SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Procurorul General al României, Gabriela Scutea, a transmis Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) concluziile procurorului într-o cauză a completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală care vizează infracțiunea comisă de un polițist care și-a verificat colegii și șefii în bazele de date ale MAI. În opinia Parchetului, prin soluționarea sesizării, Înalta Curte de Casație și Justiție să soluționeze, în realitate, fondul cauzei, statuând dacă fapta ce face obiectul acuzației penale este sau nu prevăzută de legea penală. ”S-ar ajunge astfel chiar la rezolvarea conflictului de drept penal dedus judecății”, arată procurorul general, care a cerut respingerea sesizării, ca inadmisibilă.
”În interpretarea dispoziţiilor art. 360 alin. (1) Cod penal privind accesul ilegal la un sistem informatic, în cazul persoanelor care pot interoga oricând o bază de date conținând informaţii nepublice, o asemenea interogare neurmată de efectuarea ulterioară a unor acte specifice exercitării atribuţiilor de serviciu în legătură cu interogarea efectuată, poate reprezenta o depăşire a limitelor pentru care a fost acordată autorizarea?” – se arată în conținutul sesizării formulate de Curtea de Apel Ploiești.
Cazul în care a fost formulată sesizarea prealabilă îl vizează pe un polițist, condamnat în primă instanță la 2 ani de închisoare cu suspendare pentru că ar fi intrat de mai multe ori în bazele de date ale Direcției de Evidență a Populației și ale Direcției de Permise și Înmatriculări pentru a obține informații, în scop personal, despre mai multe persoane, printre care colegi și șefi ai săi și chiar despre un ziarist. Agentul ar fi folosit userul și parola pe care le putea utiliza doar în exercitarea atribuțiilor de polițist.
La rândul său, polițistul în cauză a declarat că primise informații că un ofițer urma să primească, drept mită, un autoturism, motiv pentru care ar fi început să facă verificări pe cont propriu. Ulterior, agentul ar fi accesat bazele de date ca să afle câți copii au colegii săi, membrii ai sindicatului din care făcea parte, pentru a fi întocmită lista cu cadouri.
Polițistul acuzat că și-a depășit atribuțiile în ceea ce privește accesarea bazelor de date a fost identificat după o anchetă a ofițerilor de la Control Intern.
În concluziile procurorului referitoare la această sesizare prealabilă se arată, printre altele, că:
”Potrivit jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, admisibilitatea sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată, atât în cazul în care vizează o normă de drept material, cât şi atunci când priveşte o dispoziţie de drept procesual, de împrejurarea ca interpretarea dată de către instanţa supremă să aibă consecinţe juridice asupra modului de rezolvare a fondului cauzei.
Referitor la sintagma ,,chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei”, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a stabilit că sesizarea trebuie să ducă la interpretarea in abstracto a unor dispoziţii legale determinate, iar nu la rezolvarea unor chestiuni ce ţin de particularităţile cauzei.
De asemenea, s-a mai stabilit că sesizarea trebuie să vizeze exclusiv probleme de interpretare a legii și nu elemente particulare ale cauzei deduse judecății (Decizia nr. 5 din data de 10 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 11 martie 2016), iar pentru a constitui o problemă de drept, premisa de la care se porneşte în întrebarea ce formează obiectul sesizării trebuie să îşi găsească izvorul în dispoziţiile legale, şi nu într-o stare de fapt.
Se observă că instanța pune accent pe o împrejurare exterioară și ulterioară accesului propriu-zis, constând în nevalorificarea datelor accesate în cadrul activităților de serviciu. În realitate, din perspectiva tipicității obiective a infracțiunii prevăzute de art. 360 din Codul penal, nu interesează conduita ulterioară a autorului accesului cu privire de datele informatice accesate, ci conduita sa pe durata accesului și în ce măsură prin această conduită respectă sau nu autorizarea acordată.
De esența infracțiunii prevăzute de art. 360 din Codul penal este ca accesul la sistemul informatic să se realizeze fără drept.
Constatăm că ceea ce se solicită de către instanța de trimitere nu este interpretarea de principiu a unei dispoziții legale, ci lămurirea unei situații concrete, ce face obiectul cauzei pendinte. Cum problema pusă în discuție face obiectul căii de atac asupra căreia trebuie să se pronunțe Curtea de Apel – , s-ar ajunge ca, prin soluționarea sesizării, Înalta Curte de Casație și Justiție să soluționeze, în realitate, fondul cauzei, statuând dacă fapta ce face obiectul acuzației penale este sau nu prevăzută de legea penală. S-ar ajunge astfel chiar la rezolvarea conflictului de drept penal dedus judecății.
Constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală, solicităm respingerea sesizării ca inadmisibilă.”
DOCUMENT – Concluziile formulate de procuror în cauza nr. 1876/1/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală:
Partajează acest conținut:
