Voturi la plic în Toboliu: 700 de lei, patru inculpați și un dosar de corupere a alegătorilor ajuns în instanță

Tribunalul Bihor a dat undă verde trimiterii în judecată a inculpaților Csatari Ionel-Ciprian, Domian Dana-Marcela, Domian Viorel-Nicolae și Pușcaș Teofil-Lucian, după ce a constatat legalitatea rechizitoriului, a probelor și a actelor de urmărire penală într-un dosar privind presupusa corupere a alegătorilor la alegerile locale din 9 iunie 2024.

Decizia Judecătoriei, pronunțată în camera preliminară la 19 martie 2026, a devenit definitivă astăzi, 18 mai 2026, după ce Tribunalul Bihor a respins ca nefondate contestațiile formulate de trei dintre inculpați.

De la rechizitoriu la camera preliminară: cum a ajuns dosarul în fața instanței

Potrivit rechizitoriului emis la data de 4 noiembrie 2025 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, dosarul are în centru o acuzație cu miză electorală directă: presupusa cumpărare a sprijinului politic al unui alegător înaintea alegerilor locale din 9 iunie 2024, în comuna Toboliu. Procurorii susțin că, în seara zilei de 7 iunie 2024, cu doar două zile înainte ca alegătorii să fie chemați la urne, patru persoane — Csatari Ionel-Ciprian, Domian Dana-Marcela, Domian Viorel-Nicolae și Pușcaș Teofil-Lucian — ar fi participat la un episod care, în viziunea acuzării, depășește limita propagandei electorale și intră în zona penală a coruperii alegătorilor.

Concret, anchetatorii au reținut că, în intervalul orar 20:30 – 21:00, cei patru inculpați s-ar fi aflat la ferma unuia dintre ei, situată în zona localității Toboliu. Nu este descris, așadar, un episod petrecut într-un cadru public de campanie, într-o adunare electorală sau într-o discuție politică obișnuită, ci o întâlnire punctuală, desfășurată într-un spațiu privat, în apropierea finalului campaniei electorale. În acest cadru, susțin procurorii, inculpații i-ar fi oferit unui martor suma de 700 de lei, cu scopul de a-l determina să îl susțină pe un anumit candidat la funcția de primar al comunei Toboliu la scrutinul din 9 iunie 2024.

Încheierea de cameră preliminară reia sintetic acuzația din rechizitoriu și consemnează că inculpații, aflați la fermă, „i-au oferit martorului […] suma de 700 de lei cu scopul de a-l determina pe acesta din urmă să îl susțină pe numitul […] la alegerile locale din data de 09.06.2024 la Primăria localității Toboliu”. Această formulare este importantă, pentru că fixează cele trei elemente factuale esențiale ale acuzației: existența unei sume de bani, existența unui scop electoral și legătura directă dintre bani și susținerea unui candidat.

Potrivit aceleiași descrieri, episodul ar fi continuat mai târziu în aceeași seară. Rechizitoriul nu se limitează la a acuza o simplă discuție despre bani sau o promisiune rămasă în aer, ci descrie și un al doilea moment, în jurul orei 23:00, când inculpatul Csatari Ionel-Ciprian s-ar fi deplasat cu autoturismul personal la domiciliul martorului, în satul Cheresig, județul Bihor. Acolo, potrivit procurorilor, acesta i-ar fi remis efectiv martorului suma de 700 de lei, „astfel cum le-a fost înțelegerea”. În logica acuzării, acest al doilea moment ar transforma presupusa ofertă inițială într-o remitere concretă a banilor, consolidând teza că nu a fost vorba despre o conversație ambiguă, ci despre o înțelegere cu finalitate electorală.

Mecanismul descris de procurori este, prin urmare, unul în doi timpi: mai întâi, o presupusă ofertă făcută la fermă, într-un cadru restrâns, în seara de 7 iunie 2024; apoi, o pretinsă deplasare la domiciliul martorului și remiterea sumei de bani. Între cele două momente, acuzarea vede o continuitate: discuția inițială ar fi stabilit scopul și condițiile, iar vizita ulterioară ar fi pus în executare înțelegerea. Tocmai această succesiune factuală este cea care a determinat Parchetul să considere că fapta intră sub incidența art. 386 alin. 1 Cod penal, textul care sancționează coruperea alegătorilor.

