SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 36 din 23 februarie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 12 iunie 2026. Prin această hotărâre prealabilă, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în procedurile judiciare având ca obiect cereri de majorare a pensiei de întreținere datorate de părinte copilului, nu este obligatorie nici ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, nici efectuarea anchetei psihosociale.
Dezlegarea a fost dată în interpretarea art. 531 alin. (1) raportat la art. 264 alin. (1) și (2) și la art. 499 alin. (4) din Codul civil. În dispozitiv, Înalta Curte a admis sesizarea formulată de Tribunalul Brăila — Secția I civilă în Dosarul nr. 16.162/196/2023 și a stabilit expres că, în aceste cauze, cele două măsuri procedurale — audierea copilului de peste 10 ani și ancheta psihosocială — nu sunt obligatorii. Hotărârea este obligatorie conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Un litigiu pornit de la majorarea unei pensii de întreținere
Cazul care a ajuns în fața Înaltei Curți a pornit de la o cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la 4 octombrie 2023. Reclamanta, în calitate de reprezentant legal al minorului, a solicitat majorarea pensiei de întreținere lunare stabilite în favoarea copilului, de la 270 de lei lunar la 25% din venitul net al pârâtului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată. Situația de fapt este descrisă de Înalta Curte în paragraful 11 al deciziei.
Pârâtul a formulat întâmpinare, cerând respingerea acțiunii, iar pe cale reconvențională a solicitat ca instanța să stabilească executarea parțial în natură a obligației de întreținere. Această cerere reconvențională avea să devină relevantă în discuția privind raportul dintre procedura de majorare a pensiei și regulile referitoare la modalitatea de executare a obligației de întreținere.
La termenul din 30 mai 2024, Judecătoria Brăila a respins cererea pârâtului privind efectuarea unei anchete sociale și cererea de ascultare a minorului, apreciind că acestea nu erau utile cauzei. Ulterior, prin Sentința civilă nr. 5.394 din 25 iulie 2024, prima instanță a admis acțiunea și a dispus majorarea pensiei de întreținere de la 273,83 lei lunar la 25% din venitul lunar net al pârâtului, suma urmând să fie achitată începând cu data introducerii cererii, 4 octombrie 2023, și până la majoratul minorului sau până la modificarea împrejurărilor care au determinat luarea măsurii. Cererea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată.
În motivarea soluției de fond, instanța a reținut că situația avută în vedere la momentul stabilirii anterioare a pensiei se modificase. Pe de o parte, posibilitățile materiale ale pârâtului-reclamant crescuseră, iar, pe de altă parte, necesitățile minorului erau „în continuă creștere, proporțional cu vârsta sa”, după cum consemnează Înalta Curte în paragraful 18 al deciziei.
Apelul: critica privind lipsa audierii copilului și a anchetei sociale
Împotriva sentinței și a încheierii din 30 mai 2024, pârâtul-reclamant a declarat apel. Acesta a solicitat rejudecarea cererilor formulate în fond, inclusiv admiterea cererii reconvenționale prin care urmărea stabilirea unei modalități de executare a obligației de întreținere.
Una dintre criticile centrale a vizat refuzul primei instanțe de a dispune ascultarea minorului și efectuarea anchetei sociale. Pârâtul-reclamant a invocat art. 264 alin. (1) din Codul civil și art. 29 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, arătând că legislația națională prevede ascultarea obligatorie a copilului care a împlinit 10 ani în procedurile judiciare care îl privesc. De asemenea, acesta a susținut încălcarea art. 12 din Convenția cu privire la drepturile copilului.
În privința anchetei sociale, apelantul a invocat art. 499 alin. (4) din Codul civil, potrivit căruia, în caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială. În argumentația sa, pârâtul-reclamant a susținut că normele invocate erau imperative și că probele solicitate trebuiau administrate în mod obligatoriu.
În fața acestei probleme de interpretare, Tribunalul Brăila — Secția I civilă, învestit cu soluționarea apelului, a dispus la 19 martie 2025 sesizarea Înaltei Curți, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.
