SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Cazul Dumbrava nu poate fi înțeles doar prin imaginile descinderilor, prin acuzațiile grave formulate de procurori sau prin figura publică a lui Viorel Pașca, prezentat de unii ca „bun samaritean” și de alții ca administrator al unui sistem paralel de îngrijire. În centrul acestui dosar se află o tensiune mai adâncă: ani la rând, persoane vulnerabile, bolnave, fără aparținători, fără adăpost sau fără soluții instituționale au fost trimise către Dumbrava pentru că autoritățile nu aveau unde să le ducă. Astăzi, același loc este vizat de o anchetă penală amplă, iar Viorel Pașca și membri ai familiei sale au ajuns în fața Tribunalului București, unde se judecă propunerea de arestare preventivă.
Dumbrava apare simultan în două registre. Într-un document oficial al Avocatului Poporului din 2025, așezământul este menționat ca soluție de avarie pentru cazuri sociale pe care spitalele și administrațiile locale nu le mai puteau gestiona. În dosarul DIICOT, aceeași realitate este privită prin suspiciunea exploatării unor persoane vulnerabile sub paravan umanitar.
Documentul Avocatului Poporului: cum apare Dumbrava în anul 2025
În Recomandarea nr. 90/17 iunie 2025, Avocatul Poporului analizează criza locurilor pentru persoane adulte cu dizabilități și dificultatea reală de a găsi centre rezidențiale, medico-sociale sau servicii comunitare funcționale. Documentul pornește de la o cauză din județul Covasna, dar se extinde rapid la o problemă națională: centrele sunt pline, DGASPC-urile răspund că nu mai pot primi beneficiari, iar procesul de dezinstituționalizare avansează fără ca rețeaua de servicii alternative să fie suficient dezvoltată.
La filele 6–7, Recomandarea deschide o fereastră directă către cazul Dumbrava. Avocatul Poporului consemnează că, în comuna Holod, satul Dumbrava, județul Bihor, funcționa Asociația Dumbrava, prin intermediul căreia erau găzduite 329 de persoane. Documentul precizează că peste 70% proveneau din alte județe, iar 79% ar fi fost aduse cu ambulanța. Formula este importantă: în lipsa unor locuri disponibile în centre rezidențiale publice, persoanele vulnerabile erau direcționate din unități spitalicești către județul Bihor.
Mai departe, Avocatul Poporului arată că a cerut date Serviciului Județean de Ambulanță Bihor. Acesta a comunicat că au existat solicitări de transport, iar pacienții au fost transportați pe baza solicitărilor făcute de medicii spitalelor unde erau internați. Sunt menționate trei spitale bucureștene: Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon”, Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar-Arseni” și Spitalul Clinic de Ortopedie-Traumatologie și TBC Osteoarticular „Foișor”.
Pasajul esențial vine din adresa Spitalului Clinic de Urgență „Sf. Pantelimon”, înregistrată în mai 2025. Potrivit Recomandării, spitalul a subliniat importanța existenței și sprijinului Asociației Dumbrava, descrisă drept „plasa de urgență” pentru multe situații sociale aflate în unități sanitare și nu numai, într-un context în care DGASPC-urile, DAS-urile și SPAS-urile erau depășite de complexitatea și volumul cazurilor. Documentul reține că, în lipsa alternativelor funcționale, ajutorul oferit de organizație a fost considerat esențial pentru continuitatea îngrijirii și protecției unor persoane aflate în criză.
Această constatare nu este minoră. Ea arată că Dumbrava nu a apărut într-un vid. Nu era doar o inițiativă izolată a unui om din Bihor, ci devenise, în practică, parte dintr-un circuit informal al abandonului social: spitale care nu mai puteau ține pacienți sociali, direcții de asistență socială fără locuri, autorități locale fără servicii, ambulanțe care transportau oameni către singurul loc unde cineva spunea că îi primește.
Recomandarea arată mai ales eșecul sistemului public: lipsa centrelor medico-sociale, lipsa serviciilor comunitare, lipsa asistenților personali profesioniști și imposibilitatea autorităților de a găsi soluții pentru persoane aflate în situații extreme.
În același document, Avocatul Poporului afirmă că, din cauza lipsei locurilor disponibile și în absența centrelor care ar fi trebuit să ofere locuire, asistență socială și suport psihologic, locațiile puse la dispoziție de Asociația Dumbrava au fost singura alternativă identificată pentru evitarea abandonului social sau chiar a expunerii directe a acestor persoane în spațiul public, fără adăpost, sprijin sau resurse de subzistență. Aceasta este o formulare dură pentru stat: oamenii nu ajungeau la Dumbrava pentru că sistemul funcționa, ci tocmai pentru că sistemul nu funcționa.
Descinderile și acuzațiile DIICOT
În aceste zile, cazul Dumbrava a intrat într-o etapă complet diferită. Polițiștii Direcției Investigații Criminale și procurorii DIICOT au pus în aplicare 27 de mandate de percheziție în județul Bihor, într-un dosar privind suspiciuni de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă continuată și complicitate la trafic de persoane. Anchetatorii susțin că activitatea ar fi produs un prejudiciu de aproximativ 13.048.000 de lei
Potrivit DIICOT, persoanele vulnerabile ar fi fost menținute într-o stare de dependență și aservire, fără condiții minime necesare protejării sănătății, demnității și integrității fizice și psihice. Procurorii susțin că unele persoane nu ar fi beneficiat de îngrijire constantă și adecvată, tratamentul medicamentos ar fi fost administrat necorespunzător sau de personal necalificat, iar persoanele decedate în spațiile deținute de grupare ar fi fost înhumate pe un teren din apropierea cimitirului greco-catolic. Acestea sunt acuzații ale organelor de urmărire penală, nu constatări definitive ale unei instanțe. (
În paralel, Ministerul Muncii a transmis că Viorel Pașca nu ar avea acreditare și nici servicii sociale licențiate pentru activități de servicii sociale în imobilele în care erau găzduite persoanele vulnerabile. Ministerul a activat o celulă de criză și a anunțat că, împreună cu autoritățile locale, caută soluții rapide pentru relocarea persoanelor afectate.
Apărarea: „au făcut ceea ce autoritățile nu au reușit”
De cealaltă parte, apărarea lui Viorel Pașca respinge acuzațiile. Avocatul Răzvan Doseanu a transmis că cei cercetați se consideră nevinovați și că activitatea de la Dumbrava trebuie privită în contextul în care multe persoane ajungeau acolo ca ultimă soluție, aduse de autorități, fără alte cămine, fără mijloace de subzistență și uneori fără șansa de a supraviețui pe stradă.
Această linie de apărare se sprijină pe o realitate pe care nici documentul Avocatului Poporului nu o ignoră: autoritățile publice au fost depășite. Spitalele au avut pacienți sociali pe care nu îi puteau externa în siguranță, DGASPC-urile nu aveau locuri, iar comunitățile locale nu dezvoltaseră servicii suficiente. În acest spațiu gol a intrat Dumbrava. Întrebarea penală este însă alta: dacă această intervenție, chiar pornită sau prezentată ca ajutor, s-a transformat într-un sistem ilegal și profitabil de exploatare.
Un sistem paralel alimentat de instituții
Anchete jurnalistice anterioare au descris Dumbrava ca pe un loc în care ajungeau sute de oameni fără soluții, trimiși de instituții ale statului. În iulie 2025, Digi24, prin proiectul „Pacient în România”, relata că un bihorean găzduia e aproape 400 de oameni în casele sale, în timp ce statul accepta tacit situația de ani de zile. Ancheta nota că oamenii fără familie ajungeau acolo din instituții care nu aveau soluții pentru ei.
Aceeași anchetă consemna afirmația lui Viorel Pașca potrivit căreia, de-a lungul anilor, peste 3.300 de oameni ar fi trecut prin casele sale, majoritatea veniți din spitale, iar alții aduși de Poliție. Aceste cifre, indiferent de interpretare, descriu amploarea fenomenului: Dumbrava nu era o întâmplare locală, ci un nod național al unei probleme pe care România a împins-o, de multe ori, în afara instituțiilor formale.
Recomandarea care anticipa criza
În Recomandarea din 2025, Avocatul Poporului ajunge la o concluzie care astăzi pare să fi anticipat criza: scăderea numărului de locuri din centrele rezidențiale nu va rezolva nevoile persoanelor vulnerabile, ci le va accentua, dacă autoritățile nu pot asigura servicii de îngrijire de lungă durată, servicii comunitare și centre medico-sociale.
România a discutat mult despre dezinstituționalizare, despre reducerea centrelor mari și despre reintegrarea în comunitate. Dar, în teren, comunitatea nu a fost pregătită. Serviciile la domiciliu lipsesc sau sunt insuficiente. Centrele medico-sociale sunt puține. Asistenții personali profesioniști nu acoperă nevoia reală. În multe județe, autoritățile răspund că nu au locuri, nu au personal, nu au servicii și nu pot primi alte persoane.
În această realitate, Dumbrava a devenit, cum am mai precizat, o soluție de avarie. Pentru unii, o dovadă de compasiune. Pentru alții, o dovadă că statul a abandonat controlul și a externalizat informal suferința către un actor privat. Pentru procurori, potrivit acuzațiilor actuale, locul ar fi devenit un mecanism de exploatare. Pentru apărare, a fost ultima soluție pentru oameni care altfel ar fi rămas pe străzi sau blocați în spitale.
Documentul Avocatului Poporului impune o întrebare pe care ancheta penală, singură, nu o epuizează: ce făceau autoritățile înainte ca Dumbrava să devină dosar? Cine a trimis pacienți acolo? Cine a verificat condițiile? Cine a acceptat ani la rând că oameni cu dizabilități psihice, bolnavi, bătrâni sau fără adăpost pot fi transportați cu ambulanța către un sat din Bihor pentru că nu exista niciun loc în altă parte?
Dacă Dumbrava a fost „plasa de urgență”, atunci trebuie spus clar: o plasă de urgență apare când sistemul oficial nu mai prinde pe nimeni. Dar o plasă de urgență nu poate deveni substitut permanent pentru servicii publice, centre licențiate și protecție instituțională reală.
Miza de la Tribunalul București
La momentul redactării, Viorel Pașca și celelalte persoane reținute se află în etapa în care Tribunalul București judecă propunerea de arestare preventivă.
Persoanele vizate de anchetă beneficiază, potrivit legii, de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive.
Partajează acest conținut:
