SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Curtea de Apel Cluj a pronunțat decizia definitivă în cazul lui M.C.A., inspector de poliție la Biroul pentru Imigrări al județului Bistrița-Năsăud, condamnat pentru ultraj și purtare abuzivă după ce, în martie 2021, l-a lovit cu capul în față pe comisarul șef L.L.G., superiorul său direct la acea vreme.
Inculpatul M.C.A., a fost condamnat la doi ani și trei luni de închisoare cu suspendare după ce și-a agresat propriul șef, L.L.G., chiar în sediul instituției, în timpul programului de lucru. Astfel, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondate apărările inculpatului care a susținut că incidentul a fost unul accidental, și a concluzionat că agresiunea a fost comisă cu intenție directă
De unde a început totul ?
Totul a pornit la un meci de fotbal amical, disputat pe 30 decembrie 2020 pe o bază sportivă din Bistrița, între polițiști și foști angajați ai Ministerului Afacerilor Interne. Pe fondul unei faze de joc contestate, M. a intrat în conflict verbal cu un alt jucător, fost cadru al ministerului, pe care l-a prins de gât și amenințat. Când colegii au încercat să îl calmeze, printre care și L. L., care participa la meci, inspectorul și-a îndreptat furia și spre ei, i-a numit „fătălăi” și i-a amenințat cu bătaia, spunându-le, potrivit martorilor, că îi va bate pe rând pe toți. Scena a fost filmată de unul dintre participanți, cu telefonul mobil.
Jucătorul agresat inițial a depus, în ziua următoare, o plângere penală pentru lovire, pe care a retras-o ulterior, după ce M. s-a prezentat la locuința lui și l-a rugat insistent. Un alt martor la incident a depus însă o petiție la Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud, în urma căreia M. a fost sancționat, în ianuarie 2021, atât contravențional, cât și disciplinar, printr-o mustrare scrisă. Inspectorul a contestat amenda la Judecătoria Bistrița, iar plângerea i-a fost respinsă definitiv în noiembrie 2021.
În procedura contravențională, M. l-a propus ca martor pe colegul său de birou, sperând că acesta va da o declarație care să îi confirme varianta despre incidentul de la fotbal. Colegul a refuzat să susțină o versiune favorabilă inculpatului, iar acest lucru a alimentat, în lunile următoare, o stare de tensiune constantă între cei trei colegi de birou, M., L. și colegul respectiv, inculpatul reproșându-le declarațiile date împotriva lui.
Astfel că în martie 2021, discuția dintre inculpatul M. și colegul de birou a reizbucnit pe același subiect, iar inspectorul a început să vorbească vulgar. L., aflat la propriul birou, a intervenit în calitate de șef și i-a cerut lui M. să se liniștească și să înceteze discuțiile legate de incidentul de la fotbal. Iritat de observație, inspectorul s-a deplasat cu scaunul cu rotile spre biroul superiorului, l-a prins de brațul stâng, l-a tras spre el, i-a rupt puloverul și i-a aplicat o lovitură puternică cu capul în zona feței.
Impactul i-a provocat lui L. o fractură de piramidă nazală, leziune care a necesitat 16-18 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal și raportului de expertiză depuse la dosar. Victima a fost nevoită să intre în concediu medical timp de 10 zile.
Imediat după incident, L. a părăsit biroul și a anunțat organele de poliție. Cei doi agenți ajunși la fața locului l-au găsit speriat, cu roșeață în zona nasului și frunții, iar puloverul rupt. Inculpatul avea, la rândul lui, o urmă roșie în zona frunții și susținea, încă de atunci, că nu l-a lovit intenționat pe fostul său șef.
Cum s-a desfășurat procesul în primă instanță ?
Dosarul a ajuns în instanță pe baza unui rechizitoriu emis pe 10 februarie 2023 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, care l-a trimis pe M. în judecată pentru ultraj și purtare abuzivă, comise în concurs. Camera preliminară a confirmat legalitatea sesizării în aprilie 2023, iar judecata pe fond s-a întins pe 17 termene, între octombrie 2023 și iunie 2025.
Pe tot parcursul procesului, M. a negat intenția de a-l agresa pe L. Varianta sa a fost că voia doar să îi reproducă o fază din meciul de fotbal din decembrie 2020, s-a aplecat brusc spre biroul lui L., iar scaunul cu rotile a devenit instabil, dezechilibrându-l chiar în momentul în care superiorul se ridica de pe scaun.
Acesta a mai susținut că puloverul victimei era vechi și uzat și că este posibil să fi avut deja o descusătură, iar în declarația din fața instanței a acuzat colegii de birou de declarații identice și nesincere, spunând că a avut cu Lung o relație apropiată, aproape familială, înainte ca acesta să devină șef.
Instanța de fond a respins integral această apărare. Raportul de expertiză medico-legală a stabilit că leziunile s-au produs printr-o lovire activă, cu corp dur, incompatibilă cu varianta unui contact accidental prin cădere. Colegul de birou, martor ocular al scenei, a confirmat caracterul intenționat al agresiunii, iar cei doi polițiști chemați la fața locului au declarat că starea dintre cei doi era vizibil tensionată și că victima repeta că a fost lovită.
Mai mulți foști colegi și cunoștințe audiate în proces l-au descris pe M. ca fiind o persoană conflictuală și impulsivă. Unul dintre ei a povestit că, în 2008, la o petrecere privată, inculpatul l-a lovit fără niciun avertisment, într-un local, în urma unei discuții tensionate despre familia acestuia. Un altul a relatat că, la o întâlnire colegială din Poiana Brașov, în 2019, M. i-a aplicat mai mulți pumni după ce a fost atins ușor pe ceafă, în timp ce dansa. Din declarația unui alt martor a reieșit că M. mai era cercetat penal, ca suspect, într-un alt dosar de lovire, aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița.
Ce a reținut instanța de fond ?
Judecătoria Bistrița a stabilit că fapta întrunește elementele infracțiunii de ultraj de ultraj, prevăzută de articolul 257 din Codul penal, întrucât viza un funcționar public aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, precum și pe cele ale infracțiunii de purtare abuzivă, prevăzută de articolul 296, cele două încadrări fiind reținute în concurs ideal.
Instanța a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice într-o simplă infracțiune de lovire, arătând că este suficient ca funcționarul public agresat să se afle în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, indiferent dacă fapta are sau nu legătură directă cu exercițiul funcției. Judecătorii au mai subliniat că standardul de conduită al unui polițist trebuie să fie ireproșabil și că lovirea superiorului pentru simplul fapt că i-a cerut un comportament corect reprezintă o dovadă de îndrăzneală și de dispreț față de autoritatea de stat.
Inculpatul a fost condamnat la un an și nouă luni de închisoare pentru ultraj și la un an și șase luni de închisoare pentru purtare abuzivă, pedepse contopite într-o pedeapsă rezultantă de doi ani și trei luni, cu suspendare sub supraveghere pe un termen de trei ani.
Pe durata suspendării, inculpatul M. trebuie să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității, la Primăria municipiului Bistrița, să frecventeze un program de reintegrare socială și să anunțe orice schimbare a locuinței sau a locului de muncă. Instanța i-a mai interzis, pe o perioadă de trei ani, dreptul de a fi ales în funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat sau o funcție de conducere într-o instituție publică, ceea ce echivalează, practic, cu excluderea sa din rândurile Poliției Române. S-a dispus și prelevarea de probe biologice de la inculpat, pentru introducerea profilului genetic în baza națională de date judiciare.
Pe latura civilă, instanța de fond l-a obligat pe M. la plata a 20.000 de lei daune morale către L., deși acesta ceruse inițial echivalentul în lei a 20.000 de euro. Inculpatul mai are de plătit aproape 11.740 de lei reprezentând cheltuielile de judecată ale părții civile, respectiv onorariu avocațial, taxe de xerocopiere a dosarului de urmărire penală și cheltuieli de deplasare a avocatului acesteia la cinci termene de judecată, precum și 2.000 de lei cheltuieli judiciare către stat. Un martor citat din altă localitate a primit, la rândul lui, decontarea cheltuielilor de transport, în valoare de aproape 150 de lei.
Ambele părți au atacat sentința cu apel. Inculpatul M. a cerut schimbarea încadrării juridice într-o simplă infracțiune de lovire, achitarea pe motiv de caz fortuit și, în subsidiar, o pedeapsă cu amendă sau amânarea aplicării pedepsei. Partea civilă L. a cerut, la rândul său, majorarea daunelor morale la nivelul sumei solicitate inițial.
Ce au reținut magistrații instanței de apel ?
Curtea de Apel Cluj a reținut că intervenția șefului a fost suficientă pentru a provoca reacția violentă a inspectorului de poliție: „Lovitura fiind aplicată de inculpat șefului său pentru simplul fapt că a intervenit în discuția pe care inculpatul o purta cu martorul…, solicitându-i să înceteze acea discuție.”
Pe parcursul procesului, polițistul a negat constant că și-ar fi lovit intenționat superiorul. Acesta le-a spus judecătorilor că încerca doar să reproducă o fază dintr-un meci de fotbal disputat anterior și că, în timp ce se sprijinea de scaunul șefului, și-a pierdut echilibrul, producându-se un contact accidental.
Judecătorii au respins însă categoric această explicație, motivând faptul că „maniera în care sunt prezentate faptele de către inculpat încearcă să inducă, sub aspectul laturii subiective, existența cazului fortuit, însă din probele administrate rezultă existența faptelor și vinovăția inculpatului sub forma intenției directe.”.
Mai mult, instanța apreciază că versiunea oferită de inculpat este lipsită de credibilitate precizând că „apărarea inculpatului este neîntemeiată, susținând în mod neverosimil ipoteza unui contact fizic accidental cu persoana vătămată, sens în care a prezentat într-o manieră puerilă versiunea sa în ceea ce privește dinamica incidentului.”
Judecătorii instanței de apel au apreciat că polițistul a acționat cu intenție directă
Potrivit hotărârii, magistrații au subliniat că în loc să respecte dispoziția superiorului, inspectorul de poliție a reacționat violent. „Persoana vătămată, în calitate de șef al Biroului Teritorial, pentru a preîntâmpina escaladarea tensiunilor i-a solicitat acestuia să se liniștească, să înceteze discuțiile și să nu mai facă presiuni asupra colegului de birou. Inculpatul nu s-a conformat, ba din contră, i-a adresat jigniri persoanei vătămate, motiv pentru care aceasta i-a cerut ferm să înceteze acest comportament.”
Instanța de apel a considerat că „în acest context, inculpatul a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate, enervat fiind de intervenția acesteia care, în calitate de șef al Biroului Teritorial, a intervenit în exercitarea atribuțiilor de serviciu.”
Magistrații au apreciat că toate elementele dosarului demonstrează intenția directă. În motivare se arată că „inculpatul a acționat cu intenție directă, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea acestuia.” Așadar, instanța a mai reținut faptul că polițistul știa foarte bine că victima era superiorul său direct și că acesta se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Polițistul nu era la primul episod violent. Acesta mai fiind cercetat într-un alt dosar penal
Potrivit actelor de la dosar, agresivitatea inspectorului nu reprezenta un episod singular. Judecătorii notează că „inculpatul este perceput de martorii audiați ca fiind o persoană cu un comportament agresiv și cu un limbaj jignitor.”
Instanța arată că acesta „a mai recurs în trecut la violențe verbale și fizice asupra colegilor de serviciu”, iar înainte de incidentul din acest dosar fusese deja sancționat disciplinar și contravențional pentru un alt episod violent.
Judecătorii arată că „din modul și circumstanțele în care a acționat inculpatul acesta a dat dovadă atât de îndrăzneală, cât și de lipsă de respect pentru autoritatea pe care persoana vătămată o reprezintă, dar și indiferență totală față de propriile sale atribuții de serviciu.”
Instanța mai apreciază că agresiunea comisă de un polițist asupra propriului șef este deosebit de gravă, arătând că „Raportat la circumstanțele reale de săvârșire a infracțiunilor, s-a constatat că acestea prezintă o gravitate sporită, fiind săvârșite de către un ofițer de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu asupra superiorului său, comisar-șef de poliție, aflat de asemenea în exercitarea atribuțiilor de serviciu și sunt de natură a indigna opinia publică.”
Unul dintre argumentele principale ale apărării a fost că fapta nu ar trebui încadrată ca ultraj, deoarece conflictul ar fi fost unul personal. Judecătorii au arătat că în momentul incidentului, șeful biroului intervenea tocmai în exercitarea atribuțiilor sale de conducere.
Astfel, Curtea a respins și această susținere.
În motivare apare și faptul că, la momentul judecării cauzei, polițistul era cercetat într-un alt dosar penal pentru lovire.
Martorii și expertiza medico-legală l-au contrazis pe polițistul violent
Judecătorii au arătat că declarațiile martorului ocular se coroborează cu declarația persoanei vătămate și infirmă susținerea potrivit căreia ar fi fost vorba despre un accident.
Instanța mai reține că „declarația martorului ocular se coroborează cu declarația persoanei vătămate sub aspectul lovirii active realizate de inculpat și infirmă apărările inculpatului, în sensul că a fost un contact accidental.”
Potrivit hotărârii, în raportul de expertiză medico-legală se arată că „leziunile suferite de persoana vătămată s-au produs prin lovire activă cu corp dur (cap, pumn etc.) și nu printr-o lovire pasivă.” De asemenea, polițiștii care au ajuns imediat după incident au declarat că victima era „speriată” și „bulversată”.
Instanța de apel l-a obligat pe inculpat la plata daunelor morale pentru șeful agresat
Instanța a reținut că L.L.G., Şef al Biroului pentru Imigrări Bistrița Năsăud nu a suferit doar leziuni fizice, ci și un important prejudiciu moral și profesional. Judecătorii arată că agresiunea i-a provocat „suferințe psihice atât în momentul comiterii faptelor (determinate de șoc, umilință), cât și ulterior.”
De asemenea, hotărârea face referire la o stare de „disconfort determinat de remarcile zeflemitoare la adresa sa în rândul colegilor din poliție, cât și prin publicarea în ziare a agresiunii, cu impact social dată fiind calitatea persoanei vătămate.” Totodată, instanța a mai reținut că șeful biroului a resimțit „rușinea, umilirea, disconfortul și alte emoții negativ”.
În final, instanța de apel a concluzionat că „prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, fiind dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiuni și sunt săvârșite de inculpat cu vinovăția cerută de lege.”
Ce a decis instanța de apel ?
Curtea de Apel Cluj a respins ambele apeluri ca nefondate. Judecătorii au arătat că gravitatea faptelor exclude aplicarea unei simple amenzi penale și că suma de 20.000 de lei acordată victimei reprezintă o compensație echitabilă, proporțională cu suferința produsă.
Astfel, Curtea de Apel Cluj a menținut concluzia esențială a primei instanțe prin care agresiunea nu a fost un accident, ci un act de violență intenționat, comis de un polițist asupra propriului superior, chiar în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu.
Prin aceeași hotărâre, părțile din dosar au fost obligate la plata a câte 250 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare pentru soluționarea apelului, iar onorariul apărătoarei din oficiu a inculpatului, în cuantum de 1.044 de lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Executarea pedepsei a fost însă suspendată sub supraveghere pe un termen de trei ani. În această perioadă, condamnatul trebuie să respecte măsurile impuse de Serviciul de Probațiune, să participe la programe de reintegrare socială și să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității.
Decizia este definitivă.
Partajează acest conținut:
