SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUSCongresul Avocaților 2026, desfășurat la București, la Hotel Caro, în perioada 19–20 iunie, a adus în centrul dezbaterii una dintre cele mai sensibile teme ale momentului pentru profesia de avocat: apărarea activităților rezervate avocaților într-o perioadă în care tehnologia, platformele digitale, inteligența artificială și noile forme de intermediere juridică modifică rapid raportul dintre profesionistul dreptului și justițiabil.
Tema aleasă de Uniunea Națională a Barourilor din România — activitățile rezervate avocaților în era insecurității profesionale — nu a fost una pur teoretică. Ea a reflectat o neliniște reală, vizibilă în practica de zi cu zi a avocaților, în relația cu clienții, în concurența venită din afara profesiei și în presiunea exercitată de instrumentele digitale care promit răspunsuri juridice rapide, ieftine și aparent accesibile oricui.
Din partea Baroului Bihor, la lucrările Congresului au participat Decanul Baroului Bihor av. Stancu Adrian, prodecanul av. Cristian Domocos, av. Marina Oros, av. Răzvan Luput și av. Sebastian Formittag.
Deschiderea Congresului și mesajul președintelui UNBR
Lucrările Congresului au fost deschise vineri, 19 iunie 2026, de avocatul Traian Briciu, președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România. Discursul său a pornit de la tema oficială a congresului, dar a mers dincolo de o analiză tehnică a provocărilor contemporane. Mesajul central a fost unul de unitate profesională, construit pe ideea că avocatura română poate fi vulnerabilizată nu doar prin presiuni externe, ci și prin propriile tensiuni interne.
Traian Briciu a observat că titlul congresului conține, în sine, o tensiune puternică. Pe de o parte, expresia „activități rezervate” trimite la ideea de exclusivitate profesională, la acel nucleu de atribuții care aparține avocatului și care dă consistență profesiei. Pe de altă parte, formula „era insecurității profesionale” sugerează exact contrariul: instabilitate, competiție, incertitudine și fragilizarea unor repere care păreau, până nu demult, solide.
Președintele UNBR a arătat că, vreme îndelungată, profesia s-a sprijinit pe un set de activități recunoscute drept proprii avocatului: pledoaria, consultația juridică, redactarea de acte cu conținut juridic, asistența și reprezentarea clientului. Astăzi însă, aceste repere sunt provocate de o realitate în care instrumentele digitale pot genera documente, pot sintetiza texte normative și pot oferi explicații juridice fără ca în spatele acestui proces să existe un avocat, un contract de asistență juridică, o răspundere profesională sau garanția secretului profesional.
În opinia sa, cea mai mare vulnerabilitate a avocaturii nu vine neapărat din inteligența artificială, din digitalizare sau din platformele comerciale, ci din riscul ca avocații să își consume forța argumentativă în conflicte interne, în loc să o folosească pentru apărarea profesiei în fața pericolelor externe.
O profesie construită pe contradicție, dar amenințată de dezbinare
Avocatura este, prin definiție, o profesie a argumentului. Avocatul este format să observe nuanțe, să conteste, să pună sub semnul întrebării, să combată raționamente și să propună interpretări alternative. Contradictorialitatea este parte a culturii profesionale și una dintre garanțiile procesului echitabil. În sala de judecată, în fața autorităților sau în negocierea juridică, această capacitate de a contrazice cu argumente este o forță.
Traian Briciu a atras însă atenția asupra riscului ca această forță să fie folosită în interiorul profesiei într-o manieră care nu mai produce clarificare, ci vulnerabilizare. Mesajul său a fost că avocații trebuie să distingă între dezbaterea necesară și conflictul care fragilizează. Critica internă poate fi utilă atunci când urmărește îmbunătățirea profesiei, dar devine periculoasă atunci când se transformă într-o plăcere sterilă de a contrazice orice, inclusiv direcțiile comune asumate de profesie.
Președintele UNBR a insistat asupra ideii că, din 2019 încoace, atunci când barourile au avut poziții unitare, rezultatele au fost vizibile. Chiar dacă unele teme au fost sensibile și chiar dacă succesul nu a venit întotdeauna imediat, pozițiile comune ale barourilor au avut, în general, capacitatea de a se impune. Această constatare a fost folosită ca argument pentru nevoia de solidaritate profesională.
Într-o perioadă în care profesia este confruntată cu presiuni externe complexe, de la concurența nereglementată până la efectele inteligenței artificiale, apelul la unitate nu a fost formulat ca un îndemn la tăcere sau la uniformitate. Dimpotrivă, el a fost prezentat ca o condiție a eficienței instituționale. O profesie fragmentată își consumă energia în interior; o profesie solidară își folosește resursele pentru a apăra garanțiile fundamentale ale actului avocațial.
Inteligența artificială, între instrument util și concurent fără răspundere
Una dintre cele mai importante teme ale Congresului a fost relația dintre avocatură și inteligența artificială. Dezbaterea nu a fost tratată în cheie alarmistă, ca și cum tehnologia ar fi, prin ea însăși, un rău absolut. Dimpotrivă, concluziile prezentate au arătat că mulți avocați folosesc deja instrumente digitale și soluții bazate pe inteligență artificială în activitatea profesională, mai ales pentru documentare, sinteză, structurare de informații sau eficientizarea unor sarcini repetitive.
Problema apare atunci când inteligența artificială încetează să mai fie un instrument de sprijin pentru avocat și începe să fie percepută de public ca un substitut al avocatului. Această mutație schimbă radical discuția. Nu tehnologia în sine produce insecuritatea, ci modul în care publicul ajunge să confunde un răspuns generat automat cu o consultație juridică asumată profesional.
În intervenția sa, Traian Briciu a relatat că UNBR a testat inclusiv modul în care inteligența artificială identifică riscurile profesiei. Rezultatul a fost, într-o anumită măsură, ironic: inteligența artificială a sintetizat teme deja formulate în conferințele și comunicările publice ale UNBR și ale barourilor. Cu alte cuvinte, la nivelul identificării problemelor, tehnologia s-a dovedit utilă, dar nu creatoare de fond. Ea a organizat, a condensat și a reformulat ceea ce profesia însăși articulase anterior.
Această observație este importantă pentru că arată limita instrumentului. Inteligența artificială poate prelucra informație, poate detecta teme recurente și poate produce sinteze coerente, dar nu poate înlocui discernământul juridic, responsabilitatea profesională, analiza contextuală și relația de încredere dintre avocat și client. Or, exact aici se află miza juridică a discuției.
Ce spun avocații: clienți cu răspunsuri generate, acte defectuoase și așteptări nerealiste
Un alt punct important al discursului a fost prezentarea concluziilor rezultate din sondajul realizat de UNBR în rândul avocaților. La acest sondaj au răspuns peste o mie de avocați, iar răspunsurile lor au conturat o imagine nuanțată a felului în care tehnologia influențează practica profesională.
Una dintre problemele semnalate a fost aceea că tot mai mulți clienți ajung la avocat după ce au consultat deja instrumente de inteligență artificială. În unele cazuri, aceștia vin cu concluzii greșite, cu texte de lege inexistente, cu documente prost adaptate situației concrete sau cu strategii juridice nerealiste. Pentru avocat, acest lucru înseamnă o muncă suplimentară. Înainte de a construi soluția juridică, el trebuie să demonteze premisele false cu care clientul a venit deja în cabinet.
Această realitate schimbă dinamica relației avocat-client. Clientul nu mai vine doar cu o problemă juridică, ci și cu o interpretare prealabilă, adesea greșită, dar susținută de aparența de autoritate a unui text generat automat. Avocatul este pus în situația de a reface traseul logic, de a explica de ce un anumit răspuns nu se aplică, de ce o normă nu există sau de ce o soluție aparent simplă poate produce consecințe juridice grave.
A doua problemă semnalată de avocați privește scăderea valorii percepute a serviciului juridic. Dacă un document poate fi generat rapid și gratuit de o platformă digitală, clientul poate ajunge să creadă că munca avocatului se reduce la o verificare formală, la o simplă privire aruncată asupra textului. În această percepție, se pierde exact partea esențială a activității avocatului: analiza situației concrete, identificarea riscurilor, alegerea strategiei, asumarea răspunderii și integrarea soluției într-un cadru juridic real.
A treia problemă este concurența neloială sau, mai larg, concurența venită din afara profesiei. Platforme de intermediere, societăți comerciale sau entități digitale pot ajunge să ofere, în fapt, servicii cu conținut juridic, fără ca acestea să fie prestate de avocați și fără garanțiile aferente profesiei. În mediul digital, forma clasică a avocaturii clandestine se transformă. Nu mai este vorba doar despre persoane care pretind fizic că sunt avocați, ci despre sisteme, platforme și servicii automatizate care se prezintă publicului drept alternative rapide la consultanța juridică profesională.
Granița fragilă dintre informare juridică și consultanță juridică
Din punct de vedere juridic, una dintre cele mai delicate probleme este delimitarea dintre informarea juridică și consultanța juridică. Informarea presupune, în principiu, accesul la date generale: texte de lege, explicații abstracte, prezentări generale ale unei instituții de drept. Consultanța juridică implică însă aplicarea normei la o situație concretă, evaluarea riscurilor, interpretarea faptelor, alegerea unei strategii și asumarea unei răspunderi profesionale.
În era digitală, această graniță se estompează. O platformă poate oferi un răspuns personalizat aparent adaptat la cazul utilizatorului. Poate genera un contract, o cerere, o notificare sau o opinie sumară. Pentru public, diferența dintre o explicație automatizată și o consultație avocațială poate deveni greu de observat. Tocmai de aceea, riscul nu este doar economic pentru avocați, ci și juridic pentru cetățeni.
Consultanța juridică acordată de avocat este însoțită de garanții profesionale. Avocatul este înscris într-un barou, este supus regulilor profesiei, are obligații de confidențialitate, respectă secretul profesional, răspunde disciplinar și profesional, are îndatoriri de independență și loialitate față de client, dar și față de justiție. În schimb, un răspuns digital sau o platformă comercială nu oferă, prin simpla sa existență, aceleași garanții.
Aceasta este una dintre mizele activităților rezervate avocaților. Nu este vorba doar despre protejarea unei piețe profesionale, ci despre protejarea beneficiarului serviciului juridic. Atunci când o persoană primește o consultație de la un avocat, ea nu primește doar informație. Primește un serviciu profesional reglementat, prestat într-un cadru de responsabilitate. Când aceeași persoană primește un răspuns de la o platformă, poate primi un text convingător, dar lipsit de garanția asumării profesionale.
Activitățile rezervate avocaților și sensul lor juridic
Tema congresului trimite direct la fundamentul legal al profesiei. În dreptul românesc, profesia de avocat este o profesie liberă și independentă, organizată în condițiile Legii nr. 51/1995 și ale Statutului profesiei. Avocatul nu este un simplu prestator de servicii, ci un participant esențial la realizarea justiției, un garant al dreptului la apărare și un intermediar calificat între cetățean, instituții și sistemul judiciar.
Activitățile specifice avocatului — asistența juridică, reprezentarea, consultanța, redactarea de acte juridice, pledoaria, apărarea drepturilor și intereselor legitime ale clientului — nu pot fi privite doar ca operațiuni tehnice. Ele presupun o calificare profesională, un statut, un set de obligații și o apartenență instituțională la corpul profesional. Din această perspectivă, protejarea activităților rezervate avocaților are o semnificație mai profundă decât apărarea unei exclusivități economice.
Activitatea avocatului este legată de dreptul la apărare. Ea implică independență față de presiuni externe, inclusiv față de client, atunci când clientul solicită soluții contrare legii sau deontologiei. Implică secret profesional, ceea ce înseamnă că informațiile încredințate avocatului sunt protejate. Implică răspundere, pentru că avocatul poate fi tras la răspundere disciplinară sau profesională atunci când își încalcă obligațiile. Implică loialitate, competență și respectarea unor reguli de etică.
Prin urmare, atunci când entități din afara profesiei oferă servicii care seamănă cu activitatea avocațială, problema nu este doar că intră pe o piață reglementată. Problema este că pot crea iluzia unui serviciu juridic fără să ofere garanțiile juridice corespunzătoare. Această iluzie poate afecta direct justițiabilul, mai ales atunci când acesta își întemeiază decizii importante pe documente sau opinii generate fără verificare profesională.
Secretul profesional, AML și presiunea reglementărilor contemporane
În analiza riscurilor profesiei, un loc important îl ocupă și secretul profesional. Avocatul lucrează cu informații sensibile, cu date personale, cu strategii procesuale, cu documente confidențiale și cu situații care pot avea consecințe patrimoniale, familiale, comerciale sau penale importante. Secretul profesional nu este un privilegiu al avocatului, ci o garanție a clientului și a dreptului la apărare.
În ultimii ani, legislația privind combaterea spălării banilor, prevenirea criminalității organizate și obligațiile de cunoaștere a clientelei a introdus presiuni suplimentare asupra profesiilor juridice. Avocații sunt nevoiți să navigheze între obligațiile de conformare și protejarea confidențialității relației avocat-client. Această tensiune a fost amintită și în contextul Congresului, ca una dintre sursele de insecuritate profesională.
Dificultatea constă în menținerea echilibrului. Societatea are un interes legitim în prevenirea criminalității financiare și a folosirii serviciilor profesionale pentru scopuri ilicite. În același timp, dreptul la apărare nu poate fi golit de conținut prin relativizarea excesivă a secretului profesional. Avocatul nu poate fi transformat într-o extensie a mecanismelor de control ale statului atunci când exercită activități ce țin de apărarea clientului și de consultanța juridică protejată.
Această problemă devine și mai complexă în mediul digital. Platformele care oferă servicii juridice automatizate nu sunt întotdeauna supuse acelorași standarde de confidențialitate, răspundere și control profesional. Dacă utilizatorul introduce date sensibile într-un sistem digital, întrebările privind protecția acestor date, utilizarea lor ulterioară și confidențialitatea reală devin esențiale. În cazul avocatului, aceste întrebări sunt reglementate de un cadru profesional. În cazul unor servicii digitale comerciale, răspunsul poate fi mult mai incert.
Justiția suprasolicitată și efectele asupra profesiei de avocat
Printre riscurile identificate în dezbaterea profesională s-a aflat și suprasolicitarea sistemului judiciar. Aglomerația instanțelor, durata mare a proceselor, termenele îndepărtate și blocajele instituționale afectează nu doar justițiabilii, ci și avocații. O cauză care durează ani de zile înseamnă costuri, incertitudine, efort susținut, planificare dificilă și, uneori, probleme în încasarea onorariilor.
Pentru avocat, întârzierea justiției nu este o noțiune abstractă. Ea se traduce în uzură profesională, presiune psihică, dificultăți în gestionarea portofoliului de dosare și tensiuni în relația cu clientul. Clientul așteaptă soluții, iar avocatul este adesea cel care trebuie să explice întârzierile unui sistem asupra căruia nu are control direct. În acest fel, disfuncțiile sistemului judiciar se transferă parțial asupra percepției publice privind eficiența serviciului avocațial.
Această problemă se leagă de tema insecurității profesionale pentru că avocatura depinde de funcționarea sistemului de justiție. Un sistem judiciar suprasolicitat afectează previzibilitatea actului profesional. Avocatul nu poate promite termene, nu poate controla ritmul instanței și nu poate garanta soluții rapide. În schimb, platformele digitale pot crea impresia unei rezolvări imediate, chiar dacă această rezolvare este, în realitate, doar o aparență textuală.
Riscul confundării avocatului cu propriul client
O altă temă sensibilă abordată în contextul riscurilor profesiei privește tendința de a asocia avocatul cu clientul său. În special în cauzele complexe, în consultanță sau în dosare cu miză penală ori economică, există riscul ca avocatul să fie privit nu ca apărător sau consilier juridic, ci ca participant la situația juridică a clientului.
Această confuzie este periculoasă pentru dreptul la apărare. Avocatul are obligația de a asista și reprezenta clientul în limitele legii, dar nu poate fi identificat cu faptele, intențiile sau interesele acestuia. Apărarea unei persoane, chiar într-o cauză dificilă sau controversată, nu înseamnă validarea conduitei acelei persoane. În statul de drept, rolul avocatului este tocmai acela de a asigura că orice persoană beneficiază de drepturi procesuale, de apărare efectivă și de tratament juridic corect.
În același timp, profesia impune avocatului limite clare. Avocatul nu poate sprijini activități ilegale, nu poate deveni instrument al fraudei și nu poate folosi secretul profesional pentru a acoperi conduite ilicite. Tocmai de aceea, statutul său este unul delicat: trebuie să fie independent, loial clientului, dar și fidel legii și principiilor profesiei. Această poziție de echilibru este imposibil de redus la o prestație automatizată sau la un document generat digital.
Conferința internațională de la București: o problemă românească, o preocupare europeană
În marja Congresului Avocaților, UNBR a organizat conferința internațională „Activities Reserved for Lawyers in an Era of Professional Insecurity”, care a reunit la București reprezentanți ai avocaturii din Franța, Germania, Ungaria, Republica Moldova și ai Consiliului Societăților de Drept din Europa, CCBE, alături de formatori INPPA, tineri avocați români și membri români delegați la CCBE.
Prezența delegațiilor internaționale a arătat că tema activităților rezervate nu este o preocupare izolată a avocaturii române. Sistemele juridice europene, deși diferite prin tradiții și reglementări, se confruntă cu provocări similare. Platformele digitale nu se opresc la granițe naționale, inteligența artificială produce efecte transfrontaliere, iar publicul european devine tot mai obișnuit să caute răspunsuri juridice online înainte de a apela la un profesionist.
La conferință au participat, din delegația internațională, Alex Tallon din partea CCBE, Vincent Maurel și Laurence Joly din Franța, reprezentând Conseil national des Barreaux, Sabine Fuhrmann și Katharina von Schack din Germania, din partea BRAK, Ferenc Holczer din Ungaria, reprezentând MUK, Anatolie Barbacar din Republica Moldova, din partea UARM, și Victor Panțîru de la Baroul Chișinău.
Din partea UNBR și INPPA, dezbaterile au beneficiat de contribuția lui Ion Dragne, Dan Oancea, Flavia Teodosiu, Mihai Tănăsescu, Daniela Călin, Sebastian Drumaru, Tudor Chiuariu, Ioana Șoldea, Anca Ghencea și Ana-Maria Lupulescu. De asemenea, au fost implicați și tinerii avocați câștigători ai Concursului Naumescu 2026: Lavinia Tarța, Mihnea Șerban, Roxana Constantinescu, Iulia-Valentina Cucu, Diana Valeria Ceaușu, Ioana Maria Andreea Guliman, Alexandru Șerpe și Emanuel Antonescu Petrov.
Această structură a participanților a dat conferinței o dimensiune intergenerațională și internațională. Profesioniști cu experiență, reprezentanți instituționali și tineri avocați au discutat aceeași problemă din perspective diferite: cum poate fi păstrată identitatea profesiei într-o lume în care serviciile juridice sunt tot mai des fragmentate, digitalizate și comercializate?
Responsabilitate, transparență și problema „cutiei negre”
Unul dintre punctele centrale ale conferinței internaționale a fost utilizarea responsabilă a inteligenței artificiale generative. Participanții au subliniat că tehnologia poate fi utilă în documentare și în organizarea informației, dar ea nu poate substitui discernământul juridic al avocatului. În special în cazul sistemelor de inteligență artificială, problema „cutiei negre” devine esențială: utilizatorul primește un rezultat, dar nu cunoaște întotdeauna traseul logic, sursele, criteriile sau erorile care au condus la acel rezultat.
Pentru avocat, această opacitate este o problemă profesională majoră. O opinie juridică nu poate fi construită pe un rezultat neverificat. Un document nu poate fi semnat sau folosit în interesul clientului doar pentru că a fost generat într-o formă coerentă. Avocatul are obligația de a verifica, de a interpreta și de a asuma conținutul actului juridic. Tocmai această asumare diferențiază activitatea profesională de simpla producere automată de text.
Transparența față de client devine, de asemenea, importantă. Dacă avocatul folosește instrumente digitale în activitatea sa, trebuie să o facă într-un mod compatibil cu obligațiile profesionale. Clientul trebuie protejat, datele sale trebuie tratate cu prudență, iar rezultatul final trebuie să rămână opera discernământului profesional al avocatului. Principiul reținut în cadrul conferinței a fost că integrarea inteligenței artificiale în avocatură trebuie să rămână un proces condus de om, nu lăsat autonom tehnologiei.
Etica avocatului în mediul digital
O altă temă importantă a congresului a fost etica profesională în mediul online. Avocatul contemporan comunică tot mai mult prin platforme digitale, rețele sociale, site-uri profesionale și canale de informare rapidă. Această vizibilitate poate contribui la educarea publicului și la creșterea accesului la informație juridică, dar poate genera și riscuri deontologice.
Libertatea de exprimare a avocatului nu dispare în mediul digital, dar ea trebuie exercitată cu respectarea secretului profesional, a independenței și a demnității profesiei. Avocatul nu poate transforma cauzele clienților în conținut publicitar, nu poate divulga informații confidențiale și nu poate folosi mediul online într-un mod care afectează încrederea în profesie.
În același timp, comunicarea digitală a avocatului trebuie să evite confuzia dintre informare generală și consultanță individualizată. O postare publică poate explica o instituție juridică, dar nu poate înlocui analiza unui caz concret. Această distincție este cu atât mai importantă cu cât publicul caută tot mai des răspunsuri rapide în spațiul online.
Nevoia de ghiduri și standarde profesionale privind inteligența artificială
Una dintre concluziile importante a fost necesitatea elaborării unor ghiduri și standarde profesionale privind utilizarea responsabilă a inteligenței artificiale de către avocați. Această concluzie marchează trecerea de la simpla constatare a riscului la încercarea de a construi un cadru de adaptare.
Avocatura nu poate ignora inteligența artificială. Ar fi nerealist și, în multe privințe, contraproductiv. Instrumentele digitale pot ajuta avocatul, pot reduce timpul necesar unor operațiuni repetitive, pot sprijini documentarea și pot îmbunătăți organizarea informației. Dar utilizarea lor trebuie să fie guvernată de reguli clare.
Aceste reguli ar trebui să privească, în primul rând, protecția datelor și confidențialitatea informațiilor clientului. Ar trebui să privească transparența față de beneficiar, verificarea rezultatelor generate, interdicția de a delega tehnologiei discernământul profesional și păstrarea răspunderii avocatului asupra actului final. În lipsa unor standarde, practica poate deveni inegală, iar riscurile pot fi transferate, fără protecție suficientă, asupra clientului.
Ghidurile profesionale ar putea avea și rol educativ. Ele ar ajuta avocații să folosească tehnologia fără teamă, dar și fără naivitate. Ar clarifica limitele utilizării instrumentelor de inteligență artificială și ar consolida ideea că modernizarea profesiei nu înseamnă renunțarea la valorile sale fundamentale.
Un congres al coeziunii profesionale
Dincolo de temele tehnice, Congresul Avocaților 2026 a transmis un mesaj de fond: avocatura trebuie să răspundă insecurității profesionale prin unitate, luciditate și adaptare. Insecuritatea nu poate fi negată, dar nici nu trebuie transformată într-o fatalitate. Ea poate fi gestionată dacă profesia își identifică riscurile, își apără principiile și își construiește instrumente moderne de autoreglementare.
Discursul președintelui UNBR a fost, în această privință, un apel la maturitate instituțională. Avocații sunt obișnuiți să contrazică, să critice și să argumenteze. Dar, în fața unor provocări care vin din exteriorul profesiei, această energie trebuie orientată spre apărarea valorilor comune. Dezbaterea internă rămâne necesară, însă ea trebuie să construiască, nu să dezbine.
Profesia de avocat nu va dispărea din cauza inteligenței artificiale. Aceasta a fost una dintre ideile implicite ale întregului eveniment. Dar avocatura riscă să devină mai puțin influentă, mai puțin protejată și mai puțin înțeleasă dacă nu își explică rolul într-un limbaj adaptat prezentului. Publicul trebuie să înțeleagă de ce avocatul nu este doar un furnizor de documente, de ce consultația juridică nu este o simplă căutare online și de ce secretul profesional, independența și răspunderea nu pot fi replicate de o platformă digitală.
Partajează acest conținut:
