SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a fost sesizată pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile care să rezolve o problemă de drept referitoare la evaziunea fiscală. Concret, instanța supremă este întrebată dacă la determinarea impozitului pe profit stabilit suplimentar pot fi avute în vedere, prin estimare, cheltuieli cu privire la care nu există documente justificative.
Conținutul sesizării prealabile:
”Dacă în cazul infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 241/2005, la determinarea impozitului pe profit stabilit suplimentar pot fi avute în vedere, prin estimare, cheltuieli cu privire la care nu există documente justificative?”
Texte de lege invocate:
– Art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 – (1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani și interzicerea unor drepturi sau cu amenda următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:
c) evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la baza operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive;
– Art. 14 din Legea nr. 241/2005 – În cazul în care, ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni, nu se pot stabili, pe baza evidențelor contribuabilului, sumele datorate bugetului general consolidat, acestea vor fi determinate de organul competent potrivit legii, prin estimare, în condițiile Codului de procedură fiscală.
Sesizarea prealabilă a fost formulată de Curtea de Apel București, într-un dosar de evaziune fiscală, și a fost înregistrată la ÎCCJ pe 21 decembrie 2021. În cauză s-a reținut că doi inculpați, asociați la o societate și administratori ai acesteia, au înregistrat în contabilitate 95 de facturi fiscale de aprovizionare fictivă cu oțel-beton și au declarat achiziții fictive, în perioada ianuarie – iulie 2011, de 12,6 milioane de lei, ceea ce a produs bugetului de stat un prejudiciu de 4 milioane de lei.
În baza celor 95 de facturi fiscale a fost achitată prin virament suma de aproape 10 milioane de lei, pe care unul dintre inculpați a direcționat-o spre firme fantome, de unde banii au fost retrași în numerar de mai multe persoane fizice și dați înapoi inculpatului.
Referitor la problema de drept invocată, Curtea de Apel București a constatat că există în jurisprudență două opinii.
Într-o primă opinie se apreciază că, deși potrivit art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, nu sunt deductibile în vederea stabilirii impozitului pe profit cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, dispozițiile art. 67 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală permit ca la determinarea impozitului pe profit stabilit suplimentar să fie avute în vedere, prin estimare, cheltuieli cu privire la care nu există documente justificative, inclusiv în situația în care în actele contabile sau în alte documente legale au fost evidențiate cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale sau alte operațiuni fictive.
Într-o altă opinie se apreciază că la determinarea impozitului pe profit stabilit suplimentar pot fi avute în vedere doar cheltuieli cu privire la care există documente justificative.
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
Partajează acest conținut:
