SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Arina Moș este deputat PNL de Bihor și secretar al Camerei Deputaților, după un parcurs început în administrația socială din Oradea și continuat prin funcția de viceprimar, Senat și apoi Parlament. A condus structuri din zona asistenței sociale, a lucrat în administrația locală orădeană și a intrat în politica națională cu experiența unui om care a văzut statul nu doar din legi și ședințe, ci și din fața celor care au nevoie urgentă de el: victime ale violenței domestice, persoane vulnerabile, familii aflate în criză.
În acest interviu, Arina Moș vorbește despre ce înseamnă statul văzut din interior, despre lecțiile administrației de la Oradea, despre violența domestică, responsabilitatea instituțiilor și distanța, uneori dureroasă, dintre o lege bună și protecția reală a unui om.
DNews24: Parcursul dumneavoastră a trecut prin mai multe instituții ale statului: administrație socială, Primăria Oradea, Senat, Camera Deputaților. Ce ați înțeles despre stat abia după ce l-ați văzut din interior, nu din lege, nu din discurs, nu din campanie?
Arina Moș: Am înțeles că statul nu funcționează doar prin legi și instituții, ci prin oamenii care aleg să își facă sau nu datoria. Din exterior, statul pare o construcție abstractă: proceduri, reguli, competențe. Din interior, vezi cât de mult depinde totul de seriozitatea, empatia și curajul unor oameni concreți. Am înțeles și că între litera legii și viața reală există uneori o distanță foarte mare. Iar rolul unui om aflat într-o funcție publică este tocmai să reducă această distanță.
DNews24: Ați lucrat ani de zile în zona socială, acolo unde instituția nu se întâlnește cu omul puternic, ci cu omul vulnerabil. Ce schimbă în interiorul unui funcționar sau politician contactul direct cu sărăcia, abuzul, singurătatea, boala și neputința?
Arina Moș: Contactul direct cu vulnerabilitatea umană te schimbă profund. Când vezi oameni care nu au ce pune pe masă copiilor, femei abuzate, bătrâni singuri sau persoane bolnave abandonate de sistem, nu mai poți privi administrația doar tehnic. Înțelegi că fiecare decizie administrativă ajunge, de fapt, în viața unui om. Cred că experiența din zona socială m-a făcut mai atentă la demnitatea, la nevoile oamenilor și mai puțin dispusă să judec superficial.
DNews24: Când ați condus zona de asistență socială din Oradea, ați avut în față oameni care nu aveau timp să aștepte strategii. Cum se împacă ritmul lent al instituțiilor cu urgența reală a unui om aflat în criză?
Arina Moș: Acolo este una dintre cele mai mari tensiuni ale administrației publice. Instituțiile funcționează în proceduri, termene și avize. Omul aflat în criză funcționează în ore, uneori în minute. În asistența socială nu poți spune unei victime a violenței domestice sau unui părinte disperat să mai aștepte încă două săptămâni pentru o aprobare. De aceea, cred că administrația trebuie să fie riguroasă, dar și capabilă de reacție rapidă. Uneori, cea mai importantă resursă nu este bugetul, ci viteza cu care reacționezi.
DNews24: Există un adevăr incomod despre asistența socială pe care administrația îl știe, dar îl spune rar: că uneori statul ajunge prea târziu, că ajută prea puțin sau că nu știe să vadă omul înainte de dosar?
Arina Moș: Da, există acest adevăr incomod. Uneori statul ajunge prea târziu. Uneori ajută insuficient. Alteori vede mai întâi dosarul și abia apoi omul. Cred că problema apare atunci când instituțiile devin preocupate exclusiv de procedură și uită scopul pentru care există. Statul trebuie să fie corect, dar și uman. Iar în zona socială, dacă pierzi componenta umană, pierzi esența.
DNews24: Ce v-a marcat cel mai mult în anii în care ați lucrat cu persoane vulnerabile: lipsa resurselor, birocrația, cazurile dramatice sau faptul că uneori societatea îi judecă exact pe cei care ar avea cea mai mare nevoie de sprijin?
Arina Moș: Cel mai mult m-a marcat faptul că oamenii vulnerabili sunt adesea și cei mai judecați. Societatea are uneori tendința de a simplifica brutal povești foarte complicate. În spatele unui om dependent de ajutor social, al unei femei care nu pleacă dintr-o relație violentă sau al unui copil abandonat există aproape întotdeauna ani de traumă, lipsuri și neputință. Cred că empatia este una dintre cele mai importante forme de responsabilitate publică în acest domeniu.
DNews24: În administrația publică se vorbește despre eficiență, indicatori, reorganizare și proceduri. Dar în zona socială, eficiența poate deveni rece. Cum păstrezi umanitatea într-un sistem care cere hârtii, termene și justificări?
Arina Moș: Prin faptul că nu uiți niciodată că în spatele fiecărui document există un om. Da, instituțiile au nevoie de reguli și proceduri. Dar dacă un funcționar sau un demnitar începe să privească oamenii doar ca dosare, sistemul devine rece și nedrept. Eu am încercat mereu să păstrez echilibrul între rigoare și umanitate. Cred că administrația performantă nu trebuie să fie doar eficientă, ci și decentă.
DNews24: Ați trecut de la administrația locală la Parlament. Ce se pierde și ce se câștigă când nu mai poți rezolva direct o problemă a unui om, ci trebuie să o transformi în lege, amendament, comisie și vot?
Arina Moș: În administrația locală poți rezolva uneori direct o problemă. În Parlament lucrezi cu mecanisme mai lente și mai abstracte. Pierzi contactul imediat cu rezultatul concret, dar câștigi posibilitatea de a schimba reguli care afectează foarte mulți oameni. Este o diferență mare între a ajuta un caz și a încerca să schimbi sistemul care produce sute de cazuri similare.
DNews24: Ați fost viceprimar într-un oraș obișnuit cu rigoarea administrativă. Care a fost cea mai grea lecție a administrației orădene: disciplina, viteza, presiunea rezultatelor sau faptul că o decizie bună nu este întotdeauna o decizie populară?
Arina Moș: Poate cea mai grea lecție a fost aceea că o decizie bună nu este întotdeauna populară pe termen scurt. La Oradea am lucrat într-o administrație construită pe disciplină, rigoare și rezultate, iar multe dintre aceste lucruri le-am învățat direct de la domnul Ilie Bolojan. De la el am înțeles că administrația nu trebuie să funcționeze după logica aplauzelor de moment, ci după interesul pe termen lung al comunității. Uneori trebuie să iei decizii dificile, incomode, dar necesare pentru dezvoltarea unui oraș.
DNews24: Ca viceprimar, ați coordonat domenii foarte diferite: social, juridic, poliție locală, arhitect-șef, logistică. Ce v-a arătat această poziție despre felul în care funcționează, de fapt, o primărie mare?
Arina Moș: Mi-a arătat cât de complexă este, de fapt, funcționarea unei administrații mari. O primărie nu înseamnă doar investiții și șantiere. Înseamnă oameni, conflicte, situații sociale, ordine publică, urbanism, logistică, legislație și foarte multă coordonare între departamente. Dacă o singură verigă nu funcționează bine, efectele se văd rapid în viața orașului.
DNews24: Cât de greu este să faci administrație publică într-un oraș în care oamenii s-au obișnuit ca lucrurile să se miște repede și să ceară standarde tot mai înalte?
Arina Moș: Este greu, dar este și sănătos. Oamenii care au standarde ridicate obligă administrația să fie mai bună. În același timp, presiunea este permanentă, pentru că fiecare întârziere sau fiecare greșeală este observată imediat. Dar cred că aceasta este direcția corectă: administrația trebuie să răspundă unor așteptări tot mai mari, nu să le reducă.
DNews24: Oradea este deseori dată ca model. Dar modelul Oradea este mai ușor de lăudat decât de dus. Ce nu se vede din afară?
Arina Moș: Nu se vede câtă muncă, presiune și disciplină există în spatele rezultatelor. Modelul Oradea este mai mult decât o etichetă administrativă. Este un mod de lucru construit în timp, cu foarte multă rigoare și consecvență. Domnul Ilie Bolojan a impus un standard foarte ridicat în administrație: ritm, seriozitate, eficiență și asumare. Din exterior se văd proiectele finalizate. Din interior vezi însă presiunea permanentă, deciziile dificile și faptul că performanța administrativă cere continuitate și foarte multă muncă.
DNews24: Ați intrat apoi în Parlament, într-un spațiu unde administrația concretă se lovește de politica mare. Ce v-a dezamăgit cel mai mult la București?
Arina Moș: M-a dezamăgit uneori distanța dintre discurs și acțiune. În administrația locală vezi imediat efectele unei decizii. La București există riscul ca politica să devină prea mult despre imagine, conflict și calcule politice și prea puțin despre soluții concrete. Cred că oamenii s-au săturat de spectacol și așteaptă mai multă seriozitate.
DNews24: În zona violenței domestice, România are de ani de zile legi, ordine de protecție, campanii și instituții. De ce continuă totuși atât de multe femei să moară sau să trăiască în frică? Unde se rupe lanțul dintre lege și protecția reală?
Arina Moș: Pentru că legea, singură, nu salvează oameni. Problema apare atunci când reacția instituțiilor este lentă, incoerentă sau formală. De multe ori, victima cere ajutor după ani întregi de frică și traumă. Dacă exact în acel moment statul ezită sau pasează responsabilitatea, lanțul se rupe. Protecția reală înseamnă intervenție rapidă, coordonare și capacitatea de a vedea riscul înainte să devină tragedie.
DNews24: Când vorbim despre violență în familie, cât de des greșește statul prin întârziere: întârzie poliția, întârzie instanța, întârzie asistența socială, întârzie comunitatea sau întârziem noi toți să credem victima?
Arina Moș: Din păcate, întârzierea există adesea la mai multe niveluri în același timp. Uneori întârzie instituțiile. Alteori întârzie comunitatea. Și foarte des întârziem noi, ca societate, să credem victima. Violența domestică nu este un conflict de familie care trebuie ascuns. Este o formă de abuz care poate ucide.
DNews24: Modificările legislative privind violența domestică pun accent și pe agresor: consiliere, programe de specialitate, intervenție după ordinul de protecție. Este statul român pregătit nu doar să protejeze victima, ci și să lucreze serios cu agresorul, ca violența să nu se repete?
Arina Moș: Cred că România începe să înțeleagă că nu este suficient să intervii doar după ce violența s-a produs. Dar mai avem mult de lucru. Protecția victimei este esențială, însă dacă nu lucrezi și cu agresorul, riscul repetării rămâne foarte mare. Aici avem nevoie de programe serioase, specialiști și consecvență instituțională.
DNews24: Ordinul de protecție este o hârtie foarte importantă, dar pentru o victimă frica nu dispare odată cu hârtia. Ce lipsește încă pentru ca protecția să fie reală: monitorizare, adăposturi, consiliere, reacție rapidă, bani, oameni sau empatie instituțională?
Arina Moș: Toate acestea sunt importante. Protecția reală nu înseamnă doar emiterea unui ordin, ci și capacitatea statului de a monitoriza, interveni și susține victima pe termen lung. Avem nevoie de mai multe adăposturi, servicii integrate, reacție rapidă și oameni pregătiți să gestioneze astfel de cazuri cu empatie și profesionalism.
DNews24: Când o femeie se întoarce în casa agresorului, societatea o judecă ușor. Ce nu înțelegem despre dependența financiară, frica, copiii, rușinea și lipsa unui drum sigur de ieșire?
Arina Moș: Nu înțelegem cât de complicat este să ieși dintr-o relație abuzivă. Mulți oameni întreabă simplu: „De ce nu pleacă?”. Dar realitatea înseamnă frică, dependență financiară, copii, traumă, rușine și uneori lipsa totală a unei alternative sigure. O victimă nu are nevoie de judecată, ci de sprijin și siguranță.
DNews24: Din perspectiva dumneavoastră, violența domestică este tratată în România mai mult ca o problemă de familie, ca o problemă penală sau ca un eșec profund al comunității?
Arina Moș: Cred că încă este tratată prea des ca o problemă privată, deși efectele ei sunt sociale, penale și comunitare. Violența domestică este și un eșec al comunității atunci când semnele sunt ignorate sau tolerate ani întregi. Nicio instituție nu poate rezolva singură această problemă.
DNews24: Ce ar trebui să se schimbe urgent în administrațiile locale pentru ca victimele violenței domestice să nu fie plimbate între instituții, ci preluate coerent, rapid și cu demnitate?
Arina Moș: În primul rând, instituțiile trebuie să lucreze integrat, nu separat. Victima nu trebuie să fie obligată să își repete trauma de zece ori în zece birouri diferite. Este nevoie de coordonare între poliție, asistență socială, spitale, școli și instanțe. Și este nevoie de reacție rapidă și de respect pentru demnitatea victimei.
DNews24: Aveți experiență și în administrație, și în Parlament. Cine ar trebui să poarte răspunderea principală când o victimă nu este protejată la timp: legea insuficientă, instituția locală, lipsa finanțării, poliția, instanța sau cultura tăcerii?
Arina Moș: Răspunderea este împărțită și tocmai de aceea lucrurile se blochează uneori. Legea trebuie să fie bună, instituțiile locale trebuie să funcționeze, poliția și instanțele trebuie să reacționeze rapid, iar societatea trebuie să înceteze să minimizeze violența. Când o victimă nu este protejată la timp, aproape niciodată nu există o singură cauză.
DNews24: Ați fost și sunteți femeie într-un spațiu politic încă dur, competitiv și adesea judecător. Ați simțit că o femeie în politică trebuie să demonstreze mai mult, să explice mai mult și să suporte atacuri mai personale decât un bărbat?
Arina Moș: Da, cred că femeile din politică sunt adesea evaluate diferit. Li se cere să demonstreze mai mult, sunt analizate mai personal și uneori atacate într-un mod care depășește zona profesională. Dar cred că este important ca femeile să rămână prezente și active în spațiul public, pentru că politica are nevoie și de competență, și de echilibru, și de empatie.
DNews24: În cazul dumneavoastră au existat și critici publice privind ascensiunea politică și apropierea de administrația liberală din Oradea. Cum răspunde un om politic atunci când munca lui este citită de adversari nu prin rezultate, ci prin etichete precum „sistem”, „protecție” sau „nepotism”?
Arina Moș: În politică vor exista întotdeauna etichete și interpretări. Eu cred că răspunsul cel mai corect rămâne munca și rezultatele. Am lucrat ani de zile în administrație, într-o echipă administrativă care a construit la Oradea un model apreciat la nivel național, alături de domnul Ilie Bolojan. De la el am învățat că seriozitatea, disciplina și respectul pentru banul public trebuie să fie criterii de bază în administrație. În final, oamenii judecă nu etichetele politice, ci ceea ce ai făcut concret pentru comunitate.
DNews24: Ce v-a costat cel mai mult parcursul prin instituțiile statului: timpul personal, expunerea publică, presiunea de a nu greși, atacurile politice sau contactul cu suferința oamenilor?
Arina Moș: Probabil timpul personal și contactul constant cu suferința oamenilor. Funcțiile publice vin cu presiune, expunere și atacuri politice, dar partea cea mai grea rămâne întâlnirea cu situații în care știi că oamenii depind de capacitatea statului de a reacționa corect și la timp.
DNews24: Dacă ar fi să schimbați trei lucruri mari în administrația publică din România, dincolo de lozinci, ce ați schimba: selecția oamenilor, digitalizarea, cultura responsabilității, curajul deciziei sau felul în care instituțiile comunică între ele?
Arina Moș: Aș schimba, în primul rând, selecția și promovarea oamenilor competenți. Apoi, aș accelera digitalizarea reală și interconectarea instituțiilor, pentru că încă pierdem enorm de mult timp în birocrație inutilă. Și aș încerca să construiesc mai multă cultură a responsabilității și a asumării deciziilor. România are nevoie de instituții care nu doar administrează, ci și rezolvă.
DNews24: La final, după funcții, instituții, mandate și legi, cum ați vrea să fie judecat parcursul Arinei Moș: prin loialitatea față de o echipă politică, prin administrația făcută la Oradea, prin legile susținute în Parlament sau prin oamenii vulnerabili care au simțit că statul a ajuns, în sfârșit, la ei?
Arina Moș: Mi-aș dori să fiu judecată prin lucrurile concrete pe care le-am făcut pentru oameni. Funcțiile sunt importante doar dacă reușesc să producă rezultate reale. Dacă oamenii vulnerabili au simțit că statul i-a tratat cu mai multă demnitate, dacă anumite probleme au fost rezolvate mai repede sau dacă anumite legi au ajutat concret, atunci cred că parcursul meu a avut sens.
Partajează acest conținut:
