SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Un dosar care a șocat o comunitate din județul Bistrița-Năsăud revine în atenția instanțelor după aproape opt ani de la dispariția unui paznic despre care procurorii susțin că a fost ucis și incinerat într-o centrală termică industrială.
Tribunalul Bistrița-Năsăud a analizat una dintre cele mai complexe cauze penale din ultimii ani, în care un angajat al unei societăți comerciale este acuzat că și-a ucis colegul de muncă și a încercat să ascundă complet urmele crimei.
Bărbatul era paznic al fabricii, în atribuţiile sale intrând şi verificarea centralei termice, care alimenta uscătoarele unităţii de prelucrare a lemnului. Centrala se alimenta automat, însă din când în când trebuia verificată, pentru ca nu cumva vreun buştean să se blocheze în cuvă. Imaginile de pe camerele de supraveghere ale fabricii îl surprind pe bărbat, intrând de mai multe ori în camera centralei termice, alături de un tânăr care de câteva luni, era în probe acolo.
Bărbatul a fost aruncat în cazanul centralei termice în timp ce vorbea la telefon
Potrivit probelor din dosar, tragedia s-a petrecut într-o seară de la începtul lui august 2018. Victima, identificată în hotărâre prin inițialele T.R., lucra ca paznic la o societate comercială. În seara respectivă, bărbatul a fost surprins de camerele de supraveghere deplasându-se în zona centralei termice a firmei. Cu puțin timp înainte de dispariție, acesta vorbea la telefon cu soția sa. Convorbirea s-a întrerupt brusc după ce femeia a auzit strigăte de durere: „Vai! Vai!”, detaliu care a devenit unul dintre elementele-cheie ale anchetei. Îngrijorată, soția bărbatului a dat fuga la fabrica de prelucrare a lemnului situată la ieșirea din comuna Coșbuc pentru a vedea ce s-a întâmplat. Soțul său, însă era de negăsit.
Potrivit imaginilor surprinse de camerele de supraveghere, bărbatul a intrat în camera centralei termice, pe care avea sarcina să o verifice periodic pentru a se asigura că este alimentată cu lemne, de unde nu a mai ieșit. Camerele respective au arătat atunci cum în camera centralei a intrat bărbatul dispărut și încă un angajat al fabricii. La scurt timp, din cameră ar fi ieșit, în fugă, doar celălalt angajat al unității de prelucrare a lemnului, nu și cel dispărut.
Anchetatorii susțin că în acel moment, inculpatul ar fi ajuns în spatele victimei și ar fi lovit-o violent cu un obiect dur. Lovitura ar fi făcut ca bărbatul să cadă pe banda transportoare care alimenta cuptorul centralei termice. De acolo, susțin procurorii, victima a fost trasă spre instalația de ardere, unde și-a găsit sfârșitul prin incinerare.
Bărbatul omorât a fost unul dintre urmașii lui George Coșbuc
Victima se numea Radu Târnovan, un bărbat de 61 de ani din localitatea Coșbuc, care a fost și unul dintre urmașii scriitorului care a dat numele comunei, și-a găsit sfârșitul ars, în centrala termică pe care trebuia să o supravegheze, la o fabrică de prelucrare a lemnului, unde muncea.
Ceea ce părea a fi un accident de muncă se dovedește a fi o crimă. Suspectul principal este un adolescent care avea pe atunci vârsta de 17 ani și care muncea alături de victimă. Potrivit procurorilor, după ce cei doi s-au luat la bătaie, paznicul a ajuns pe banda transportoare și de acolo în cuptorul centralei, unde a ars de viu.
O dispariție transformată într-un mister
La început, cazul a fost tratat ca o simplă dispariție. Familia l-a căutat disperată pe paznic, fără să știe că anchetatorii aveau să ajungă la o ipoteză macabră: trupul acestuia ar fi fost distrus complet în cuptorul industrial.
Procurorii au reținut că între momentul întreruperii convorbirii telefonice și sosirea rudelor victimei la centrală au trecut peste 20 de minute, interval considerat suficient pentru distrugerea corpului prin ardere.
În lipsa cadavrului bărbatului, ancheta s-a bazat pe o multitudine de probe indirecte susținute prin intermediul imaginilor video, expertizelor tehnice, urmelor biologice, datelor telefonice și interceptărilor ambientale folosite.
Procurorii au interceptat convorbiri șocante dintre inculpat și mama sa. Mesajele care au atras atenția anchetatorilor sunt: „Așa că o dispărut” și „Tot îi contorizat”
Pentru procurori, conversațiile dintre inculpat și mama sa au reprezentat un indiciu important privind cunoașterea evenimentelor petrecute în acea noapte.
Potrivit datelor extrase din telefonul mobil, în seara dispariției, la ora 23, inculpatul îi transmite mamei sale mesajul:
„Îi la noi pază”.
Mama răspunde: „Nu di ce”.
Replica inculpatului a fost: „Așa că o dispărut”.
La un moment dat, când inculpatul și o altă persoană discutau despre declarațiile ce urmau să fie date în fața autorităților, mama acestuia a intervenit brusc:
„Ieși afară, că grăiești cam multe! … E prin casă… tăt îi contorizat…”
Într-o altă conversație, inculpatul îi cere acesteia un alt telefon mobil, susținând că aparatul pe care îl folosește este „ascultat”.
Anchetatorii au interpretat aceste dialoguri ca pe o dovadă că membrii familiei erau conștienți că sunt monitorizați și încercau să evite discuțiile compromițătoare.
Inculpatul ar fi sunat-o pe mama sa de nouă ori după tragedie
Potrivit procurorilor, aceste contacte repetate au avut loc exact în intervalul în care victima dispăruse și în care, conform acuzațiilor, se desfășurau acțiuni de ascundere a urmelor faptei.
Datele de trafic telefonic au arătat că între orele 22 și 03, în noaptea dispariției, inculpatul și mama sa au comunicat de cel puțin nouă ori prin apeluri și mesaje.
Cazul a fost construit aproape exclusiv din probe circumstanțiale
Dosarul este unul neobișnuit deoarece nu există un corp al victimei recuperat integral și nici martori direcți ai presupusei agresiuni. În lipsa cadavrului bărbatului, ancheta s-a bazat pe o multitudine de probe indirecte susținute prin intermediul imaginilor video, expertizelor tehnice, urmelor biologice, datelor telefonice și interceptărilor ambientale folosite.
Inculpatul a fost achitat după mai bine de 8 ani de la crimă. Cum a motivat instanța soluția ?
Soluția dată de Tribunalul Bistrița-Năsăud este una surprinzătoare în raport cu percepția publică asupra cazului. Instanța a analizat pe larg probele care la prima vedere păreau incriminatoare și anume mesaje trimise de inculpat către mama sa, faptul că știa despre posibilitatea ca victima să fi ajuns în centrală, fotografia făcută centralei la ora 05, faptul că a participat la căutări și mai ales faptul că familia sa evita discuțiile despre caz.
Motivarea este interesantă deoarece instanța nu validează nici versiunea procurorilor, dar nici pe cea a apărării. Judecătorul afirmă expres că nu este convins nici de teoria acuzării și nici de explicațiile oferite integral de inculpat. Instanța a constatat că nu există martori oculari ai agresiunii, nu există imagini video care să surprindă incidentul și nu există probe biologice concludente care să lege inculpatul de o agresiune mortală, iar multe dintre probele administrate în cauză de acuzare sunt circumstanțiale și permit interpretări alternative.
Cu alte cuvinte, instanța a considerat însă, că niciuna dintre aceste probe nu demonstrează vinovăția inculpatului. Aceasta nu a pus la îndoială decesul și nici faptul că trupul victimei a murit în centrala termică.
Inculpatul a fost achitat potrivit principiului in dubio pro reo
Instanța a arătat în cuprinsul motivării că o condamnare poate fi dispusă doar dacă vinovăția este dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. Aceasta a reținut că probele sunt în mare parte netemeinice și că există explicații alternative pentru multe dintre ele, iar standardul probator nu este suficient de puternic pentru o condamnare.
Deși instanța a ajuns la concluzia că victima a murit și că trupul acesteia a fost incinerat în centrala termică, judecătorul a apreciat că nu există probe suficiente care să demonstreze dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul este autorul faptei.
Ca efect al achitării au fost respinse pretențiile civile formulate de membrii familiei victimei, nu a fost angajată răspunderea civilă a inculpatului, iar instanța a considerat că nici prejudiciul civil nu poate fi imputat acestuia câtă vreme nu s-a dovedit că este autorul faptei.
În final, magistrații Tribunalului Bistrița-Năsăud au apreciat că: ,,moartea este certă, incinerarea este certă, însă autorul nu poate fi identificat cu nivelul de certitudine cerut de legea penală.”
Sentința Tribunalului Bistrița-Năsăud nu este definitivă. Aceasta poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Hotărârea nr.75 din 19.06.2026 a Tribunalului Bistrița poate fi consultată mai jos.
Partajează acest conținut:
