SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Artist complex, s-a remarcat ca ziarist şi ca sportiv, iar ulterior ca antrenorul lotului naţional de karate kyokushin. Harris Wallmen pictează și sculptează de foarte mulţi ani. În plus e cotat ca un knifemaker puțin mai excentric, poate și pentru că aproape niciodată nu realizează două cuțite la fel.Caută în permanență idei noi, forme noi.Lucrările sale se află în colecţii particulare din România, SUA, Germania, Franţa şi Japonia, iar cuțitele au ajuns până în Australia.
Acum a deschis expoziţia „Anno Domini Cronici” chiar în sala unde se antrenează de 30 de ani, Sala GYM. Acolo Harris Walman își prezintă lucrări realizate în ultimii patru ani, lucrări pline de simbolistică, siluete costelive trecând de la întunericul adânc al fiinţei, la calea spre iluminare. <O expoziţie convulsivă, într-un fel şi eliberatoare, ca orice trăire autentică>, cum spunea criticul de artă Ramona Novicov.
Un craniu sculptat în fildeș de mamut cu o vechime de peste 20.000 de ani, un craniu alungit sculptat în fildeș de mamut vechi de peste 40.000 ani, cu inserții de alamă și oțel. O lucrare la care poți să admiri și ce culori minunate a căpătat fildeșul în timp! Un craniu nou din colț de morsă vechi, un material absolut spectaculos. Câteodată îl apucă dorul să mai sculpteze câte o meditație realizata în lemn de buxus. Ori să stă cu săptămânile în atelier ca din mâinile lui să iasă un cutit de bucătărie modern, cu linii drepte și design futurist.Pictează păsări care par a se întoarce din abis acasă.Harris Wallmen vine din lumea sașilor, din Sibiu, și a îmbogățit lumea artelor din Oradea cu farmecul lucrărilor sale, dar și lumea sportului cu seriozitatea și precizia, dar și cu calmul său. Discursul artistic al lui Harris Wallmen oglindeşte ermetismul gândirii.
Harris Wallmen a avut mai avut expoziţii şi în Oradea, Sibiu, Cluj şi Bucureşti. De această dată a recidivat iar lucrările prezentate au două direcţii opuse: una a abisului, a sentimentelor şi trăirilor negative, şi cealalată a părţilor bune ale vieţii, un fel de Yin şi Yang. Sunt expuse ca atare: lucrările care aparţin primei părţi, cea întunecată, sunt adunate într-o parte a sălii, iar cele luminoase sunt în cealaltă, iar mijloc este intrarea în dojo. „Ceea ce semnifică faptul că noi, fiinţele umane, avem din ambele părţi. În noi se află şi abisul, dar şi culmea vieţii. Pe mine kyokushin mă ţine pe linia de mijloc pentru că cel mai interesant lucru este să îţi dai seama că în noi este şi abisul, şi este şi culmea. Eu am reuşit să fiu pe linia de mijloc cumva mergând în dojo. Partea întunecată reprezintă zbateri, invidii, gelozii, reprezintă tot abisul pe care îl poţi găsi într-un om. Partea luminoasă este partea în care îţi dai seama că de fapt toţi oamenii funcţionează la nivelul de care sunt ei capabili din punct de vedere al conştiinţei lor, şi că nu ai cum să te superi dacă cineva greşeşte pentru că acela este nivelul lui de înţelegere”, a spus Harris.
„Există o diferenţă mare între cele două abordări, una de o cruzime ieşită din comun şi cealaltă cu lucrări pline de detalii geometrice şi simboluri. Să vă apropiaţi de lucrările lui Harris, poate în special de acele păsări care par a se întoarce din abis acasă. Expoziţia se reflectă practic în viaţa sa, care într-o bună măsură a fost influenţată de karate”, a spus criticul de artă Ramona Novicov.
O comandă neobișnuită
După 20 de ani de presă, când a pus punct acestui capitol Harris a început să creze cuţite, modele unicat, într-un atelier pe care şi l-a amenajat acasă: cuțite handmade, care îi completează armonios proiectele de pictură, fotografie și sculptură. Această bucurie de a crea cuțite s-a născut undeva în copilărie, în perioada comunistă, când <am primit un briceag cadou. Pe atunci, copilărie însemna să fii afară, în natură, de dimineața până seara, să îți construiești un arc, săgeți, să cioplești, să tai slănina ca să o prăjești la foc… Un briceag era comoara supremă>.
Și-a dorit apoi un cuțit pentru ieșirile montane, dar nu a găsit unul și l-a făcut el. Prietenii lui au decis ulterior că și ei vor, și a început să primească comenzi. Face cuțite dede bucătărie, de vânătoare, pentru sculptură, de competiție, utilitare, a realizat un set de cuțite pentru steak, pentru chef Adrian Hădean, cuțitele lui au ajuns în Australia. În urmă cu o vreme mărturisea că cea mai neobișnuită comandă a fost oserie de mai multe cuțite cu mânere din coral stabilizat și molar de mamut și cu lame din Damasteel, un oțel deosebit care necesită o atenție sporită. Pentru asta și-a amenjat acasă un atelier unde are șlefuitoare de mare putere, un flex, un cuptor electric pentru călire, o forjă, nicovală, ciocane, clești, un Dremel. Posibilitățile alegerii materialelor pentru cuțite sunt nelimitate. De la cele mai simple oțeluri până la cele mai sofisticate, de la materiale precum molar de mamut sau os de girafă pentru mâner, totul e disponibil pe internet.
De la oțeluri inoxidabile pentru cuțitele high-end ăână la oțel de arc sau o bucătă de oțel care a fost aruncată la fier vechi, totul face parte din arsenalul său de lucru. Imagini din expoziție:
https://www.facebook.com/watch?v=918982165903663
Partajează acest conținut:
