SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a fost sesizată în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile referitoare la efectele pe care instituirea și prelungirea stării de urgență în România le-au produs asupra termenelor de perimare în curs. Astfel, Curtea de Apel București a solicitat ÎCCJ ”interpretarea dispoziţiilor art.63 alin. (12) teza I din Decretul nr.240 din 14 aprilie 2020, în sensul de a şti dacă se aplică şi termenelor de perimare în curs la data instituirii/prelungirii stării de urgenţă”.
Sesizarea a fost formulată într-un dosar de litigii de muncă din 2008, care privește obligația de a face.
Dispozițiile art. 63 alin. (12) teza I din Decretul 240/2020, a căror interepretare este solicitată, prevăd că: ”Termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestațiilor și căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la alin. (11) (procese civile, altele decât cele de urgență deosebită – n.n), aflate în curs la data prelungirii stării de urgență, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență.”
Dosarul în care a fost formulată sesizarea HP se referă la solicitarea din 2008 a unui reclamant de a-i fi plătite salariile pe o anumită perioadă de timp, contravaloarea unui contract de prestări servicii, cheltuielile de înființare a unei firme, șase salarii compensatorii și daune morale. Instanța a admis doar cererea de plată a salariilor aferente unei perioade de timp.
Recursurile declarate de reclamant și pârâtă au fost suspendate de Curtea de Apel București un an mai târziu, în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței. Măsura suspendării a fosst menținută în 2019, iar în martie 2021 cauza a fost repusă pe rol, pentru discutarea incidentului procedural al perimării. S-a constatat că hotărârea care a închis procedura falimentului debitoarei s-a pronunțat în iunie 2019, de la data încetării cauzei de suspendare scurgându-se mai mult de un an în care dosarul a stat în nelucrare.
La termenul din 9 aprilie 2021, fixat în vederea discutării perimării, a apărut necesitatea de a discuta asupra efectelor pe care instituirea și prelungirea stării de urgență prin Decretele Președintelui României nr.195 din 16.03.2020 șii nr.240 din 14.04.2020, le-au produs asupra termenelor de perimare în curs, respectiv de a ști dacă art.63 alin. (12) teza 1 din Decretul nr.240 din 14 aprilie 2020, se aplică și acestora sau nu.
În trei cauze soluționate de Curtea de Apel București s-a considerat că termenul de perimare se calculează prin excluderea duratei stării de urgență, despre care s-a arătat că a produs efectul suspendării termenului, reluat după încetarea situației excepționale, considerând și durata scursă anterior.
Într-o a patra cauză, în lipsa unei stipulări exprese referitoare la termenul de perimare, Curtea, cu majoritate, a apreciat că în cauză „nu sunt aplicabile disp. art.62, ci ale art. 63 alin. 12 din Decretul nr.240/2020, care acoperă toate celelalte ipoteze privitoare la termenele procedurale. Așa fiind, în cauza de față nu s-a împlinit termenul de perimare, începând să curgă unul nou, de aceeași durată, de la data încetării stării de urgență, astfel încât cererea de repunere pe rol a fost formulată în termen la data de (…)”.
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
Partajează acest conținut:
