Destinele uriașe se nasc din suferință

Emeric Ienei și Mircea Lucescu au fost URIAȘI. Jucătorii, antrenorii, iar apoi selecționerii, care s-au bătut cu stelele, nu cu licuricii. Care au scris pagini de ISTORIE. Destine născute într-o sărăcie cruntă, într-o suferință de neimaginat și care au izbândit atunci când nimeni nu le-ar fi dat vreo șansă.

Mircea Lucescu s-a născut într-o mahala. O familie cu cinci copii înghesuiți într-o cămăruță. Ienei și-a petrecut copilăria fugind de război, o conflagrație care i-a dat pierdut tatăl, prizonier de război. Și când era mai greu mama sa a murit.

Niciunul n-avea cu ce să se încalțe. Lucescu lua cu împrumutul tenișii fraților săi. Ienei a acceptat să joace la Arad pentru o supă caldă și o pereche de ghete.

Și amândoi au descoperit fotbalul iar cadoul cel mai de preț din viața lor, într-o țară măcinată de neajunsuri, a fost mingea cea adevărată. Și de acolo a pornit totul. Pentru că, pe teren, nu erau bogații sau săracii. Acolo se pornea de la 0-0 și aveau șansa lor. Spuneau: „Nu ne e frică de sărăcie. Știm cum este”.

Ienei s-a dus tocmai la Tokyo, la Jocurile Olimpice și a fost la un meci de o medalie istorică. Nu, n-a jucat în acel meci cu Ungaria, singurul în care a lipsit, din cauza „originii” maghiare. „Au greșit! Eu îmi doream cel mai mult să bat Ungaria!”, a spus Ienei. Lucescu a fost căpitanul din „Groapa cu lei” de la Guadalajara la mondialul din Mexico 70.

Au devenit antrenori. Credeți că le-a fost ușor?!! Începutul a fost greu de tot. Știați că au retrogradat în același sezon? Pariez că nu. Ienei cu Bihorul, iar Il Luce cu Corvinul. Apoi? Păi Lucescu a dus naționala la Euro 84 iar Ienei a luat Cupa Campionilor în finala cu Barca și ne-a dus la mondialul din Italia. Ienei n-a mai prins Supercupa Europei dar a luat-o Lucescu după finala cu Real, și câte n-au mai făcut cei doi…

Inclusiv că au fost singurii doi principali ai României la același meci… În fine.

Victoria e alta. Nu cupele și campionatele ci VIAȚA! Să ajungi să fii între cei mai mari antrenori ai lumii din toate timpurile? Nici asta. Victoria e EDUCAȚIA. Cei doi au fost autodidacți, înclinați spre știința de carte, spre cunoaștere și autodepășire. Nelipsiți de la teatru, concerte simfonice, muzee, limbile străine vorbite cursiv, expoziții de pictură etc. Doi gentlemani, stilați, educați care impuneau un munte de respect. Au impus respectul și l-au primit înzecit înapoi. Asta ne lipsește azi.

Vedeți? Destinele uriașe nu se nasc din bunăstare, ci din suferință. Din dorința de a scăpa de acolo.

sursa foto: gsp.ro