Contextul pandemic generează incriminarea a noi infracțiuni | Omisiunea declarării unor informații (art. 352^1 C.pen.)

Articol realizat de Cosmin Buta, avocat Oradea – Societatea de Avocați „Doseanu&Asociații”

Infracțiunea analizată poartă denumirea de omisiunea declarării unor informații (art. 352¹ C.pen.). Această incriminare reprezintă în fapt, o adaptare la realitatea socială pe care o trăim în prezent.

Această „inovație” a fost introdusă prin O.U.G. nr. 28/2020, ca răspuns al legiutorului față de cetățenii care ascund autorităților anumite situații obiective, privind contactul sau „posibilitatea” de contact cu persoanele infectate cu noul tip de virus care a generat contextul pandemic.

Analizând infracțiunea, observăm că legiuitorul a reglementat această faptă de următoarea manieră: „Omisiunea persoanei de a divulga cadrelor medicale sau altor persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unități în care acestea își desfășoară activitatea unele informații esențiale cu privire la posibilitatea de a fi intrat în contact cu o persoană infectată cu o boală infectocontagioasă, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.”

Astfel, pentru ca această faptă să fie tipică, persoana trebuie să adopte următoarea conduită pasivă: să omită divulgarea de informații cadrelor medicale sau oricărei alte persoane dintre cele prevăzute la art. 175 C.pen. ori unităților în care acestea își desfășoară activitatea, iar informațiile pe care omite să le divulge trebuie să fie „esențiale” și legate de „posibilitatea de a fi intrat în contact cu o persoană infectată cu o boală infectocontagioasă”.

Din modul în care infracțiunea este reglementată, se constată că săvârșirea acestei infracțiuni atrage răspunderea penală numai în măsura în care este comisă cu intenție, întrucât legiuitorul nu a reglementat expres antrenarea răspunderii penale a cetățenilor care, din culpă, omit a oferi informații privind contactele care le-au avut cu persoane infectate cu o boală infectocontagioasă.

Din acest punct de vedere, apreciem că destinatarul normei trebuie să aibă cunoștință în mod direct de faptul că persoana cu care a intrat în contact este infectată cu o boală contagioasă. Totodată, pare că legiuitorul s-a referit la informații care să releve chiar „posibilitatea” de a fi intrat în contact cu o persoană infectată cu o boală de acest tip.

Așadar, nu este incriminată doar omisiunea de divulga faptul că destinatarul a intrat categoric în contact direct cu o persoană infectată, fiind tipică chiar omisiunea de a furniza informații privitoare la „posibilitatea” de a fi intrat în contact cu o persoan[ infectată.

Apreciem că această infracțiune comportă anumite discuții privitoare la tipicitatea infracțiunii și situația premisă care o generează. Legislația penală nu reglementează expres noțiunea de cadru medical, ceea ce poate genera unele confuzii privitoare la persoana înaintea căreia trebuie să te justifici ca cetățean.

Mai mult, acest text de lege impune cetățenilor să „divulge” cadrelor medicale sau oricăror persoane dintre cele prevăzute de art. 175 Cod penal informații esențiale cu privire la contactul direct sau posibilitatea unui contact direct cu o persoană infectată cu o boală infectocontagioasă.

Totuși, nu este explicat de legiuitor cadrul în care această „confesare” trebuie să aibă loc. Pare că această faptă este tipică în orice context, chiar și în cadrul unui dialog verbal cu un cadru medical.

Probabil, în practica judiciară se vor ivi situații în care această infracțiune să fie constatată de organele judiciare, conturându-se aspectele de fapt și de drept în care o astfel de omisiune poate atrage răspunderea penală a destinatarului normei.

Pe cale de consecință, putem ilustra următoarele:

1. Această infracțiune este o infracțiune nou introdusă, în contextul pandemic și pe fondul stării de urgență ce a debutat în luna martie a anului 2020.
2. Această infracțiune se comite atunci când, cu intenție, se omite a divulga unor cadre medicale faptul că a existat posibilitatea de a intra în contact cu o persoană infectată cu o boală infectocontagioasă.
3. Conform textului de lege prevăzut de art. 352 ind.1 Cod penal, nu contează contextul în care această omisiune are loc, nefiind condiționată de existența unei situații premise sau de vreo procedură specifică în derulare la care să fie supus destinatarul normei.
4. Nu trebuie ca destinatarul normei să se fi infectat de la persoana cu care a intrat în contact.
5. Textul de lege nu definește ceea ce înseamnă din punct de vedere juridic o „persoană infectată”. Acest aspect va fi amplu dezbătut în practică și probabil vor fi mai multe interpretări. Amintim că există situații în care unele persoane asimptomatice prezintă atât rezultate pozitive, cât și rezultate negative privind detectarea virsului în organism.
6. Acestă infracțiune, desi este dedicată noului coronavirus – SARS COV 2, în definitiv se referă la orice boală infectocontagioasă (ex. rubeola, rujeolă, varicela, negi genitali etc).
7. Omisiunea de divulgare către cadrele medicale să se refere la informații esențiale cu privire la posibilitatea de a fi intrat în contact cu o persoană infectată cu o boală infectocontagioasă, nu neapărat să se refere la omisiunea de a indica nominal persoana de contact infectată.