum şi a dreptului de a comunica cu martora (M), prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) Cod penal, pe o perioadă de 4 ani, pedeapsă a cărei executare a început conform art. 68 alin. (1) lit. b) din Codul penal la data de 6.05.2016 şi a luat sfârşit în data de 5.05.2020.
S-a reţinut că, urmare a revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante principale a închisorii, devine executabilă pedeapsa accesorie aplicată aceluiaşi intimat prin Sentinţa penală nr. (…)/P/2015 din 23.12.2015 a Tribunalului (…), pronunţată în dosarul nr. (…), desfiinţată în parte şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. (…)/A/2016 din 6.05.2016 a Curţii de Apel (…), constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme şi de a comunica cu membrii familiei victimei, respectiv cu (Mv) (mama victimei), (S1v) (sora victimei) şi (S2v) (sora victimei) precum şi a dreptului de a comunica cu martora (M), prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), h) şi n) Cod penal, până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.
În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală, raportat la art. 72 alin. (1) din Codul penal, s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului (C), durata arestului preventiv din 03 aprilie 2014, la 12 octombrie 2015 şi durata arestului la domiciliu din 12 octombrie 2015, la 10 martie 2016.
S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.
În motivarea soluţiei pronunţate prima instanţă a reţinut, în esenţă, că la data de 5.02.2020 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului (…) sub nr. (…) cererea Serviciului de Probaţiune (…), prin care s-a solicitat revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani şi o lună închisoare aplicată condamnatului (C) prin Sentinţa penală nr. (…)/P/2015 din 23. 12. 2015 a Tribunalului (…), pronunţată în dosarul nr. (…), desfiinţată în parte şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. (…)/A/2016 din 6.05.2016 a Curţii de Apel (…).
Prima instanţă a apreciat că din actele dosarului coroborat cu susţinerile persoanei condamnate (C) rezultă că aceasta a luat cunoştinţă de obligaţiile de plată a daunelor către părţile civile consemnate în hotărârea de condamnare, imediat după rămânerea definitivă a acesteia, la 6.05.2016, dată de la care au trecut 4 ani şi două luni.
În această perioadă, intimatul condamnat (C) a fost apt de muncă şi a prestat activităţi lucrative în domeniul construcţiilor în calitate de muncitor zilier.
Astfel, raportat la această situaţie, Prima instanţă a opinat că persoana condamnată (C) nu s-a aflat şi nici nu se află într-o imposibilitate totală de plată a daunelor stabilite prin hotărârea de condamnare, acesta fiind apt de muncă şi realizând venituri în calitate de muncitor ziler în construcţii.
În plus, s-a mai arătat că solidaritatea obligaţiei de plată a daunelor datorate potrivit hotărârii de condamnare nu este susceptibilă a constitui o piedică la plata acestora, creditorul având posibilitatea să se îndrepte împotriva oricărui debitor obligat în solidar pentru plata întregii sume.
Prin urmare, Tribunalul (…) a reţinut faptul că s-a dovedit în cauză neîndeplinirea integrală de către persoana condamnată (C) a obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, precum şi împrejurarea că aceasta nu se datorează unei imposibilităţi de plată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie condamnatul (C) solicitând admiterea contestației, iar în temeiul prevederilor art. 4251 alin. (7) pct. (2) lit. a) Cod procedură penală, să se dispună desfiinţarea sentinţei penale atacate, rejudecarea cauzei şi în urma rejudecării să se dispună respingerea sesizării formulate de consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune (…).
În motivarea contestaţiei s-a arătat, în esență, că (C) a achitat în întregime cheltuielile de spitalizare către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (…) şi plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, s-a arătat că a respectat măsurile de supraveghere, a parcurs cele două programe de reintegrare şi a efectuat în întregime cele 200 de ore de muncă în folosul comunităţii.
S-a susţinut că la plata despăgubirilor civile în favoarea părţilor civile a fost obligat (C) în solidar cu alţi coinculpaţi şi că acesta a fost doar complice.
Examinând hotărârea contestată, din oficiu şi prin prisma motivelor invocate, Curtea a constatat următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (4) lit. b) Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, serviciul de probaţiune are obligaţia să sesizeze instanţa, dacă persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condiţiile stabilite, obligaţiile care îi revin.
Curtea a reţinut că revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei intervine dacă obligaţiile civile nu sunt îndeplinite până la expirarea termenului de supraveghere.
Totuşi din interpretarea dispoziţiilor art. 88 alin. (2) teza finală Cod penal rezultă că revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere nu va interveni dacă persoana condamnată probează că nu a avut nicio posibilitate să îndeplinească obligaţiile civile.
În aceste condiţii, este rolul instanței de a evalua, prin raportare la toate particularităţile cauzei, dacă persoana supravegheată, căreia îi incumbă sarcina probei, a dovedit că nu a avut în mod obiectiv posibilitatea de a-şi executa obligaţiile civile, în caz de respingere a cererii de revocare a suspendării sub supraveghere executarea acestora urmând a se evalua potrivit legii civile.
Trebuie astfel determinat dacă, în condiţiile clemenţei acordate de instanţa care a dispus soluţia de condamnare, infractorul a făcută toate demersurile rezonabile şi legale în vederea acoperirii pagubei produse prin infracţiunea comisă ori la săvârşirea căreia a participat.
Analizând situaţia concretă a condamantului (C) Curtea a reţinut că pe durata termenului de supraveghere:
a. a respectat măsurile de supraveghere impuse de instanța de judecată, a finalizat orele de muncă în folosul comunității și a urmat cele două programe de reintegrare;
b. nu i-au fost înmânate avertismente persoanei supravegheate (C) şi s-a discutat în permanenţă cu aceasta despre obligativitatea achitării obligaţiilor civile;
c. din cauza condamnării care figura în fişa de cazier nu şi-a găsit un loc stabil de muncă şi că a prestat activităţi periodice în construcţii, veniturile sale fiind inferioare nevoilor familiei sale.
Potrivit adresei nr. (…) din 17.03.2020 emisă de Serviciul Fiscal Orăşenesc (…), condamnatul (C) nu figurează în evidenţe cu venituri impozabile în perioada 2016 – 2020.
Totodată, din adresa nr. (…) din 17. 03. 2020, emisă de Inspectoratul Teritorial de Muncă (…) a rezultat că numitul (C) nu figurează în evidenţe ca fiind angajat cu contract individual de muncă. Din ancheta socială nr. (…) din 23. 03. 2020, întocmită de Primăria Comunei (…), judeţul (…), a rezultat că în prezent persoana condamnată (C) locuieşte în (…), într-o casă compusă din două camere, cu condiţii bune de trai, împreună cu fiica sa, (…), în vârstă de 16 ani, elevă şi cu concubina (…), în vârstă de 33 de ani, casnică.
Curtea a mai reţinut că persoana condamnată a făcut dovada achitării sumei datorate Spitalului Clinic Județean (…), a cheltuielilor de judecată, precum şi dovada achitării parţiale a despăgubirilor civile către părţile civile (S1v) şi (S2v), în sumă de 2.500 lei, depunând la dosarul cauzei chitanțele justificative.
În aceste condiţii de achitare parţială a despăgubirilor civile având în vedere că persoana condamnată nu a avut vreun venit constant sau vreun contract de muncă încheiat pe durată nedeterminată, Curtea a opinat că nu se poate reţine reaua-credinţă a condamnatului. Astfel, din ansamblul probelor administrate rezultă că ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti condamantul a respectat obligaţiile impuse, singura neexecutare parţială fiind cea a obligaţiilor civile, generată de situaţia finaciară concretă a acestuia.
Pentru aceste considerente, curtea, în baza art. 4251 alin. (7) pct. (2) lit. a) Cod procedură penală, cu referire la art. 583 Cod procedură penală, a admis contestația formulată de către condamnatul (C) [fiul lui (…), născut la data de (…) în mun. (…), judeţul (…), domiciliat în (…)] împotriva Sentinței penale nr. (…)/P/2020 din data de 15 iulie 2020 pronunţate de Tribunalul (…), a desfiinţat, în totalitate, hotărârea atacată şi rejudecând a respins ca nefondată sesizarea formulată de consilierul de probaţiune din cadrul Serviciului de Probaţiune (…) privind revocarea suspendării executării sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani a pedepsei rezultante de 2 ani şi o lună închisoare aplicate condamnatului (C) prin Sentința penală nr. (…)/P/2015 din 23.12.2015, pronunţată de Tribunalul (…) în dosarul nr. (…), desfiinţată în parte şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. (…)/A/2016 din 6.05.2016 a Curţii de Apel (…).
CITIȚI din categoria #jurisprudență:
- Conducător auto, condamnat pentru că a șofat având o alcoolemie ”extraordinar de mare”, de 5,20 la mie
- Acord de recunoaștere a vinovăției unui inculpat acuzat că a profanat un cadavru, pe motiv că ”s-ar fi transformat în strigoi” și i-ar fi bântuit pe membrii familiei
- Judecători înjurați și blestemați printr-o cerere de reexaminare: ”Ne-ați adus aici, fără pic de simțire, în bătaie de joc! Fiți blestemați!”
Partajează acest conținut:
