SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
De la 6 noiembrie 2025, odată cu intrarea în vigoare a Ordinului Ministerului Muncii nr. 2.300/2025, sistemul de evaluare a persoanelor cu dizabilități din România trece printr-o transformare semnificativă.
Documentul grupează criteriile medico-psihosociale în capitole distincte, acoperind funcțiile mentale, senzoriale, fonatorii și de comunicare verbală, funcțiile sistemelor cardiovascular, hematologic, imunitar și respirator, pe cele ale sistemelor digestiv, metabolic și endocrin, funcțiile urogenitale, pe cele neuro-musculo-scheletice și ale mișcării, precum și funcțiile pielii. Pentru fiecare categorie sunt descrise afecțiuni grave, de natură ireversibilă, al căror diagnostic corect și documentat permite comisiilor de evaluare să ofere încă de la prima întâlnire termen permanent al certificatului, eliminând necesitatea unor reevaluări inutile și adesea traumatizante.
Astfel, în cazul personelor cu dizabilitate intelectuală profundă, cu un nivel al coeficientului de inteligență sub 20–25, sau cu dizabilitate gravă, între 20–25 și 35–40, confirmată prin două testări psihometrice recente și istoricul medical documentat încă din copilărie, comisia stabilește de la prima prezentare valabilitatea permanentă a certificatului. Tot de la prima evaluare se acordă termen permanent în cazurile în care persoana are deficiențe severe în domeniul socializării, limbajului și autoîntreținerii, condiția obligatorie fiind ca afectarea procesului de socializare să fie prezentă. Ordinul se adresează și dizabilităților senzoriale ireversibile: cecitate absolută sau parțială la ambii ochi, confirmată prin testări obiective și două examinări oftalmologice realizate de specialiști diferiți, care să ateste leziuni funcționale imposibil de corectat prin mijloace terapeutice. Surdo-cecitatea, diagnosticată cu aceeași rigoare, precum și surdomutitatea congenitală sau surditatea bilaterală dobândită înainte de achiziționarea limbajului, cu pierdere auditivă peste 90 de decibeli și demutizare nulă, reprezintă alte situații în care comisia poate lua decizia unui certificat permanent încă de la prima întâlnire.
Capitolul dedicat malformațiilor congenitale și afecțiunilor osteoarticulare severe acoperă cazuri precum amputațiile de membre, afecțiuni constituționale ale oaselor sau malformații de tipul amieliei ori sindactiliei. În aceeași categorie intră și afectările musculaturii care nu răspund la tratament timp de cel puțin un an de la inițierea terapiei, confirmate prin investigații imagistice, teste funcționale și analize de laborator. Pentru persoanele cu anchiloze severe ale șoldurilor, ireversibile și care împiedică locomoția și autoîngrijirea, sau pentru cele cu spondiloartrită axială în formă gravă, cu leziuni osificate care nu mai pot fi ameliorate prin tratament sau recuperare, certificatul poate fi acordat permanent încă de la prima evaluare. Tot aici se încadrează și bolile neurodegenerative sau neuromusculare avansate, precum scleroza multiplă în stadiu grav, cu pierderea autonomiei locomotorii la mai mult de doi ani de la ultimul puseu, distrofia musculară progresivă cu pierderea autonomiei locomotorii după doi ani de la diagnostic, sau afectările motorii severe, rezistente la tratament, însoțite de pierderea autonomiei, la minimum doi ani de la diagnosticare.
Ordinul acoperă și zona complexă a bolilor endocrine și metabolice, unde sunt incluse tumorile hipofizare cu complicații oftalmologice grave, tulburări neurologice sau metabolice severe, insuficiența hipofizară pluritropă cu mai mult de două deficite hormonale, mixedemul congenital ori mixedemul primar cu complicații majore – insuficiență cardiacă congestivă ireductibilă, poliserozite sau encefalopatie –, precum și fenilcetonuria asociată cu deficit cognitiv grav. Afecțiunile documentate genetic prin cariotip și dozări hormonale specifice sunt de asemenea considerate ireversibile și justifică acordarea termenului permanent de la prima evaluare.
Pentru alte situații, însă, comisia are nevoie de două evaluări pentru a stabili caracterul ireversibil al bolii, lista cuprinzând o paletă largă de afecțiuni. Printre acestea se numără afectarea gravă a funcției cognitive, cu scor MMSE sub sau egal cu 9, demonstrată prin două testări psihometrice concordante și însoțită de un istoric psihiatric documentat și tratament de specialitate de cel puțin șase luni. Tot în această categorie intră îngustarea câmpului vizual sub 10 grade la ambii ochi, confirmată prin câmp vizual computerizat valid și examinări oftalmologice independente, precum și persoanele protezate auditiv, la mai mult de doi ani de la protezare, pentru care evaluarea eficienței protezării necesită analiză comparativă a audiogramelor tonale și vocale și stabilirea inteligibilității vorbirii.
Afecțiunile cardiace ireversibile, care determină insuficiență cardiacă clasa III sau IV NYHA și nu răspund la tratament medicamentos sau intervențional, se regăsesc de asemenea în categoria bolilor care necesită două evaluări, mai ales atunci când ecocardiografiile confirmă o fracție de ejecție sub 45% și markeri cardiaci modificați. Limfedemul ireversibil în stadiul 3 OMS, cu manifestări severe de elefantiazis ce compromit grav funcțiile de prehensiune, manipulare, mers sau statică, reprezintă o altă situație care cere monitorizare suplimentară înainte de acordarea unui certificat permanent. În sfera metabolică, diabetul zaharat insulinonecesitant cu evoluție de peste cinci ani, însoțit de complicații cronice precum afectări cardiovasculare, renale, oculare, neurologice sau picior diabetic, intră în aceeași categorie. Ordinul include și afecțiuni endocrine severe precum hipoparatiroidismul necontrolat terapeutic, precum și patologiile oncologice în stadiul IV TNM – atât neoplaziile tiroidei, cât și cele osoase sau ale țesutului conjunctiv –, aflate în afara resurselor terapeutice, în curs de îngrijiri paliative sau cu complicații funcționale ireversibile.
Prin aceste modificări, Ministerul Muncii urmărește atât protejarea persoanelor cu dizabilități de reevaluări inutile și consumatoare de resurse, cât și crearea unui cadru predictibil și transparent pentru medici, după ani în care procedurile erau neuniforme sau interpretabile. Ordinul 2.300/2025 oferă claritate și încredere, punând accent pe documentarea riguroasă, caracterul ireversibil al afecțiunilor și nevoia de stabilitate pentru cei afectați. În esență, actul normativ reprezintă un pas decisiv spre un sistem mai uman, mai corect și mai eficient, care recunoaște realitatea medicală a persoanelor cu dizabilități și le respectă drepturile fundamentale.
Partajează acest conținut:
