Ioan Măduța, elevul din ”generația de sacrificiu care trebuia să fie dată ca exemplu” | 5 ani în ”mormântul rece și umed” al pușcăriilor comuniste

text: lector univ. dr. Cristina Liana PUȘCAȘ

Ioan Măduța s-a născut la 3 iunie 1928, în Sebiș, județul Bihor, într-o familie care făcea parte din „elita țărănească” și care avea 8 hectare de teren. A mai avut două surori și un frate. Primele cunoștințe le dobândește la școala din sat, după care a fost admis la Liceul „Samuil Vulcan” din Beiuș. Din 1940 până la data arestării, 28 iunie 1948, a fost elev al acestui liceu.

A fost arestat împreună cu alte 13 persoane, alături de studentul Gheorghe Ardeleanu și colegi de liceu, printre care Gheorghe Banciu și Alexandru Pantea, pentru apartenență la Organizația „Vulturii Carpaților”. Șeful organizației este identificat în persoana lui Ioan Măduța. Acesta s-ar fi încadrat în organizație încă din anul 1947.

„La începutul anului școlar 1947-1948 se țin două ședințe în pădurea Delani sub conducerea sa, iar alta în grădina internatului din Beiuș …”, se arăta în Sentința nr. 647 din 25 martie 1949 a Tribunalului Militar Cluj.

A fost arestat pe data de 28 mai 1948, când „15 oameni ai Siguranței Statului înconjoară internatul și arestează 10 elevi din clasele VI – VII – VIII”, mărturisea  Ioan Măduța.

”Cum puteam noi să răsturnăm regimul?”

Întregul lot a fost transportat la Securitatea din Oradea, unde toți au fost încarcerați într-o cameră proaspăt tencuită, de 2,5 X 1 m, „un mormânt umed și rece”. „Nu aveam pentru noi capete de acuzare și încercau prin violență să ne facă să declarăm că am pus la cale răsturnarea regimului… Copilării. Cum puteam noi să răsturnăm regimul? Nu ne dădeam seama că noi eram generația de sacrificiu care trebuia să fie dată ca exemplu, ca alții să nu mai îndrăznească să se opună regimului prin manifestări ostile”, povestea Ioan Măduța.

A fost transferat la Penitenciarul din Oradea, unde a stat cu alte șase persoane, „într-o celulă de 3X4 m, fără pat, dormind pe jos și cu un geam de 80X80 și acela spart”. În cele două luni petrecute în această închisoare, nu a fost scos la plimbare, a făcut baie de trei ori, cu hârdăul de lemn așezat în colțul camerei și cu șobolani care îi invadau noapte. „Aveam paturi (priciuri) din scândură cu rogojini, 20 împreună, iar ușa era din gratii care dădea într-un coridor fără încălzire. Noaptea trebuia să facem de planton în fața ușii deoarece șobolanii, neavând ce mânca, ne mușcau de nas mâini sau picioare”, nota Ioan Măduța.

Lotul a fost transferat la Cluj și judecat pe 25 martie 1949. Ioan Măduța a primit 4 ani de închisoare corecțională. A fost mutat la Târgșor, apoi la Poarta Albă. „Eram duși să săpăm pământ pe care îl încărcăm în vagoneți de un metru cub și trebuia transportat pe linie îngustă la 500 de metru, unde era descărcat prin basculare. Normele erau foarte mari și condițiile de muncă inumane. Se lucra pe ploaie, frig, vânt câte 12 ore pe zi și noapte”, își amintea Ioan Măduța.

După iadul închisorilor, domiciliul obligatoriu din Bărăgan

La Peninsula Valea Neagră a lucrat atât la săpăturile de la Canal, cât și în cariera de piatră de la Ovidiu, unde a fost nevoit să spargă piatră cu ciocanul. La expirarea pedepsei, prin Decizia MAI nr. 708/1952, a fost încadrat în colonia de muncă pe timp de 12 luni, iar prin Decizia MAI nr. 530/1953 pedeapsa administrativă a fost majorată cu încă 12 luni. A fost eliberat pe data de 28 august 1954, însă i s-a stabilit domiciliul obligatoriu la Dropia.  

„În Bărăgan o cunoaște pe viitoare soție, Popescu Ioana, deportată împreună cu familia din Mehedinți (doi părinți și 5 copii), cu care se căsătorește în martie 1956. în 20 iunie 1956 i se ridică restricțiile domiciliare și împreună cu soția revine acasă, în satul Sebiș”, a povestit fiica lui Ioan Măduța, Silvia Doina Bulugea.

Ioan Măduța a avut două fiice, Doina și Mariana, economistă, respectiv ingineră. A decedat în iunie 1998.

Cristina Liana PUȘCAȘ este doctor în Istorie, lector universitar la Universitatea din Oradea, vicepreședintele Asociației Cei 40 de Mucenici.

Mai multe date şi istorisiri puteţi găsi pe www.memoriarezistentei.ro

Doritorii pot sprijini Asociația Cei 40 de Mucenici

Datele Asociaţiei „Cei 40 de Mucenici”: CIF: 31340614; / COD IBAN: RO43BRDE050SV63246520500

Cel mai important proiect al Asociației este Memorialul Rezistență și Represiune în Bihor. http://www.memoriarezistentei.ro/memorialul-rezistenta-si-represiune-in-bihor/