Curtea de Apel Oradea a respins, luni 20 aprilie, ca nefondată contestația formulată de Cristian Ban împotriva încheierii Tribunalului Bihor prin care fusese menținută măsura arestului preventiv, astfel că decizia primei instanțe rămâne în vigoare. Hotărârea pronunțată la 20 aprilie 2026 este definitivă și vine într-un dosar în care procurorii descriu un mecanism repetat de pretindere și primire de bani de la șoferi opriți în trafic, în special în zona punctelor de frontieră de la Borș.

De la un episod izolat la un dosar care s-a extins rapid

Ancheta care îl vizează pe Cristian Ban a intrat inițial în atenția publică printr-un episod cu puternic impact public: acela în care un șofer ar fi fost dus la bancomat cu autospeciala instituției pentru a scoate bani. Între timp, însă, dosarul a depășit cu mult acel moment singular și s-a transformat, în viziunea procurorilor, într-o cauză care ar descrie o practică repetată, desfășurată în mod constant într-un cadru profesional bine conturat.

Ban este cercetat pentru 16 infracțiuni de luare de mită, dintre care două în formă continuată, dar și pentru două infracțiuni de delapidare și două de fals intelectual. Acuzațiile conturează nu doar o succesiune de episoade distincte, ci un tipar de conduită pe care anchetatorii îl plasează în toamna anului 2025, în contextul controalelor rutiere efectuate în zona fostelor puncte de trecere a frontierei de la Borș.

Septembrie 2025: începutul unui tipar descris de anchetatori

Din datele prezentate de procurori reiese că, în perioada 13 septembrie – 4 noiembrie 2025, Ban ar fi oprit în trafic, în mod repetat, șoferi ai unor vehicule înmatriculate în străinătate, în special conducători auto implicați în transporturi internaționale. În fața acestora, spun anchetatorii, ar fi invocat diverse nereguli: documente neconforme, lipsa unor acte necesare transportului, deficiențe legate de starea tehnică a vehiculelor ori probleme privind condițiile în care era efectuat transportul.

În fiecare dintre aceste situații, susțin procurorii, dialogul ar fi urmat aproape același traseu. Mai întâi, șoferului i-ar fi fost prezentat riscul unei sancțiuni severe, uneori sub forma unei amenzi considerabile, alteori cu referire la consecințe administrative sau la blocaje care i-ar fi afectat continuarea cursei. După această etapă, apărea și alternativa neoficială: o „rezolvare” pe loc, în schimbul unei sume de bani.

Procurorii susțin că nu era vorba doar despre o pretindere simplă, ci despre o veritabilă negociere. În unele cazuri, valoarea sumei cerute ar fi fost ajustată în funcție de reacția conducătorului auto, de disponibilitatea lui de a plăti imediat sau de banii pe care îi avea asupra sa în acel moment. Tocmai această flexibilitate, arată acuzarea, ar indica existența unei practici deja sedimentate, nu a unor reacții spontane ori accidentale.

Prima jumătate a perioadei cercetate: amenzi invocate, bani ceruți, sume adaptate din mers

Într-unul dintre episoadele descrise în anchetă, unui șofer i s-ar fi cerut 150 de euro după ce i s-ar fi reproșat că circula cu inspecția tehnică expirată. Potrivit procurorilor, suma i-ar fi fost prezentată în contrapondere cu o amendă semnificativ mai mare, sugerându-i-se că plata mitei ar fi varianta mai convenabilă.

Într-un alt caz, un conducător auto ar fi fost pus în situația de a plăti 50 de euro, după ce i s-ar fi invocat lipsa unor documente valabile pentru transport. Anchetatorii susțin că și aici logica ar fi fost aceeași: prezentarea unei probleme cu potențial sancționator și propunerea unei „înțelegeri” care să închidă situația fără consemnarea oficială a neregulilor.

Pe măsură ce dosarul descrie alte episoade, devine evident, în lectura procurorilor, că sumele nu ar fi fost fixe. Ele variau în funcție de gravitatea pe care agentul ar fi atribuit-o situației sau de cât putea obține concret de la persoana controlată. Au existat cazuri în care ar fi întrebat direct câți bani are șoferul asupra sa, iar în altele ar fi formulat fără ocolișuri suma pe care o considera potrivită pentru „rezolvarea” problemei.

Cazurile în care mita nu se mai lua din portofel, ci de la bancomat

Unul dintre cele mai grave aspecte reținute de anchetatori privește situațiile în care șoferii nu aveau suficienți bani lichizi asupra lor. Potrivit procurorilor, în astfel de împrejurări Ban nu s-ar fi limitat la a renunța la pretinderea mitei, ci ar fi mers mai departe și ar fi indicat retragerea banilor de la bancomat.

Într-un episod considerat relevant pentru dosar, unui șofer i-ar fi fost cerută o sumă importantă pentru a nu fi sancționat, iar acesta ar fi fost trimis la bancomat împreună cu un coleg al polițistului pentru a scoate banii. În altă situație, care a devenit de altfel și una dintre cele mai cunoscute secvențe ale cauzei, șoferul ar fi fost transportat chiar cu mașina de serviciu la un bancomat din Biharia, pentru a retrage suma solicitată.

Acest ultim episod are o semnificație aparte în arhitectura acuzațiilor. Procurorii îl leagă nu doar de luarea de mită, ci și de una dintre infracțiunile de delapidare reținute în cauză, argumentând că folosirea autospecialei de poliție în interes personal și în legătură directă cu obținerea unor foloase necuvenite reprezintă o utilizare abuzivă a unui bun aparținând instituției.

Toamna anului 2025: sume tot mai mari și o mecanică repetată

Ancheta descrie și situații în care valoarea mitei ar fi crescut semnificativ. Într-unul dintre episoade, suma pretinsă ar fi ajuns la 600 de euro, iar șoferului i s-ar fi cerut să retragă banii de la bancomat. În alt caz, procurorii spun că Ban ar fi cerut 150 de euro unui șofer bulgar, formulând cererea într-o manieră tranșantă, ca pe o ofertă finală, pentru ca ulterior cuantumul să fie redus în urma discuției.

Dosarul mai reține și un episod în care un conducător auto polonez ar fi fost pus în fața unei alegeri explicite între aplicarea amenzii și acceptarea unei „înțelegeri”. În alte situații, susține acuzarea, sumele oferite inițial de șoferi ar fi fost respinse ca fiind prea mici, iar discuția ar fi continuat până la un cuantum considerat suficient.

Cea mai mare sumă menționată în referatul cauzei este de 800 de euro, pretinsă, potrivit procurorilor, de la un șofer care efectua un transport fără licență. În alte episoade, mita ar fi fost stabilită la 100, 150, 220 sau 300 de euro, uneori însoțită și de alte sume în valută. Din perspectiva anchetatorilor, tocmai această repetare a aceluiași mecanism, cu diferențe doar de cuantum și de contextul punctual al controlului, susține ideea unei conduite constante.

Nu episoade disparate, ci o practică descrisă ca fiind continuă

Un element esențial al dosarului este faptul că o parte dintre fapte sunt reținute în formă continuată. Din punctul de vedere al acuzării, această încadrare nu este una formală, ci exprimă ideea că actele imputate nu ar reprezenta simple incidente separate în timp, ci manifestări succesive ale aceleiași conduite, desfășurate într-un interval relativ scurt și în același cadru de serviciu.

În esență, procurorii susțin că în fiecare interacțiune se regăsea aceeași schemă: identificarea sau invocarea unei nereguli, accentuarea consecințelor oficiale, oferirea unei alternative informale și, atunci când era nevoie, negocierea sumei ori trimiterea persoanei la bancomat. În unele situații, această succesiune s-ar fi încheiat cu remiterea banilor pe loc; în altele, cu retragerea lor imediată, inclusiv prin folosirea resurselor instituției.