Cazurile de sinucidere a părinților însoțiți de copii | Care sunt explicațiile psihologului

Doi părinți: o mamă din Timișoara și un tată din Bacău. Fiecare însoțiți de câte doi copii cu vârste fragede. Ambii adulți decid că nu mai vor să trăiască, însă vor să termine socotelile cu această lume luând și viața copiilor lor. Două situații parcă trase la indigo, la nicio săptămână distanță. Pentru a afla care au fost resorturile care au determinat astfel de gesturi, ce îl determină pe un părinte să ia viața copilului o dată cu a sa, BihorJust a chestionat-o pe psihologul Andreea Dobrițan, care ne-a oferit posibile explicații.

Mamă de 32 de ani se aruncă în gol de pe bloc împreună cu cei doi copii

Primul caz a avut loc acum o săptămână, pe 3 mai. O mamă din Timișoara și-a pus capăt zilelor aruncându-se de pe un bloc, împreună cu copii săi, un băiețel de 3 ani și o fetiță de 6 ani. Femeia moare pe loc, iar copiii câteva minute mai târziu, după manevre zadarnice de resuscitare.

Nu se știe exact motivul pentru care femeia și-a pus capăt zilelor însoțită de propriii copii. Se presupune că era în depresie.

Tată de 30 de ani amenință că se sinucide împreună cu copii săi. La scurt timp, cei mici sunt găsiți înecați

Duminică, 8 mai, s-a petrecut o nouă tragedie. De această dată, un bărbat din Bacău și-a amenințat soția că se va arunca într-un râu împreună cu cei doi copii ai familiei, un băiețel de 4 ani și o fetiță de 4 luni.

Motivul? O ceartă pe care cei doi ar fi avut-o cu o zi înainte de tragedie. Potrivit femeii, cearta ar fi avut loc pe fondul geloziei. A doua zi când a ajuns acasă, bărbatul ar fi bătut-o pe mama copiilor, după care, și-a luat cei doi copii si i-a aruncat în râul de la barajul Berești.

Femeia a sunat la 112 pentru a alerta poliția. 16 minute mai tarziu, oamenii legii i-au găsit pe cei doi copii în apă, înecați.  Nu se știe ce s-a întâmplat cu tatăl lor, care este căutat în continuare. Nu este exclus să-și fi luat viața, cred anchetatorii.

Părerea specialistului

Cel mai probabil, nu vom ști niciodată ce s-a întâmplat cu adevărat în mintea celor doi părinți și, mai ales, de ce și-au omorât copiii. Cert este că în ultima perioadă, tot mai mulți tineri aleg să își pună capăt zilelor.

”De cele mai multe ori, în istoricul celor care aleg această cale, se află traume, conflicte puternice nerezolvate sau chiar tulburări psihice. În primele două cazuri ei ajung prea târziu la specialist sau chiar deloc. De asemenea, se poate remarca un sprijin precar din partea familiei cu privire la problemele individului: «lasă că o să treacă »/ «ce nu te omoară, te face mai puternic »/ «nu te mai plânge atât, alții au trecut prin momente mai grele decât tine »”, spune psihologul Andreea Dobrițan.

Potrivit psihologului, în cazul suicidului, e vorba de o viziune a individului în care moartea este singura soluție a problemelor sale extrem de împovărătoare. Studiile arată că persoana care se sinucide are, de cele mai multe ori, antecedente de încercări eșuate de a-și lua viața, antecedente de probleme psihice sau de viața despre care se și plânge. ”Sinucigașul este cel care are un slab nivel de auto-conservare, dificultăți de integrare socială sau comportamente diverse anti-sociale. Literatura de specialitate menționează «sinuciderea egoistă» – ce apare la indivizii slab integrați în grupul familial, social sau religios și «sinuciderea altruistă» – ce apare la indivizii excesiv integrați în grupuri și care văd interesele celorlalți mai presus de ale lor.”

Andreea Dobrițan consideră că în cazul părinților care și-au ucis și copiii alături de ei ar putea fi oricare dintre cele două situații: o mamă care e convinsă că fiilor ei nu le va fi bine fără ea sau un tată care vrea să se răzbune pe soția sa, astfel crima putând avea atât un motiv “altruist”, cât și unul egoist. ”Bineînțeles, acestei explicații se mai adaugă bolile psihice, patologia gravă care nu a fost tratată sau, poate, nici măcar diagnosticată.

Însă, cu toate acestea, nu pot să nu îmi exprim îngrijorarea asupra mediatizării excesive a cazurilor de suicid “reușit” în detrimentul susținerii în media a suportului social pentru individul tulburat, încurajarea oamenilor să se apropie de membrii familiei lor și de a încerca să îi susțină și încurajarea pentru a apela la specialist atunci când e nevoie.

Convingerea mea internă este că mass-media oferă idei celor labili din acest punct de vedere, prin promovarea excesivă a acestor situații tragice, în goana după atragerea vizualizărilor sau vinderea articolelor.”