Întrebările adresate Înaltei Curți
Sesizarea a vizat două chestiuni de drept. Prima privea interpretarea art. 264 alin. (1) și (2) din Codul civil și a art. 29 alin. (1) și (2) din Legea nr. 272/2004, pentru a se stabili dacă, în cauzele având ca obiect majorarea pensiei de întreținere datorate de un părinte minorului, este obligatorie ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani.
A doua întrebare privea interpretarea art. 499 alin. (4) și art. 531 alin. (1) din Codul civil, pentru a se stabili dacă, în aceleași cauze, este obligatorie efectuarea unei anchete sociale și dacă instanța de tutelă trebuie să se pronunțe pe baza raportului de anchetă socială.
Normele analizate au fost redate în hotărâre. Art. 264 alin. (1) C.civ. prevede că, „în procedurile administrative sau judiciare care îl privesc, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie”, iar art. 264 alin. (2) explică dreptul copilului de a fi ascultat, incluzând posibilitatea de a primi informații, de a-și exprima opinia și de a fi informat asupra consecințelor acesteia. În aceeași logică, art. 29 alin. (2) din Legea nr. 272/2004 consacră dreptul copilului de a fi ascultat în orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește.
În materia întreținerii, art. 499 alin. (4) C.civ. stabilește că, în caz de neînțelegere, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecărui părinte se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială. Art. 531 alin. (1) C.civ. reglementează modificarea sau încetarea pensiei de întreținere, prevăzând că, dacă intervine o schimbare în mijloacele celui care prestează întreținerea sau în nevoia celui care o primește, instanța poate mări ori micșora pensia sau poate hotărî încetarea plății.
Practica instanțelor: două orientări opuse
Înalta Curte a analizat jurisprudența transmisă de instanțele naționale. Din hotărârile și punctele de vedere comunicate au rezultat două orientări cu privire la ascultarea copilului.
În orientarea majoritară, instanțele au considerat că, în cauzele privind majorarea pensiei de întreținere, ascultarea copilului de peste 10 ani nu este obligatorie. Argumentul central a fost că asemenea cauze diferă de cele privind autoritatea părintească, locuința minorului sau programul de vizitare. În litigiile privind pensia de întreținere, soluția depinde de situația materială a părintelui debitor și de nevoile materiale ale copilului, aspecte care pot fi stabilite prin alte probe.
Această orientare a subliniat că dreptul la pensia de întreținere nu este un drept negociabil sau condiționat de dorințele copilului. În decizie se consemnează că, potrivit acestei opinii, opinia minorului poate avea relevanță în decizii cu componentă emoțională sau afectivă, dar nu în cele strict patrimoniale, cum sunt cele privind cuantumul pensiei de întreținere. Totodată, s-a reținut că implicarea repetată a copilului în dispute financiare între părinți poate avea un efect traumatizant și că procedura audierii trebuie folosită cu atenție în raport cu interesul superior al copilului.
Orientarea minoritară a fost în sensul că ascultarea copilului care a împlinit 10 ani este obligatorie și în cauzele privind majorarea pensiei de întreținere. Argumentul acestei opinii a fost că judecătorul ar putea obține, prin audierea minorului, o imagine mai completă asupra stării de fapt și asupra necesităților copilului.
Divergența a existat și în privința anchetei psihosociale. În orientarea majoritară, instanțele au apreciat că ancheta socială nu este obligatorie în cauzele de majorare a pensiei de întreținere. S-a reținut că obligația de întreținere derivă din lege, iar instanța trebuie să stabilească, prin probe utile, starea de nevoie a copilului și mijloacele părintelui. În practică, aceste elemente pot fi dovedite inclusiv prin adrese către ANAF sau către inspectoratul teritorial de muncă.
Orientarea minoritară a susținut caracterul obligatoriu al anchetei sociale, invocând interpretarea art. 499 alin. (4) C.civ. și ideea că schimbarea situației care justifică majorarea pensiei trebuie analizată prin aceleași exigențe ca stabilirea inițială a obligației.
Raționamentul privind ascultarea copilului
Pe fond, prima problemă a fost dacă art. 264 alin. (1) și (2) C.civ. obligă instanța să asculte copilul de peste 10 ani într-o procedură de majorare a pensiei de întreținere întemeiată pe art. 531 alin. (1) C.civ.
Înalta Curte a pornit de la interpretarea sistematică a Codului civil. Completul a observat că, în mai multe proceduri, legiuitorul a prevăzut expres ascultarea obligatorie a copilului, de regulă prin formula „ascultarea copilului este obligatorie, dispozițiile art. 264 fiind aplicabile”. Exemplele analizate de instanță privesc domenii precum divorțul și efectele lui asupra copiilor, adopția, autoritatea părintească, locuința copilului sau schimbarea felului învățăturii ori pregătirii profesionale.
Din această arhitectură normativă, Înalta Curte a desprins o concluzie esențială: art. 264 C.civ. nu este, prin el însuși, temeiul juridic pentru obligativitatea ascultării copilului în orice procedură. În paragraful 111, instanța a reținut că art. 264 conține „un set de reguli aplicabile ascultării propriu-zise a copilului”, procedură care este ulterioară deciziei prin care instanța hotărăște ascultarea, fie pentru că aceasta este obligatorie potrivit unor norme speciale, fie pentru că este dispusă pe alte temeiuri.
În continuare, Înalta Curte a explicat scopul normei. Prin art. 264 alin. (1) și (2), legiuitorul a urmărit să asigure copilului posibilitatea reală și efectivă de a-și exprima liber opiniile cu privire la problemele care îl privesc și în legătură cu care instanța a dispus ascultarea. Norma are rolul de a garanta că opiniile copilului sunt aduse adecvat la cunoștința instanței și sunt valorificate în raport cu vârsta și gradul său de maturitate.
Această interpretare a fost pusă de Înalta Curte în legătură și cu jurisprudența Curții Constituționale. Instanța supremă a amintit Decizia CCR nr. 421 din 13 septembrie 2005 și Decizia CCR nr. 15 din 15 ianuarie 2019, prin care s-a reținut că reglementarea națională este în concordanță cu art. 12 din Convenția cu privire la drepturile copilului. În același context, Înalta Curte a reținut că statul are obligația pozitivă de a asigura cadrul administrativ și procesual propice exprimării opiniei copilului, dar nu a dedus de aici obligativitatea audierii în orice litigiu care îl privește.
Art. 264 alin. (1) și (2) C.civ. nu poate constitui, în sine, temei juridic pentru adoptarea de către instanță a deciziei de ascultare obligatorie a copilului care a împlinit 10 ani în procedurile administrative și judiciare care îl privesc. Cu alte cuvinte, textul stabilește cadrul și regulile ascultării, nu extinde automat obligativitatea acesteia asupra tuturor litigiilor.
Înalta Curte a respins interpretarea contrară în termeni expliciți. În paragraful 125, completul a arătat că interpretarea potrivit căreia art. 264 alin. (1) teza întâi ar face obligatorie ascultarea copilului de peste 10 ani în orice procedură administrativă sau judiciară care îl privește este greșită, deoarece este contrară scopului normei și transformă, în privința copilului, dreptul de a fi ascultat într-o obligație legală.
Aplicând acest raționament procedurii de majorare a pensiei de întreținere, Înalta Curte a reținut că art. 531 alin. (1) C.civ. nu obligă instanța să asculte copilul și nici nu trimite la art. 264 C.civ. În consecință, o decizie de ascultare a copilului de peste 10 ani nu poate fi adoptată exclusiv pe temeiul art. 264 alin. (1) și (2) C.civ. Răspunsul la prima întrebare a fost, așadar, negativ: în cauzele având ca obiect majorarea pensiei de întreținere, ascultarea copilului care a împlinit 10 ani nu este obligatorie.
Raționamentul privind ancheta psihosocială
A doua problemă a vizat ancheta psihosocială. Înalta Curte a trebuit să stabilească dacă, în cauzele de majorare a pensiei de întreținere întemeiate pe art. 531 alin. (1) C.civ., instanța este obligată să dispună o asemenea anchetă și să se pronunțe pe baza raportului.
Și în această privință, raționamentul a pornit de la interpretarea sistematică a Codului civil. Înalta Curte a constatat că în Codul civil nu există o normă cu aplicabilitate generală care să instituie obligația efectuării anchetei psihosociale în toate procedurile judiciare ce au ca obiect raporturile dintre părinți și copii.
Atunci când legiuitorul a considerat necesară o asemenea anchetă, a prevăzut-o expres în normele aplicabile procedurilor respective. Înalta Curte a menționat, cu titlu de exemplu, norme privind efectele divorțului asupra raporturilor dintre părinți și copii, autoritatea părintească, drepturile și îndatoririle părintești sau decăderea din exercițiul drepturilor părintești.
Din această construcție normativă, Înalta Curte a dedus că, în celelalte proceduri, întocmirea raportului de anchetă psihosocială este lăsată la aprecierea instanței. S-a arătat că instanța dispune în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei, cu respectarea principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului și a dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la probe.
Înalta Curte a aplicat această logică art. 531 alin. (1) C.civ. Norma pe baza căreia se derulează procedura de majorare a pensiei de întreținere nu conține o dispoziție expresă privind obligativitatea anchetei psihosociale. Prin urmare, efectuarea anchetei în aceste proceduri este lăsată la aprecierea instanței de judecată.
Înalta Curte a precizat însă că art. 499 alin. (4) C.civ. are un domeniu propriu de aplicare. Acest text se referă la neînțelegerile privind întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecărui părinte. În asemenea proceduri, instanța de tutelă pronunță hotărârea pe baza raportului de anchetă psihosocială.
Diferența dintre art. 499 alin. (4) și art. 531 alin. (1) este esențială în motivarea deciziei. În paragraful 139, Înalta Curte a calificat procedura de la art. 531 alin. (1) C.civ. drept o procedură simplificată, care succedă procedurii prevăzute de art. 499 alin. (4). În procedura de la art. 531 se analizează solicitarea de majorare a pensiei de întreținere, în timp ce art. 499 alin. (4) privește neînțelegerile referitoare la modalitatea de executare a obligației de întreținere, inclusiv dacă aceasta se execută în natură sau prin plata unei pensii.
S-a mai reținut că în cuprinsul celor două texte, nu există o conexiune care să permită aplicarea art. 499 alin. (4) în procedura întemeiată pe art. 531 alin. (1), astfel încât instanța să fie obligată și în această din urmă procedură să hotărască pe baza raportului de anchetă psihosocială.
Cererea reconvențională privind executarea în natură
Decizia consemnează și o precizare importantă legată de cazul concret de la Brăila. În acel litigiu, părintele obligat la plata pensiei formulase, pe cale reconvențională, o pretenție privind modalitatea de executare a propriei obligații de întreținere, solicitând executarea parțial în natură.
Înalta Curte a arătat că o asemenea situație obligă la clarificarea cadrului procesual obiectiv al cauzei. Instanța trebuie să stabilească existența sau inexistența legăturii dintre pretențiile formulate prin cererea principală și cererea reconvențională și să identifice normele juridice aplicabile fiecărei pretenții. Totodată, Înalta Curte a precizat că această chestiune excedează examinării din hotărârea prealabilă.
Prin această delimitare, instanța supremă a menținut dezlegarea în limitele sesizării: procedurile judiciare având ca obiect cereri de majorare a pensiei de întreținere întemeiate pe art. 531 alin. (1) C.civ. În acest cadru, ancheta psihosocială nu este obligatorie.
Partajează acest conținut:
