DNA se simte ATACATĂ de politicieni și anunță că în 16 ani a trimis în judecată 161 de magistrați acuzați de corupție

Direcția Națională Anticorupție le cere politicienilor să se abțină de la ”atacuri publice nefondate” împotriva DNA și a precizat că nu a avut și nu solicită competența exclusivă pe infracțiunile săvârșite de magistrați. Reacția vine ca o replică la declarațiile deputatului Csoma Botond, liderul grupului UDMR din Camera Deputaților, în care acesta susține caracterul abuziv cert al anchetelor DNA în cauzele cu magistrați. Oficialii Direcției au precizat că timp de 16 ani, cât DNA a avut în competență fapte de corupție săvârșite de magistrați, a trimis în judecată 161 de judecători și procurori, din care au fost condamnați 100: ”După pierderea de către DNA  a competenței privind infracțiunile de corupție săvârșite de magistrați (…), niciun magistrat nu a mai fost trimis în judecată pentru corupție.”

„Trebuie găsită o soluție astfel încât DNA să nu-i trimită în judecată pe procurori și judecători, deoarece am văzut ce abuzuri au avut loc în trecut”, „vedem un pericol mai mare ca judecătorii și procurorii să fie investigați din nou de parchetul anticorupție”, „nu ar trebui să existe loc pentru șantaj în lupta împotriva corupției”, „Nu știu conținutul acestora, dar faptul că DNA a produs un număr atât de mare de dosare pentru judecători este excesiv de suspect”.

Sunt afirmațiile deputatului Csoma Botond pe care DNA le consideră ”un atac direct și nefondat la adresa instituției, care aduce atingere probității profesionale și independenței magistraților procurori”.

Printr-un comunicat, Direcția Națională Anticorupție a făcut mai multe precizări legate de anchetele pe care DNA le-a efectuat între 2002 și 2018 față de magistrați acuzați de fapte de corupție:

– Nu există nicio hotărâre definitivă a vreunei instanțe care să constate săvârșirea presupuselor abuzuri comise de procurorii DNA; numărul de dosare înregistrate la nivelul DNA care vizează procurori și judecători a fost aproape egal pentru ambele categorii de magistrați, iar numărul sesizărilor din oficiu a constituit un procent redus din numărul total de dosare, majoritatea acestora fiind constituite ca urmare a plângerilor și denunțurilor depuse de cetățeni.

(…)

– Nu a existat niciun dosar penal care să fie înregistrat ca urmare a „neacceptării argumentelor procurorilor anticorupție și tratării acuzațiilor din rechizitoriu cu rezerve de către judecători”; au fost însă înregistrate dosare care vizau comiterea de infracțiuni de corupție sau asimilate celor de corupție, de către magistrați.

– De altfel, susținerile privind deschiderea de dosare penale ca urmare a dispunerii vreunei soluții de achitare este lipsită de temei logic, având în vedere multitudinea de exemple de judecători care au pronunțat soluții de achitare în cauzele DNA și care nu au fost anchetați, precum și trimiterea în judecată a unui număr similar de procurori sau judecători în materie civilă.

– Nu a existat o disproporție privind numărul de dosare înregistrate la nivelul DNA și care vizau magistrați, față de numărul de dosare înregistrate care vizau alte categorii profesionale de competența unității de parchet;

(…)

În perioada în care a avut în competență fapte de corupție și asimilate corupției săvârșite de magistrați (2002 – octombrie 2018), DNA a trimis în judecată 161 de magistrați (76 de procurori și 85 de judecători), iar în aceeași perioadă au fost condamnați 100 de magistrați (47 de procurori, 52 de judecători și 1 magistrat asistent). Precizăm că, unele cauze în care DNA a dispus trimiterea în judecată a unor magistrați se află în continuare în diferite faze de judecată.

– În același timp, după pierderea de către DNA a competenței privind infracțiunile de corupție săvârșite de magistrați (octombrie 2018) și până la finalul anului 2020, niciun magistrat nu a mai fost trimis în judecată pentru corupție.

– DNA nu a avut și nu solicită competența exclusivă pe infracțiunile săvârșite de magistrați. Procurorii DNA sunt specializați în combaterea infracțiunilor de corupție și a celor asimilate corupției, iar în cazul săvârșirii, de către magistrați, a altor infracțiuni, competența de urmărire penală ar trebui să revină parchetelor de pe lângă curțile de apel și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (inclusiv pentru eventuale fapte penale comise de procurorii DNA).