SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Prin Decizia nr. 79 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial nr. 1328/31.XII.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizările conexate formulate de Tribunalul Cluj — Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 165/117/2024 și de Curtea de Apel Suceava — Secția I civilă, în Dosarul nr. 1.302/40/2023 și, în consecință, stabilește că:
În aplicarea dispozițiilor art. 1 din anexa nr. VII a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, stabilirea nivelului de salarizare a personalului tehnic, economic și socio-administrativ din cadrul spitalelor publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Sănătății, nu trebuie să se realizeze la nivelul maxim al anului 2022.
În interpretarea și aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) și ale art. 36 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, salarizarea personalului tehnic, economic și socio-administrativ din cadrul spitalelor publice finanțate integral din venituri proprii, dar care nu se află în subordinea Ministerului Sănătății, se realizează potrivit anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea deciziei, Înalta Curte arată că, în ceea ce privește prima întrebare, referitoare la stabilirea nivelului de salarizare la maximul anului 2022, este de reținut faptul că, din jurisprudența comunicată de curțile de apel la solicitarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, rezultă că instanțele au evaluat aplicabilitatea art. 1 din anexa nr. VII a Legii nr. 153/2017 pentru perioada anterioară anului 2022 prin prisma dispozițiilor art. 38 din aceeași lege, care reglementează creșterea etapizată a salariului cu procente calculate pe baza diferenței dintre salariul în plată și cel prevăzut în anexele legii pentru anul 2022, acordând retroactiv, în perioada de prescripție, drepturile salariale solicitate în urma încadrării în anexa nr. VII, iar, din 2022, prin raportare la nivelul stabilit pentru acest an.
În cauză nu s-a solicitat o dezlegare cu privire la întinderea temporală a efectelor Deciziei nr. 61/2022, apreciindu-se, unanim, faptul că, reprezentând o decizie interpretativă, aceasta face corp comun cu norma interpretată și se aplică pe toată durata de activitate a normei.
Problema de drept a fost generată de împrejurarea că anexa nr. VII nu cuprinde salarii cu un cuantum determinat pe baza unor criterii legale (categoria profesională, vechime, nivel de studii), similar altor anexe, ci doar limite minime și maxime, cu mențiunea că limita maximă cuprinde și vechimea maximă. Aceasta întrucât, pentru categoria de angajați salarizați în baza acestei anexe, legiuitorul a optat pentru un principiu distinct de salarizare, și anume acela al stabilirii salariului individual pe baza criteriilor de evaluare a performanțelor profesionale, impunând, ca etapă prealabilă, potrivit art. 8 din anexă, ordonatorilor de credite să solicite Ministerului Muncii și Solidarității Sociale echivalarea funcțiilor specifice din acest capitol cu cele din celelalte anexe, pentru a putea fi stabilite grilele de salarizare potrivit criteriilor legale enunțate.
De aceea, Ministerul Sănătății, prin ordin, a stabilit nivelurile de salarizare pentru fiecare categorie profesională, susținând că a procedat la acordarea nivelului maxim începând cu data de 1.01.2023, în concretizarea intenției de a recompensa munca depusă de către angajați. Prin urmare, această împrejurare reprezintă o chestiune de aplicare a legii aflată în marja de apreciere a ordonatorului de credite, fără a exista în sarcina sa o obligație legală de acordare a plafonului maxim de salarizare, cu atât mai mult cu cât aplicarea acestei dispoziții presupune coroborarea cu etapa evaluării individuale a salariaților.
În acest sens sunt și considerentele Deciziei nr. 61/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care, în paragraful 130, menționează faptul că salarizarea personalului bugetar non-medical din cadrul „instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii” urmează a se raporta, în funcție de studiile personalului în cauză, la dispozițiile art. 7 și 8 din anexa nr. VII a Legii nr. 153/2017.
Cum în anexă sunt prevăzute doar limitele minime și maxime ale salariului de bază, salarizarea individuală nu poate fi făcută prin aplicarea directă a limitei maxime, astfel că, după reținerea aplicabilității anexei nr. VII, urmează a fi parcursă procedura reglementată de art. 8 (echivalarea funcțiilor, stabilirea grilelor de salarizare), apoi cea prevăzută de art. 7 (aplicarea criteriilor de evaluare a performanțelor profesionale individuale), pentru ca dreptul salarial să dobândească un caracter cert și determinat, cu mențiunea că, pentru perioada anterioară anului 2022, se aplică normele tranzitorii de eșalonare a creșterilor salariale prevăzute de art. 38 alin. (4) din Legea nr. 153/2017.
În consecință, acestei întrebări urmează a i se răspunde în sensul că, în aplicarea dispozițiilor art. 1 din anexa nr. VII a Legii nr. 153/2017, stabilirea nivelului de salarizare a personalului tehnic, economic și socio-administrativ din cadrul spitalelor publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea sau în coordonarea Ministerului Sănătății, nu este obligatoriu a se raporta la nivelul maxim al anului 2022.
Partajează acest conținut:
