Dispozițiile referitoare la admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal ce face să curgă un nou termen de prescripție a răspunderii penale sunt constituționale

În Monitorul Oficial  PARTEA I, Nr. 776/7.VIII.2024 a fost publicată DECIZIA Nr.112 din 7 martie 2024 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (5) din Codul penal prin care Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția ridicată și a stabilit că dispozițiile legale anterior menționate referitoare la admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal ce face să curgă un nou termen de prescripție a răspunderii penale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 155 alin. (5) din Codul penal încalcă principiul legalității, întrucât sunt lipsite de claritate și previzibilitate. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale cu privire la calitatea legii (Decizia nr. 196 din 4 aprilie 2013, Decizia nr. 430 din 24 octombrie 2013, Decizia nr. 447 din 29 octombrie 2013 și Decizia nr. 473 din 21 noiembrie 2013) și, respectiv, cu privire la întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale în cazul redeschiderii urmăririi penale (Decizia nr. 177 din 29 martie 2016 și Decizia nr. 601 din 28 septembrie 2017). Arată că, în cauză, judecătorul de cameră preliminară a dispus anterior desființarea unei alte ordonanțe de clasare și redeschiderea urmăririi penale, astfel că a intervenit întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, începând să curgă un nou termen de prescripție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 155 alin. (5) din Codul penal, care au următorul cuprins: „(5) Admiterea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal face să curgă un nou termen de prescripție a răspunderii penale.”

În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autoarea excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit susținerilor autoarei acesteia, în speță, ulterior desființării de către judecătorul de cameră preliminară a unei ordonanțe de clasare și redeschiderii urmăririi penale de către procuror, acesta din urmă a dispus clasarea în temeiul prevederilor art. 16 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală cu privire la intervenirea prescripției răspunderii penale, deși ar fi trebuit să considere că redeschiderea urmăririi penale face să curgă un nou termen de prescripție a răspunderii penale.

Curtea constată că dispozițiile art. 155 alin. (5) din Codul penal — criticate în cauza de față — vizează instituția redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, instituție reglementată de prevederile art. 466—469 din Codul de procedură penală. Însă, în cauza în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, petenta a invocat întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale în cazul redeschiderii urmăririi penale ca urmare a desființării unei soluții de clasare, în condițiile prevăzute de art. 335 alin. (5) lit. b) din Codul de procedură penală raportat la art. 341 alin. (6) lit. b) din același cod.

Așa fiind, dispozițiile art. 155 alin. (5) din Codul penal nu au incidență în speța în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, întrucât aceasta se află în procedura plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată, reglementată de prevederile art. 340 și 341 din Codul de procedură penală, iar nu în procedura redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, instituție prevăzută de dispozițiile art. 466—469 din Codul de procedură penală. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești […] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei […]”.

Curtea observă că, indiferent de soluția pronunțată, decizia sa nu ar produce niciun efect cu privire la rezolvarea fondului cauzei în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile art. 155 alin. (5) din Codul penal neavând legătură — în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 — cu soluționarea cauzei. Curtea s-a mai pronunțat în jurisprudența sa în acest sens, de exemplu, prin Decizia nr. 196 din 28 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 31 iulie 2020, paragraful 20, Decizia nr. 500 din 13 iulie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1197 din 17 decembrie 2021, paragraful 14, Decizia nr. 361 din 8 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 24 august 2022, paragraful 17, și Decizia nr. 10 din 31 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 7 aprilie 2023, paragraful 14.

Ținând cont de prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 155 alin. (5) din Codul penal este inadmisibilă.