ÎCCJ schimbă miza proceselor de recalculare a pensiilor: instanțele nu sunt ținute doar de motivele caselor de pensii

A fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 5 mai 2026, Decizia nr. 41 din 9 martie 2026, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în Dosarul nr. 632/1/2025. Hotărârea privește o problemă de drept apărută în litigiile de pensii, mai exact în cauzele în care pensionarii contestă deciziile caselor județene de pensii prin care le sunt respinse cererile de recalculare.

Prin această decizie, Înalta Curte a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava — Secția I civilă și a stabilit că, în interpretarea și aplicarea art. 153 lit. g), prin raportare la art. 106 alin. (2) și art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, verificările instanței nu sunt limitate la motivele înscrise în decizia emisă de casa județeană de pensii.

Soluția a fost pronunțată în procedura hotărârii prealabile, mecanism prin care instanța supremă dă o dezlegare obligatorie asupra unei probleme de drept de care depinde soluționarea unei cauze aflate pe rolul unei instanțe. Î

Problema centrală: până unde poate merge controlul instanței într-un litigiu de recalculare a pensiei

Chestiunea de drept supusă Înaltei Curți a vizat limitele controlului jurisdicțional atunci când o persoană contestă o decizie emisă de o casă județeană de pensii în soluționarea unei cereri de recalculare. Întrebarea formulată de Curtea de Apel Suceava a fost dacă instanța de judecată trebuie să analizeze exclusiv motivele indicate de casa de pensii în decizia contestată sau dacă poate examina și alte motive de fapt și de drept invocate ulterior, în cursul procesului.

Această problemă a apărut într-un context procedural concret. Casa de pensii emisese o decizie de respingere a cererii de recalculare, indicând anumite motive. Ulterior, în timpul procesului, instituția a formulat și alte apărări, care nu se regăseau în motivarea inițială a deciziei administrative. Reclamantul a susținut că instanța ar trebui să se limiteze la motivele cuprinse în actul contestat, în timp ce casa de pensii a invocat în apărare și elemente suplimentare.

Înalta Curte a stabilit că, în astfel de litigii, controlul instanței nu este restrâns la motivele înscrise în decizia casei de pensii. Potrivit dezlegării obligatorii, instanța poate analiza toate problemele de fapt și de drept relevante pentru soluționarea cererii de recalculare, în măsura în care acestea sunt invocate în proces și privesc existența sau inexistența dreptului pretins.

Dosarul de la care a pornit sesizarea

Litigiul în care a fost formulată sesizarea a fost înregistrat inițial pe rolul Tribunalului Suceava — Secția I civilă, sub nr. 3.280/86/2023. Reclamantul, identificat în decizie prin inițialele C.I., a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Suceava, solicitând anularea deciziei din 17 august 2023 prin care instituția refuzase recalcularea pensiei sale pentru limită de vârstă.

Din expunerea făcută de Înalta Curte rezultă că reclamantul a cerut instanței să oblige casa de pensii la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei, prin valorificarea unui stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă. În susținerea cererii, acesta a invocat adeverințe emise la 8 iunie 2023 și la 19 iunie 2023 de Direcția Silvică Suceava. Reclamantul a solicitat, de asemenea, reducerea vârstei standard de pensionare și majorarea punctajelor lunare de pensie, precum și plata diferențelor dintre drepturile considerate cuvenite și cele efectiv încasate, începând cu 1 iulie 2023.

Refuzul casei de pensii a fost motivat prin raportare la faptul că art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic nu era transpus în Legea nr. 263/2010. În decizia de respingere, instituția a apreciat că nu exista temei pentru recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului.

În fața instanței, Casa Județeană de Pensii Suceava a formulat însă și o altă apărare. Prin întâmpinare, instituția a susținut că adeverințele depuse de reclamant nu ar îndeplini condițiile prevăzute de art. 124 alin. (2) din Normele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, întrucât ar lipsi semnătura celui care angajează unitatea. Potrivit consemnărilor din decizia ÎCCJ, casa de pensii a arătat că angajatorul reclamantului a fost Direcția Silvică Suceava, iar adeverințele erau semnate de șefii unor ocoale silvice.

Soluția Tribunalului Suceava și apelul casei de pensii

Tribunalul Suceava — Secția I civilă a soluționat cauza în primă instanță prin Sentința civilă nr. 463 din 24 aprilie 2024. Instanța a admis contestația reclamantului, a anulat decizia contestată și a obligat Casa Județeană de Pensii Suceava să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, cu valorificarea stagiului de cotizare realizat de reclamant în condiții speciale de muncă, potrivit adeverințelor emise în iunie 2023 de Direcția Silvică Suceava.

Casa Județeană de Pensii Suceava a declarat apel împotriva acestei sentințe. În apel, instituția a reiterat criticile privind viciile formale ale adeverințelor. Astfel, în etapa apelului a devenit relevantă întrebarea dacă aceste critici puteau fi analizate de instanță, deși ele nu se regăseau printre motivele menționate în decizia inițială de respingere a cererii de recalculare.

Intimatul a susținut că instanța de judecată are de verificat doar motivele de fapt și de drept indicate în decizia de respingere emisă de casa de pensii. În viziunea sa procesuală, motivul privind pretinsa nerespectare a art. 124 alin. (2) din Normele aprobate prin H.G. nr. 257/2011 nu putea fi analizat, întrucât nu fusese cuprins în decizia contestată. Tot în acest context a fost invocată și împrejurarea că nu s-ar fi uzat de procedura reglementată de art. 158 alin. (6) din Legea nr. 263/2010.

În fața acestei probleme, Curtea de Apel Suceava — Secția I civilă, prin încheierea din 11 februarie 2025, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 62/2024, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Normele legale puse în discuție

Sesizarea a vizat mai multe dispoziții din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Prima dintre acestea este art. 106 alin. (2), potrivit căruia decizia emisă de casa de pensii trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept în baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare. Deși textul se referă la cererea de pensionare, Înalta Curte a reținut că dispozițiile sunt incidente și cererilor de recalculare întemeiate pe art. 107 alin. (3) din aceeași lege.

A doua normă relevantă este art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010. Potrivit acesteia, pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor, a stagiilor de cotizare, a perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege și prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, dacă acestea nu au fost valorificate la stabilirea pensiei.

A treia dispoziție avută în vedere este art. 153 lit. g) din Legea nr. 263/2010, care stabilește că tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii. În analiza Înaltei Curți au mai fost menționate art. 152 din aceeași lege, care prevede că jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, precum și art. 156, potrivit căruia dispozițiile privind jurisdicția asigurărilor sociale se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.

În cauză a fost evocată și norma din art. 124 alin. (2) din Normele aprobate prin H.G. nr. 257/2011. Textul prevede că actele trebuie să aibă număr și dată de înregistrare, ștampila unității emitente și semnătura celui care angajează unitatea ori a persoanei delegate în acest sens de conducerea unității. Această normă a devenit relevantă deoarece casa de pensii a invocat în proces neîndeplinirea unor condiții formale de către adeverințele depuse de reclamant.

Fondul dezlegării: instanța nu verifică doar motivarea deciziei, ci fondul dreptului la recalculare

Pe fondul sesizării, Înalta Curte a reținut că în practica judiciară se conturau soluții divergente cu privire la limitele controlului jurisdicțional exercitat de instanțele care soluționează contestații împotriva deciziilor de recalculare a pensiei. După prezentarea celor două interpretări, ÎCCJ a stabilit că interpretarea conformă normelor de drept este aceea potrivit căreia instanța nu este limitată la motivele înscrise în decizia casei județene de pensii.

Instanța supremă a arătat că, potrivit art. 103 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, pensia se acordă la cererea persoanei îndreptățite, cerere care se depune la casa teritorială de pensii competentă. În ceea ce privește recalcularea, aceasta poate avea loc în cazurile prevăzute de lege, fie din oficiu, fie la solicitarea titularului dreptului de pensie. În această din urmă situație, titularul depune cerere la casa de pensii competentă.

ÎCCJ a reținut că, indiferent dacă recalcularea se realizează din oficiu sau la cerere, casele de pensii se pronunță prin decizie motivată în fapt și în drept, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii. Această obligație de motivare nu a fost înlăturată prin decizia Înaltei Curți. Ceea ce a stabilit instanța supremă privește limitele controlului judiciar ulterior, atunci când decizia este contestată în fața instanței.

Înalta Curte a subliniat că jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel. Prin urmare, atunci când cenzurează o decizie de respingere emisă de casa de pensii, instanța nu se limitează la o examinare formală a motivelor indicate de instituția emitentă. În măsura în care constată că decizia nu corespunde cerințelor legii în raport cu motivele reținute, instanța poate să o anuleze și să dispună ea însăși, în mod direct, asupra dreptului subiectiv civil invocat de reclamant.

Această examinare directă privește toate apărările invocate în proces cu privire la existența sau inexistența dreptului la recalculare. În cuprinsul deciziei, Înalta Curte a arătat că atribuția instanței de a soluționa pe fond cererea reclamantului nu poate fi restrânsă, pe cale de interpretare, la verificarea exclusivă a motivelor de fapt și de drept indicate în decizia de respingere.

Plenitudinea de jurisdicție

Unul dintre reperele centrale ale raționamentului Înaltei Curți este plenitudinea de jurisdicție a instanței în litigiile de asigurări sociale. ÎCCJ a arătat că, în cadrul acestei plenitudini, instanța poate dispune direct cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru emiterea unei decizii de recalculare a pensiei în favoarea reclamantului.

Instanța supremă a menționat că, în cazul contestării unei decizii de respingere a cererii de recalculare, protecția judiciară a dreptului la pensie nu ar putea fi asigurată decât de un tribunal care are plenitudinea jurisdicției. În acest context, Înalta Curte a făcut trimitere la Decizia nr. IX din 20 martie 2006 a Secțiilor Unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 653 din 28 iulie 2006, în care a fost evocat un considerent similar.

Înalta Curte a evocat și Decizia nr. XX din 19 martie 2007 a Secțiilor Unite, publicată în Monitorul Oficial nr. 764 din 12 noiembrie 2007. În legătură cu aceasta, instanța supremă a reținut că judecătorul, în exercitarea atribuțiilor jurisdicționale, trebuie să chibzuiască și asupra eficienței soluției pe care o adoptă.

Această raportare la eficiența soluției a fost integrată în analiza privind durata și finalitatea procedurilor de recalculare. ÎCCJ a arătat că retrimiterea cererii la casa de pensii, pentru ca aceasta să verifice alte motive de fapt și de drept decât cele analizate prin decizia atacată, ar putea conduce la prelungirea procedurilor. Într-un asemenea scenariu, după emiterea unei noi decizii administrative, reclamantul ar putea declanșa o nouă procedură jurisdicțională având ca obiect noua decizie.

Legătura cu dreptul la un proces echitabil

Înalta Curte a analizat problema și prin raportare la garanțiile privind dreptul la un proces echitabil. Instanța supremă a reținut că reluarea procedurii în fața organului administrativ, ca urmare a omisiunii casei de pensii de a analiza toate cerințele legale prin decizia de respingere, pune în discuție dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

În acest cadru, ÎCCJ a indicat art. 21 alin. (3) din Constituție, art. 6 alin. (1) din Codul de procedură civilă și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Instanța supremă a arătat că aceste garanții trebuie avute în vedere atunci când se stabilește întinderea controlului judiciar asupra deciziilor emise de casele județene de pensii.

Decizia face referire și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În cauza Fischer contra Austriei, ÎCCJ a reținut că, pentru determinarea drepturilor și obligațiilor civile, deciziile autorităților administrative care nu satisfac ele însele cerințele art. 6 paragraful 1 din Convenție trebuie să fie supuse unui control adițional din partea unei instanțe judiciare cu jurisdicție deplină.

Înalta Curte a menționat și cauza A. Menarini Diagnostics împotriva Italiei. Din această jurisprudență, ÎCCJ a reținut că respectarea art. 6 paragraful 1 din Convenție presupune ca decizia unei autorități administrative care nu îndeplinește ea însăși condițiile convenționale să poată fi controlată ulterior de un organ judiciar cu competență de fond. Un asemenea organ trebuie să poată reforma, sub toate aspectele de fapt și de drept, decizia atacată și să examineze toate problemele pertinente pentru litigiul cu care este sesizat.

Aplicând aceste considerente în materia recalculării pensiilor, Înalta Curte a arătat că procedura administrativă desfășurată în fața caselor județene de pensii nu poate fi considerată ca întrunind ea însăși garanțiile art. 6 paragraful 1 din Convenție. De aceea, aceste garanții, inclusiv plenitudinea de competență, trebuie asigurate de instanța de judecată învestită cu realizarea controlului jurisdicțional.

Rolul deciziei casei de pensii și rolul instanței

Decizia Înaltei Curți menține distincția dintre procedura administrativă derulată în fața casei de pensii și procedura jurisdicțională desfășurată în fața instanței. Casa de pensii are obligația de a emite o decizie motivată în fapt și în drept. Această decizie reprezintă actul care poate fi contestat de persoana interesată.

În etapa jurisdicțională, însă, instanța nu este redusă la un control strict formal al conținutului deciziei. Potrivit Înaltei Curți, instanța are competența de a analiza fondul dreptului invocat prin cererea de chemare în judecată. Aceasta presupune examinarea condițiilor legale pentru recalculare, a documentelor depuse și a apărărilor formulate de părți în proces.

Prin urmare, faptul că un anumit motiv nu a fost menționat în decizia administrativă nu împiedică, potrivit dezlegării date de ÎCCJ, analizarea sa în cadrul procesului, dacă acel motiv este relevant pentru existența sau inexistența dreptului la recalculare. În același timp, decizia nu elimină cerința legală ca deciziile caselor de pensii să fie motivate. Ea stabilește însă că omisiunea sau caracterul incomplet al motivării administrative nu restrânge, prin el însuși, atribuția instanței de a soluționa fondul litigiului.

Contextul special al litigiilor de pensii

ÎCCJ a analizat problema în cadrul jurisdicției asigurărilor sociale, o materie cu reguli proprii și cu implicații directe asupra dreptului la pensie. În decizie se arată că dreptul la pensie este garantat de stat prin art. 47 alin. (2) din Constituție. Această mențiune apare în raționamentul privind evitarea prelungirii nejustificate a procedurilor de recalculare.

Litigiile de pensii au o structură particulară: înainte de a ajunge în instanță, persoana interesată se adresează casei teritoriale de pensii, care emite o decizie. Dacă persoana este nemulțumită, decizia poate fi contestată în fața instanței competente. În cauza analizată, problema nu era doar dacă decizia casei de pensii era sau nu legală în raport cu motivele înscrise în ea, ci dacă instanța poate verifica, în proces, toate condițiile de care depinde recalcularea.

Înalta Curte a dat un răspuns afirmativ acestei din urmă probleme. Controlul jurisdicțional în materia recalculării pensiei nu este limitat la actul administrativ privit izolat, ci include examinarea fondului raportului juridic dedus judecății. Instanța trebuie să poată analiza dacă persoana îndeplinește sau nu cerințele legale pentru recalcularea pensiei solicitate.

Decizia ÎCCJ în raport cu jurisprudența anterioară

În capitolul privind jurisprudența Înaltei Curți, decizia menționează și Decizia nr. 20 din 20 martie 2023, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și publicată în Monitorul Oficial nr. 579 din 27 iunie 2023. Acea decizie privea materia fiscală și interpretarea art. 281 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, raportat la art. 8 alin. (1) teza finală din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În acea hotărâre, Înalta Curte stabilise că motivele de nelegalitate invocate în cererea de anulare a deciziei de soluționare a contestației și a actelor administrative fiscale la care aceasta se referă nu sunt limitate la cele invocate în contestația administrativă. Menționarea acestei decizii în cadrul analizei nu transformă litigiul de pensii într-un litigiu fiscal, dar arată că Înalta Curte a avut în vedere repere jurisprudențiale privind întinderea controlului jurisdicțional.

În materia strict analizată prin Decizia nr. 41/2026, Înalta Curte a stabilit dezlegarea prin raportare la Legea nr. 263/2010 și la specificul jurisdicției asigurărilor sociale. Raționamentul deciziei este construit pe ideea că instanța sesizată cu un litigiu de recalculare a pensiei are competența de a se pronunța asupra dreptului pretins, nu doar asupra motivării administrative inițiale.

Dispozitivul deciziei

În dispozitiv, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava — Secția I civilă în Dosarul nr. 3.280/86/2023. Instanța supremă a stabilit, în interpretarea și aplicarea art. 153 lit. g), prin raportare la art. 106 alin. (2) și art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, că în cadrul controlului jurisdicțional al deciziilor emise de casele județene de pensii în soluționarea cererilor de recalculare a pensiei, verificările instanței nu sunt limitate la motivele înscrise în decizia emisă de casa județeană de pensii.

Hotărârea a fost pronunțată în ședință publică la data de 9 martie 2026. După publicarea în Monitorul Oficial, dezlegarea dată problemei de drept are caracter obligatoriu pentru instanțe, potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Prin această decizie, ÎCCJ a stabilit cadrul în care instanțele trebuie să analizeze contestațiile împotriva deciziilor de recalculare a pensiei. Judecătorul nu se oprește la verificarea motivelor indicate de casa de pensii în actul contestat, ci poate examina toate apărările și toate problemele relevante pentru stabilirea existenței sau inexistenței dreptului la recalculare, în limitele litigiului dedus judecății.

„XI.2. Asupra fondului sesizării

46. În considerarea celor expuse în precedent, rezultă că înpractica judiciară se conturează soluții divergente, în fază incipientă, în aplicarea dispozițiilor art. 153 lit. g) prin raportare la art. 106 alin. (2) și art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010 cu privire la limitelecontrolului jurisdicțional ce poate fi exercitat de către instanțele judecătorești învestite cu soluționarea contestațiilor îndreptate împotriva deciziilor de recalculare a pensiei emise de casele județene de pensii.
47. Dispozițiile art. 106 din Legea nr. 263/2010 prevăd la alin. (1) că admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii, iar la alin. (2) că decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept în baza cărora se admite sau se respinge cererea de pensionare.
48. Dispozițiile legale menționate sunt incidente și cererilorde recalculare a pensiei întemeiate pe art. 107 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, normă potrivit căreia: „Pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, perioadelor asimilate stagiilor de cotizare prevăzute de lege și prin valorificarea altor documente de natură să conducă la modificarea drepturilor de pensie, nevalorificate la stabilirea acesteia.”
49. Potrivit art. 153 din aceeași lege, litigiile privind: „g) deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii” se soluționează în primă instanță de tribunale.
50. În aplicarea prevederilor legale menționate, într-o primă interpretare, se consideră că verificările instanței de judecată suntlimitate la motivele de fapt și de drept indicate în decizia emisă de casa județeană de pensii.
51. Într-o altă interpretare se consideră că verificările nu sunt limitate la aceste motive, instanța de judecată având a se pronunța asupra tuturor motivelor de fapt și de drept invocate, în apărare în cadrul procedurii jurisdicționale, de contestator în susținerea pretenției de calculare/recalculare a pensiei, respectiv de casele teritoriale de pensii, în justificarea soluției de respingere a cererii și de menținere a deciziei atacate.
52. Această din urmă interpretare este conformă normelorde drept.
53. Astfel, se constată că pensia, potrivit art. 103 alin. (1) dinLegea nr. 263/2010, se acordă la cererea persoanelor prevăzute la alin. (1), care se depune personal ori prin mandatar desemnat prin procură specială, potrivit alin. (2), la casa teritorială de pensii competentă.
54. Pensia se recalculează în cazurile anume prevăzute delege, din oficiu sau la solicitarea titularului dreptului de pensie, situație în care titularul are a depune, în aceleași condiții prevăzute de norma de drept anterior evocată, cerere la casa de pensii competentă.
55. În privința recalculării, indiferent că se realizează dinoficiu sau la cerere, casele de pensii se pronunță, în conformitate cu art. 106 din Legea nr. 263/2010, prin decizie motivată în fapt și în drept, în termen de 45 de zile de la data înregistrării cererii.
56. Prin dispozițiile art. 152 din aceeași lege s-a statuatexpres că: „Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel”, iar prin cele ale art. 156 că prevederile referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă.
57. Cum legiuitorul a statuat prin art. 152 din Legeanr. 263/2010 cu privire la jurisdicția litigiilor generate de faptul emiterii unor decizii de respingere a unor astfel de cereri de către casele de pensii, rezultă că instanța judecătorească, cenzurând decizia contestată, în măsura în care constată că nu corespunde cerințelor legii în raport cu motivele reținute, o va anula, dispunând ea însăși, în mod direct, asupra dreptului subiectiv civil invocat prin cerere de către reclamant, prin examinarea tuturor apărărilor invocate în proces cu privire la existența sau inexistența acestui drept.
58. Atribuția instanței judecătorești de a soluționa pe fondcererea reclamantului nu poate fi restrânsă pe cale de interpretare a legii doar la prerogativa formală de a verifica exclusiv motivele de fapt și de drept indicate în decizia de respingere a cererii adresate casei de pensii.
59. Dimpotrivă, în cadrul plenitudinii sale de jurisdicție,instanța de judecată poate dispune direct cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru emiterea în favoarea reclamantului a deciziei de recalculare a pensiei.
60. În cazul contestării deciziei de respingere a cererii derecalculare emise de casa județeană de pensii, protecția judiciară a dreptului la pensie nu ar putea fi asigurată decât de un tribunal care are plenitudinea jurisdicției (a se vedea Decizia nr. IX din 20 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 28 iulie 2006, în care este evocat un considerent similar).
61. Soluția se impune și în considerarea faptului căjudecătorul, în îndeplinirea atribuțiilor jurisdicționale, are a chibzui și asupra eficienței soluției pe care o adoptă (a se vedea Decizia nr. XX din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secțiile Unite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 12 noiembrie 2007, în care este expus același raționament).
62. Or, retrimiterea cererii de recalculare casei de pensiipentru a verifica în procedura administrativă alte motive de fapt și de drept decât cele analizate prin decizia atacată, cu posibilitatea declanșării de către reclamant a unei noi proceduri jurisdicționale având ca obiect noua decizie, conduce, neîndoielnic, la prelungirea nejustificată a procedurilor instituite de către legiuitor pentru recalcularea dreptului la pensie, în condițiile prevăzute de legile succesive din materia sistemului public de pensie, drept garantat de stat prin art. 47 alin. (2) din Constituție.
63. Reluarea procedurii în fața organului administrativ înconsiderarea omisiunii casei teritoriale de pensii de a analiza prin decizia de respingere îndeplinirea tuturor cerințelor prevăzute de lege pentru recalcularea pensiei pune în discuție, deopotrivă, încălcarea dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, garantat părților prin art. 21 alin. (3) din Constituție și consacrat prin art. 6 alin. (1) din Codul de procedură civilă și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția).
64. Referitor la dreptul la un proces echitabil consacrat deart. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în Cauza Fischer contra Austriei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că este necesar ca, în determinarea „drepturilor și obligațiilor civile”, deciziile luate de autoritățile administrative care nu satisfac ele înseși cerințele articolului 6 paragraful 1 din Convenție să fie supuse unui control adițional din partea unei „instanțe judiciare cu jurisdicție deplină” (paragraful 28).
65. De asemenea, în Cauza Menarini Diagnostics împotriva Italiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că: respectarea articolului 6 paragraful 1 din Convenție nu exclude ca într-o procedură de natură administrativă să fie aplicată o „pedeapsă” mai întâi de către o autoritate administrativă. Aceasta presupune însă ca decizia unei autorități administrative care nu îndeplinește ea însăși condițiile prevăzute la articolul 6 paragraful 1 din Convenție să facă obiectul controlului ulterior al unui organ judiciar învestit cu competență de fond. Printre caracteristicile unui astfel de organ se numără posibilitatea de a reforma sub toate aspectele, atât de fapt, cât și de drept, decizia atacată, pronunțată de organul inferior. Organul judiciar trebuie să aibă în special competența de a examina toate problemele de fapt și de drept pertinente pentru litigiul cu care este sesizat (paragraful 59).
66. În aplicarea acestor considerente cu caracter deprincipiu, având în vedere că procedura administrativă de recalculare a pensiei de către casele județene de pensii, din oficiu sau la cerere, nu poate fi considerată a întruni garanțiile prevăzute de art. 6 paragraful 1 din Convenție, se impune ca aceste garanții, inclusiv plenitudinea de competență, să fie asigurate de către instanța de judecată învestită cu realizarea controlului jurisdicțional al deciziilor emise de casele județene de pensii în soluționarea cererilor de recalculare a pensiei.

Admite sesizarea formulată de Curtea de Apel Suceava — Secția I civilă în Dosarul nr. 3.280/86/2023, în vederea

pronunțării unei hotărâri prealabile.

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 153 lit. g) prin raportare la art. 106 alin. (2) și art. 107 alin. (3) din Legea

1. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:

În cadrul controlului jurisdicțional al deciziilor emise de casele județene de pensii în soluționarea cererilor de recalculare a pensiei, verificările instanței nu sunt limitate la motivele înscrise în decizia emisă de casa județeană de pensii.”