INTERVIU cu av. Daniel Nițu: dreptul penal predat frumos la curs nu seamănă cu cel trăit în dosar și e similarul juridic al oncologiei: greu, uneori aproape imposibil

DNews24: De ce avocat și profesor?

av. Daniel Nițu: Cred că mai corect ar fi profesor și avocat. Catedra am văzut-o întotdeauna ca my true calling. Iar după ce am terminat cu doctoratul, mi-am încercat „norocul” și în avocatură. Și pentru complinire profesională, să pot să văd aplicat totul până la ultimul aspect din procesul penal, cu toate aspectele sale, dar, trebuie să fim realiști, și pentru complinire financiară.

DNews24: Predați la UBB, într-o facultate care are și tradiție, și presiunea standardului înalt. Ce apasă mai greu pe un profesor de drept: să fie riguros sau să rămână relevant pentru lumea reală?

av. Daniel Nițu: Nu văd o contradicție între cele două. Rigoarea și relevanța pentru lumea reală juridică cred că merg perfect în paralel. Cu cât ești mai bine pregătit și ai standarde mai ridicate, valabil pentru tine și pentru studenți, cu atât cred că ești mai „relevant” pentru lumea reală. Așa o văd eu cel puțin, dar eu tot timpul m-am văzut un pozitivist, axat pe predarea aspectelor practice, cu impact vizibil în activitatea cotidiană juridică.

DNews24: Stați de ani buni între catedră și practică. În ce moment ați înțeles că dreptul predat frumos la curs și dreptul trăit în dosar nu mai sunt chiar aceeași lume? Cum pregătiți studenții pentru această realitate?

av. Daniel Nițu: Mi-am dat seama de aceste aspecte înainte să intru în avocatură. Motiv pentru care nu am fost surprins odată intrat în avocatură, ca unii colegi mai tineri, proaspăt absolvenți. E real dictonul „practica nu e ca teoria”. Dar la fel de real e că, cu cât ești mai bine pregătit teoretic, cu atât mai ușor va fi să ai rezultate în practică. Cum pregătesc studenții? Cred că nu doar eu, ci întreg colectivul colegilor mei ne axăm pe dreptul pozitiv, mai exact pe jurisprudență recentă și pe chestiuni de maximă actualitate, fără a teoretiza excesiv. Pentru aceasta le indicăm lucrări relevante.

DNews24: Ați scris cărți de drept penal. Ce obligă mai mult un autor de drept: precizia tehnică sau responsabilitatea de a nu forma generații care știu definiții, dar nu înțeleg viața din spatele lor?

av. Daniel Nițu: Ca autor îmi propun precizia tehnică. Îmi doresc ca orice lucrare scrisă de mine, fie și doar ca un membru al unui colectiv de coautori, să fie un reper pentru aspectele de legalitate. Aceasta nu înseamnă doar definiții, bineînțeles, ci înțelegerea instituțiilor. Dar trebuie să fiu realist, aceasta la fel nu implică înțelegerea aspectelor din spate, la care cred că vă referiți. Ele vin odată cu dosarele, cu oamenii, cu încărcătura lor, cu experiența, cu viața. Nu cred că le putem anticipa. Pentru aceasta există mai degrabă întâlniri informale cu studenții pe subiecte despre viața reală din profesie, fie ea judecător, procuror, avocat etc. Organizațiile studențești din UBB și din Facultatea de Drept organizează constant astfel de întâlniri, seria „Cafenelelor juridice”, sper să nu greșesc numele, ajută studenții să își formeze o părere despre cum e în realitate într-o profesie sau alta, cu plusuri și, mai ales, cu minusuri.

DNews24: Există o idee despre dreptul penal pe care ați crezut-o mai simplă când erați tânăr și pe care astăzi, după ani de predare și practică, o vedeți mult mai incomod?

av. Daniel Nițu: Cred că odată cu vârsta / experiența / cititul, ce ți se părea inițial mai simplu ți se pare mai complicat și invers. Spre exemplu, zona de individualizare judiciară și eterogenitatea soluțiilor din practică mă bulversează inclusiv la ora actuală. Pedepse mici pentru infractori periculoși, pedepse mari pentru fapte extrem de vechi, de gravitate mică / medie, pentru persoane deja reintegrate etc. Dar poate sunt subiectiv.

DNews24: Fără să intrați în confidențialitatea dosarelor, ce tip de cauze v-au arătat cel mai limpede cât de fragilă este, de fapt, granița dintre vinovăție, apărare și adevăr?

av. Daniel Nițu: Trebuie să recunosc că nu am frustrări legate de clienți nevinovați condamnați pe nedrept, din contră am o serie redutabilă de clasări și achitări cu care mă mândresc. Din nefericire, sunt legat de multe aspecte de confidențialitate, în special în unele dosare de instanță mult mediatizate inclusiv pe zona de Oradea. Am însă frustrări juridice legate de condamnări când probatoriul de la dosar indica altceva. Nu poți condamna fiindcă tu crezi / simți că e vinovat, trebuie probe. Adevărul juridic e diferit de cel real. Cel real e cel cunoscut de inculpat / victimă / martorii oculari, poate de avocatul inculpatului etc. Când condamni fără probe clare, mi se pare frustrant juridic.

DNews24: Dreptul penal este una dintre zonele în care omul apare deseori în forma lui cea mai tensionată și vulnerabilă. Ce învață despre natura umană un avocat de penal pe care nu-l poate învăța nicio carte și cum explicați ca profesor studenților acest lucru?

av. Daniel Nițu: Nu pot explica aceasta studenților. Nici nu îmi propun la nivel de an 2, penal general. La nivel de an 4 am un opțional în semestrul 2, eu îl consider un „la final de toate” cu generația respectivă. Discutăm pe lângă drept internațional penal, aceasta e materia, și mult pe lângă, legat de practică, viitor, profesie, viață personală etc. E o atmosferă mult mai relaxată.

Cred că ce trebuie să învețe despre natura umană este că dreptul penal este un similar juridic al domeniului oncologiei în materia medicală. E greu. De multe ori aproape imposibil, să nu zic imposibil. E important să îți faci treaba cât de bine poți, să nu îți poți reproșa ceva tu personal ulterior.

E important să fii onest cu clientul, să comunici. E important să îl pui pe el în față, la fel de important cum e că tot clientul va trebui să își asume responsabilitatea unor decizii în final. Tu poți să îi prezinți doar plusurile și minusurile.

În fine, cred că ajungi în timp să fii și un psiholog, uneori un duhovnic etc. Cel mai important e să reușim cât putem să rămânem empatici. Dacă pierdem asta, atunci poate mai bine renunțăm de comun acord la relația cu clientul.

DNews24: Ce vă consumă mai mult într-o cauză? Cum, de ce și cum gestionați?

av. Daniel Nițu: Obsesia să nu îmi pot reproșa că am omis ceva, că am făcut ceva greșit. Căci riscurile sunt foarte mari și nu aș dormi bine dacă aș ști că dosarul s-a pierdut pe mâna mea. Dacă nu fac greșeli, dacă strategia e bună, chiar dacă uneori nu iese cum am sperat / am planificat, pot dormi liniștit noaptea.

Mă macină însă dacă îmi pot reproșa ceva. De aceea încerc să nu îmi pot reproșa. Uneori tot iese rău și atunci îmi asum să exercit căi extraordinare, să încerc să mai inventez ceva, dacă mi s-a părut că soluția finală nu era legală sau temeinică, chiar definitivă cum e.

DNews24: Ați avut vreodată sentimentul că, în anumite dosare, problema reală nu mai este lipsa de lege, ci felul în care oamenii folosesc legea?

av. Daniel Nițu: Nu cred în teorii de conspirații, deși probabil există și astfel de situații. Cert este că profesorul Ion Deleanu spunea că „instituțiile sunt personificate de oameni”. Dacă ne place instanța X sau Y, nu ne place fiindcă avem parcare și săli curate în principal, ci fiindcă judecătorii sunt bine pregătiți, comunică bine, atmosfera în sală e una de respect etc. Repet, probabil sunt și cazuri în care însă legea e folosită dincolo de procedură – obsesia mea cu adevărul judiciar vs. adevărul real. Nu poți pronunța o soluție pe ce crezi tu / știi tu, dacă la dosar nu există probe suficiente. Și dacă poate ai dreptate. Dar încă o dată, sunt poate subiectiv.

DNews24: Care este adevărul incomod despre practica penală pe care oamenii îl văd rar?

av. Daniel Nițu: Programul inexistent în faza de urmărire penală. Drumurile infernal de lungi pentru o cauză scurtă. Tensiunea în dosarele cu miză mare, unde miză mare înseamnă risc, deci teoretic aproape orice dosar penal ajunge să fie tensionat. Presiunea mediatică în orice dosar cu clienți mai importanți.

DNews24: Cum îi vedeți, sincer, pe studenții de azi la Drept în comparație cu generațiile trecute?

av. Daniel Nițu: Eu am tangență doar cu cei din anul 2 începând, când deja au trecut de anul 1, așa că sunt mult schimbați, mă gândesc, față de elevii de clasa a 12-a care trec pragul Facultății. În proporție covârșitoare, studenții noștri sunt niște oameni „faini”, că tot suntem în Ardeal, genul de oameni cu care ai vrea să trăiești într-o comunitate.

Comparativ cu generațiile trecute, inclusiv cu a mea, ce pot să văd este că cei foarte buni sunt mult mai buni decât cei foarte buni din generațiile anterioare. Accesul la informație, filtrat foarte bine însă, deschiderea lor, posibilitatea de a face stagii de practică etc. îi face mult mai bine pregătiți față de cum eram noi pe vremuri.

DNews24: Care este slăbiciunea pe care o vedeți cel mai des la mulți studenți buni la prima vedere?

av. Daniel Nițu: Nu aș numi-o chiar slăbiciune. E însă ce vedem în societatea noastră în general. Lipsa de răbdare. Vor rezultate din prima. Și șocul e mare – indiferent cât de bine pregătit ești, viața e o piramidă inversată, la început e foarte mult de lucru, statut de bază / început și remunerație financiară mică. Și în timp statutul se schimbă, sarcinile încep să fie mai puține, sau oricum mai ușor gestionabile și pe experiență și rutine, iar financiarul crește. Dar trebuie răbdare pentru asta. Or, noi nu mai avem răbdare.

DNews24: Ce face diferența dintre un student promițător și unul care doar performează bine în sesiune?

av. Daniel Nițu: Cititul, să nu zic învățatul, constant pe tot timpul semestrului versus învățatul 12-16 ore / zi în sesiune.

DNews24: Credeți că facultățile de drept reușesc astăzi să formeze gândire juridică autentică sau încă produc prea des candidați foarte buni la reprodus și mai puțin buni la judecat?

av. Daniel Nițu: Din nou, vârfurile generației clar corespund dezideratului. Chiar am citit zilele acestea trei lucrări de licență și am rămas foarte plăcut impresionat. Dar erau trei studenți de top, care au citit și muncit mult.

DNews24: Dacă ar trebui să spuneți direct ce nu merge bine în formarea juridică universitară din România, care ar fi primele lucruri pe care le-ați numi fără ezitare?

av. Daniel Nițu: Șabloanele. Examenele mari cu formațiuni foarte mari de studenți. Nu mai avem timp fizic de examene orale. Și recurgem la grile, fiindcă oricum astea se cer la concursurile de admitere în profesie. Aici se pierde mult, dar nu cred că pot identifica o soluție la ce număr de studenți avem.

DNews24: Dumneavoastră vedeți și studentul, și stagiarul, și tânărul care intră efectiv în profesie. Care este șocul cel mai mare dintre facultate și viața juridică reală? Ce nu le spune nimeni în facultate, deși ar trebui?

av. Daniel Nițu: Păi cred că începem să le zicem tot mai multe din Facultate. Și stagiile de practică îi conving să își aleagă în cunoștință de cauză profesia. Am avut studenți care după practică au zis că vor să fie judecători, nu sunt comozi cu programul stabilit de poliție / parchet pe repede înainte, cu drumurile lungi etc. Și era o alegere logică și naturală pentru profilul lor uman. Ce nu le zicem cât ar trebui este însă că în Facultate, oricât de severi părem a fi, în realitate îi protejăm, sunt într-un fel de cuib.

Când au plecat, gata, sunt pe cont propriu. Și e foarte greu. Cu stagiarii la fel. Piramida sarcini – statut – bani te descumpănește dacă nu ești pregătit pentru asta.

Și nu discut doar de avocatul stagiar, ci și de judecătorul sau procurorul la început de drum după absolvirea INM-ului. Epuizat, omul începe lucrul unde a prins loc și îi cad în cap dosarele, banii nu sunt cu siguranță cât ne-am aștepta, șefii cum ți-e norocul etc.

DNews24: Ce îi lipsește cel mai mult multor tineri care intră în profesiile juridice: cunoașterea legii, rezistența la muncă, caracterul sau capacitatea de a purta răspunderea unei decizii?

av. Daniel Nițu: Nu cred că putem generaliza. Există unii cărora le lipsesc toate elementele, și îmi vin în cap 2-3 minim. Există alții cărora nu le lipsește nimic, și îmi vin iar în cap 2-3 cel puțin. Capacitatea asumării unei decizii e cea mai grea la început, cred că e logic de ce există stagiatură peste tot și de ce maestrul / coordonatorul ar trebui să coordoneze și să îndrume pe bune.

DNews24: Când evaluați un tânăr jurist, ce cântărește mai mult cu adevărat: memorie, logică, scriitură, instinct juridic, etică sau capacitatea de a rămâne calm sub presiune?

av. Daniel Nițu: Toate. Dar nu pot trece peste etică. Dacă nu ești un om cu principii, onest, de cuvânt, le poți bifa pe toate celelalte, dar nu vom putea colabora pe termen lung.

DNews24: Vi se pare că sistemul evaluează corect stagiarii și tinerii profesioniști sau îi trece prea repede prin filtre tehnice și prea puțin prin filtre de maturitate și caracter?

av. Daniel Nițu: Eu am încredere în tineri. Filtrele de maturitate apar cu experiența, e important ce model au la început de la maestru / coordonator. Caracterul e deja format, vorbim totuși de oameni de 22-24 de ani minim. Dacă ai caracter, îl ai și la 22 de ani și la 42. Dacă nu, nu, timpul doar o va demonstra, fiind mai multe ocazii în acest sens. Deci să le dăm tinerilor o șansă.

DNews24: Se vorbește mult despre exigență și foarte puțin despre bani. Credeți că stagiarii și tinerii avocați sunt plătiți astăzi într-un mod care le permite să-și construiască profesia cu demnitate și să ducă o viață decentă, sau sistemul profită încă prea mult de entuziasmul lor?

av. Daniel Nițu: Cu siguranță banii sunt insuficienți la început de drum, cu foarte puține excepții. Dar aceasta este valabil pentru aproape orice profesie. Spre exemplu, în învățământ, eu țin minte că în anul 4 aveam cumulat 2 burse, cea de la Facultate plus încă una de cercetare, iar primul salariu era mult inferior valorii burselor. M-au ajutat părinții primii ani, trebuie să recunosc. Iar apoi am început să cresc. Trebuie să admit că inclusiv admiterea în avocatură a fost generată de necesități financiare, doream să cresc pe acest palier dincolo de ce îmi putea oferi sistemul public de salarizare.

Revenind, nivelul de salarizare trebuie să fie însă și la început de drum măcar decent, plus să vină cu beneficii. La stagiari mă refer la zero costuri pentru viața profesională, respectiv la posibilitatea pe care eu aș lăsa-o reglementată expres în legislație la drept de clientelă proprie. Dar, încă o dată, la început de drum e mult de muncă și puține beneficii. Trebuie răbdare și muncă, cu timpul ele se vor inversa sau echilibra cel puțin.

DNews24: Cum ar trebui tratat, în mod corect, un tânăr bun la început de drum: mai dur, ca să fie călit, sau mai bine ghidat, ca să nu se piardă repede într-o profesie care poate consuma foarte repede?

av. Daniel Nițu: În niciun caz mai dur, nu văd niciodată aceasta drept o calitate. Poate să nu fie sensibil, da. Dar nu dur. Chiar cred că un avocat trebuie să fie empatic, e totuși o profesie care presupune comunicare cu persoane aflate în dificultăți reale. Trebuie să existe însă o coordonare din partea cuiva cu experiență. Sunt contra însă ideii de a lua stagiari fiindcă avem de muncă, dar nu avem și oameni care să poată să îi coordoneze / ajute la început. Cele două ar trebui să meargă mână în mână.

DNews24: Cum priviți ideea că un jurist foarte tânăr poate ajunge repede în poziția de a decide în cauze care schimbă vieți — de la omor la divorț și autoritate părintească? Este suficientă pregătirea tehnică pentru o asemenea greutate?

av. Daniel Nițu: Nu ajunge chiar la început de drum în raport de omoruri să decidă, până ajunge la Parchetul de pe lângă Tribunal sau la Tribunal sunt destule etape și omul ajunge să aibă plus 30 de ani și experiență. Legat de dreptul familiei nu știu exact condițiile, dar cred că discutăm din nou despre empatie și caracter. Cred că pregătirea tehnică bună dă șanse reale să se ia decizii bune, în măsura în care există empatie și caracter.

DNews24: Cât poate compensa rigoarea juridică lipsa de experiență de viață atunci când ai în față drame umane pe care, personal, poate nu le-ai trăit niciodată?

av. Daniel Nițu: Eu cred că sunt la o vârstă cu experiență de viață semnificativă, dar cu mult noroc am fost ferit de drame personale și sper să reușesc să le evit. Cred totuși că pot face față la gestionarea unor astfel de drame de către clienți ca avocat, aș face față și ca magistrat etc. Deci nu cred că e o problemă obligatoriu de vârstă. Cu siguranță, experiența ajută. La fel de mult cât ajută pregătirea profesională foarte bună. Îți dă siguranța și certitudinea teoriei, rămâne din nou să vedem cum va fi ea aplicată.

DNews24: Există, din punctul dumneavoastră de vedere, un risc real ca sistemul să dea prea devreme putere și autoritate unor oameni încă foarte tineri, înainte să le dea și suficientă așezare interioară?

av. Daniel Nițu: Nu. Dar există riscul ca acești oameni tineri, dacă nu beneficiază de o coordonare și îndrumare corespunzătoare bună, să ajungă să fie „modelați” greșit. Țin minte un cunoscut profesor, nu îi dau numele, oricum nu e de la Cluj, care își deschidea discursul la INM la tinerii auditori proaspăt admiși cu același „sunteți crema magistraturii, euro-magistrații etc.”. Cred că ar fi trebuit să înceapă cu responsabilitățile care vin, cu necesitatea păstrării modestiei etc. Discutăm de tineri absolvenți, de alții care poate vin din șomaj sau de acasă de la părinți după 2-3 ani de încercări nereușite. Țin minte însă ce spunea profesorul Mateuț la o festivitate de absolvire studenților de la Cluj – simplu, le zicea ca întotdeauna, indiferent cât de sus vor fi în profesie, să rămână „oameni buni”.

DNews24: Ca profesor, avocat și om care vede dreptul și din cărți, și din dosare, ce le-ați spune foarte direct celor care intră azi în profesiile juridice: ce să păstreze cu orice preț și ce iluzie ar trebui să piardă cât mai repede?

av. Daniel Nițu: Să respecte legea întotdeauna. Să aibă o etică profesională impecabilă. Să fie empatici. Să se gândească întotdeauna, când discută cu cineva pe o poziție de inferioritate, cum le-ar plăcea să li se adreseze cei de poziții de superioritate lor. Ce să piardă? Mai degrabă să uite că în profesie, în special în avocatură, dacă ești foarte bine pregătit înseamnă că automat vei fi recunoscut ca un avocat de top sau că vei câștiga foarte bine foarte repede. Pregătirea teoretică excepțională doar te ajută să le obții acestea în timp, cu răbdare.