În centrul dosarului se află, așadar, întrebarea dacă suma de 700 de lei a fost oferită și apoi remisă ca avantaj material pentru influențarea comportamentului electoral al martorului. Nu orice discuție politică, nu orice îndemn de susținere a unui candidat și nu orice relație personală între persoane implicate într-o comunitate rurală are relevanță penală. Ceea ce susțin procurorii este însă că, în acest caz, banii ar fi fost folosiți ca instrument de influențare a opțiunii sau susținerii electorale, într-un moment extrem de sensibil: cu mai puțin de 48 de ore înainte de vot.

Dimensiunea electorală a cauzei este accentuată de proximitatea temporală față de scrutin. Fapta descrisă ar fi avut loc pe 7 iunie 2024, iar alegerile locale erau programate pentru 9 iunie 2024. Această apropiere în timp contează, pentru că, în interpretarea acuzării, presupusa oferire a banilor nu ar fi fost un gest izolat, fără legătură cu contextul politic, ci un act plasat exact în perioada decisivă a mobilizării electorale. În comunitățile mici, unde relațiile personale, influența locală și votul pot avea o greutate majoră, o asemenea acuzație capătă o miză publică evidentă: nu este vorba doar despre 700 de lei, ci despre suspiciunea că votul sau sprijinul politic ar fi fost transformat într-o tranzacție.

Pentru susținerea acestei stări de fapt, Parchetul a indicat mai multe mijloace de probă. În încheierea de cameră preliminară sunt menționate declarațiile suspecților și ale inculpaților, declarațiile martorilor, un proces-verbal de redare a înregistrărilor audio și un proces-verbal de vizionare a imaginilor. Aceste elemente sugerează că ancheta nu s-a sprijinit doar pe relatări verbale, ci și pe mijloace tehnice de verificare a unor discuții sau împrejurări relevante pentru cauză. În această etapă, judecătorul nu a stabilit dacă respectivele probe confirmă dincolo de orice dubiu acuzația, ci doar că ele au fost administrate legal și pot fi analizate în faza de judecată.

Apărarea a atacat însă tocmai coerența acestei construcții factuale. Inculpații contestatori au susținut că rechizitoriul nu ar descrie suficient de clar modalitatea de comitere a faptei, în condițiile în care art. 386 alin. 1 Cod penal vorbește despre mai multe forme alternative, între care „oferirea” și „darea” de bani sau foloase. Din perspectiva apărării, era esențial ca procurorii să precizeze limpede dacă acuzația privește o ofertă, o dare efectivă de bani sau ambele momente, pentru că această delimitare influențează atât obiectul judecății, cât și strategia de apărare.

Tot apărarea a invocat existența unor contradicții privind suma de bani. Pe de o parte, rechizitoriul reține suma de 700 de lei; pe de altă parte, potrivit susținerilor inculpaților, în unele acte ar fi apărut referiri la suma de 2.100 de lei. Contestatorii au susținut că o asemenea inconsecvență nu ar fi una minoră, ci ar privi chiar elementul material al infracțiunii, pentru că într-un dosar de corupere a alegătorilor suma oferită sau remisă este parte a mecanismului factual imputat.

Un alt punct sensibil al cauzei privește identitatea martorului despre care acuzarea susține că ar fi primit banii. Apărarea a arătat că, în unele acte de urmărire penală, aceeași persoană ar apărea sub variante diferite de nume, ceea ce, în opinia inculpaților, ar afecta certitudinea identificării persoanei presupus corupte și claritatea acuzației. Pentru apărare, problema nu era doar una de redactare, ci una care ar putea pune sub semnul întrebării coerența întregii acuzații: cine anume ar fi fost persoana vizată, în ce calitate apare în dosar și pe baza căror declarații sau înregistrări se susține că ar fi fost influențată electoral.

Judecătorul de cameră preliminară a respins însă aceste critici, apreciind că starea de fapt este suficient de clar conturată în rechizitoriu pentru ca dosarul să intre în judecată. Instanța a reținut că sunt descrise faptele imputate, sunt indicate mijloacele de probă și sunt menționate textele de lege aplicabile. În privința presupuselor erori de nume sau de dată, judecătorul a apreciat că acestea nu au produs o vătămare procesuală concretă care să atragă nulitatea urmăririi penale sau restituirea cauzei la parchet.

În esență, starea de fapt care va fi analizată de instanța de fond se concentrează pe un episod electoral precis: în seara de 7 iunie 2024, cu două zile înaintea alegerilor locale, patru inculpați ar fi convenit, într-un cadru privat, oferirea unei sume de bani pentru susținerea unui candidat la Primăria Toboliu, iar ulterior unul dintre aceștia ar fi mers la domiciliul martorului și i-ar fi remis suma de 700 de lei. Aceasta este versiunea Parchetului. De cealaltă parte, inculpații contestă claritatea acuzației, legalitatea unor acte și coerența probelor, urmând ca toate aceste aspecte să fie puse în discuție în judecata propriu-zisă.

Prin urmare, miza procesului nu va fi doar dacă au existat banii, ci și ce semnificație juridică au avut aceștia: au fost o sumă remisă cu scop electoral, așa cum susține Parchetul, sau acuzația este afectată de neclarități și contradicții, așa cum au susținut apărătorii? Această întrebare va fi tranșată abia în faza de fond, după administrarea și evaluarea probelor. Până atunci, prin soluția definitivă din 18 mai 2026, instanța a stabilit doar că dosarul este suficient de legal întocmit pentru a ajunge în fața judecătorului care va analiza acuzațiile pe fond.

Probele indicate în rechizitoriu: declarații, înregistrări audio și imagini

Pentru susținerea acuzației, Parchetul a indicat mai multe categorii de probe, toate menționate în încheierea de cameră preliminară. Printre acestea se regăsesc declarațiile date de inculpați în faza de urmărire penală, declarațiile martorilor, un proces-verbal de redare a unor înregistrări audio și un proces-verbal de vizionare a unor imagini.

Apărarea a invocat neregularitatea rechizitoriului și neclaritatea acuzației

În camera preliminară, trei dintre inculpați — Domian Dana-Marcela, Domian Viorel-Nicolae și Pușcaș Teofil-Lucian— au formulat cereri și excepții prin apărătorii aleși. Ei au susținut, în esență, că rechizitoriul ar fi neregulat întocmit, că limitele și obiectul judecății nu ar fi suficient de clare și că dosarul ar trebui restituit la parchet pentru refacerea urmăririi penale.

Unul dintre argumentele centrale ale apărării a vizat pretinsa neconcordanță dintre descrierea situației de fapt și încadrarea juridică. Apărarea a arătat că art. 386 alin. 1 Cod penal prevede două modalități alternative ale infracțiunii, respectiv „oferirea” și „darea”, iar din rechizitoriu și din actele de urmărire penală nu s-ar putea stabili cu exactitate care este modalitatea imputată.

În motivarea excepțiilor, apărarea a susținut că „descrierea situației de fapt trebuie să coincidă cu acțiunea care este incriminată” și că delimitarea faptelor trebuie realizată clar, pentru ca instanța să poată stabili obiectul judecății, iar inculpații să își poată exercita efectiv dreptul la apărare.

O altă critică a vizat suma de bani. Apărarea a susținut că nu ar fi suficient de clară suma care ar fi fost oferită sau dată pentru influențarea votului. În unele acte, potrivit apărării, ar apărea suma de 2.100 de lei, iar în alte acte suma de 700 de lei, ceea ce ar afecta chiar elementul material al infracțiunii imputate.

În plus, inculpații au invocat existența unor erori privind identitatea martorului considerat esențial în cauză. Potrivit apărării, aceeași persoană ar fi apărut în diferite acte sub două identități sau variante de nume, situație despre care s-a susținut că ar afecta „certitudinea identificării persoanei presupus corupte”, credibilitatea probelor și claritatea acuzației.

Controversa privind datele actelor de urmărire penală

O altă linie de apărare a privit cronologia actelor de urmărire penală. Apărarea a arătat că în rechizitoriu ar fi fost menționată o ordonanță de începere a urmăririi penale din 8 iunie 2022, adică, aparent, cu doi ani înainte de presupusa comitere a faptei. Pe această bază, inculpații au susținut că ar exista o imposibilitate logică și juridică: nu s-ar putea începe urmărirea penală pentru o faptă care, la acel moment, nu avusese încă loc.

În cererile formulate, apărarea a invocat și alte presupuse neconcordanțe de dată, inclusiv cu privire la o ordonanță de confirmare a extinderii urmăririi penale. Concluzia apărării a fost că asemenea erori ar atrage nulitatea unor acte de urmărire penală și, în final, restituirea cauzei la parchet.

Judecătorul de cameră preliminară nu a primit însă această argumentație. Instanța a reținut că data reală a ordonanței de începere a urmăririi penale este 8 iunie 2024, iar mențiunea referitoare la anul 2022 reprezintă o eroare materială. Încheierea consemnează că, la dosarul de urmărire penală, „data ordonanței este 08.06.2024”, iar faptul că în rechizitoriu s-a trecut anul 2022 este „o eroare materială evidentă care nu atrage vreo formă de nulitate și nici de neregularitate a rechizitoriului”.

Judecătorul a adăugat și un argument de context: alegerile locale la care se raportează acuzația au avut loc în 2024, astfel că nu se putea susține în mod rezonabil că fapta sau urmărirea penală ar fi avut legătură cu anul 2022.

Disputa privind declarațiile martorilor și caracterul nepublic al urmăririi penale

Un alt punct important al apărării a fost solicitarea de excludere a unor declarații de martor. Inculpații au susținut că declarațiile unor martori ar fi fost administrate nelegal, deoarece la audierea acestora ar fi participat persoane care nu aveau calitatea de organ judiciar.

În special, apărarea a invocat prezența denunțătorului la audierea unui martor-cheie. În opinia inculpaților, această prezență ar fi afectat caracterul liber, voluntar și neinfluențat al declarației, creând o presiune psihologică asupra martorului. Încheierea redă susținerea apărării potrivit căreia participarea denunțătorului la audiere ar reprezenta „o ingerință directă în actul de administrare a probei”, întrucât acesta ar fi avut un interes în soluția cauzei.

De asemenea, apărarea a invocat prezența unei alte persoane la audierea unui alt martor, arătând că urmărirea penală s-ar fi desfășurat cu încălcarea principiului nepublicității. Pe această bază, inculpații au cerut excluderea declarațiilor și restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

Judecătorul de cameră preliminară a respins însă și această solicitare. Instanța a apreciat că declarațiile martorilor au fost luate în mod legal și că nu este incident niciun caz de nulitate absolută sau relativă. În plus, judecătorul a subliniat că valoarea probatorie a declarațiilor nu se tranșează în camera preliminară, ci în fața instanței de fond.

Încheierea arată expres: „Cu privire la aceste declarații, instanța va aprecia valoarea probatorie a acestora”. Totodată, judecătorul a menționat că, dacă inculpații nu vor recunoaște faptele, aceștia vor putea solicita reaudierea martorilor în cursul judecății.

Poziția Parchetului: acuzația este clară, erorile nu produc nulități

Procurorul de ședință a cerut respingerea cererilor și excepțiilor formulate de inculpați, constatarea legalității actelor de urmărire penală și dispunerea începerii judecății. Parchetul a susținut că erorile invocate de apărare nu sunt de natură să atragă nulitatea actelor sau restituirea cauzei.

În ceea ce privește data greșită din rechizitoriu, procurorul a arătat că la dosar ordonanța are data corectă, respectiv 8 iunie 2024, iar menționarea anului 2022 reprezintă o eroare materială evidentă. În privința numelui martorului, Parchetul a susținut că numele corect apare în declarația martorului, în procesul-verbal de redare și în procesul-verbal de aducere la cunoștință a calității de inculpat, astfel că nu s-ar putea vorbi despre o vătămare reală a dreptului la apărare.

Parchetul a mai susținut că acuzația este clară inclusiv sub aspectul sumei și al modalității de comitere. Potrivit poziției consemnate în încheiere, „din cuprinsul rechizitoriului, la secțiunea în drept, rezultă foarte clar că fapta […] a oferit martorului […] suma de 700 de lei”.

Raționamentul Judecătoriei Oradea: nu camera preliminară decide vinovăția

Judecătoria Oradea a respins cererile și excepțiile formulate de inculpați și a considerat că rechizitoriul îndeplinește condițiile legale. Instanța a reținut că faptele sunt descrise, că sunt indicate mijloacele de probă și că textele de lege aplicabile sunt menționate, astfel încât inculpații au fost informați cu privire la natura acuzației și la calificarea juridică.

Încheierea formulează clar această concluzie: „Judecătorul de cameră preliminară apreciază că rechizitoriul îndeplinește condițiile prevăzute de lege, sunt descrise faptele reținute în sarcina inculpaților și mijloacele de probă care stau la baza acestor acuzații”.

Instanța a considerat că erorile materiale semnalate de apărare, cum ar fi anul greșit trecut în rechizitoriu sau variațiile de nume ale martorului în anumite acte, nu au produs o vătămare procesuală concretă care să justifice nulitatea actelor. În privința numelui martorului, judecătorul a reținut că numele corect apare în actele esențiale ale dosarului, iar simpla existență a unor erori în anumite înscrisuri nu atrage nulitatea relativă.

Un pasaj important al încheierii arată că „nu se poate dovedi vreo vătămare procesuală ale drepturilor inculpaților câtă vreme acuzația le-a fost adusă la cunoștință în mod corect”.

Instanța a respins și argumentul privind neclaritatea acuzației. Chiar dacă apărarea a insistat asupra distincției dintre „oferire” și „dare”, judecătorul a apreciat că aspectele legate de modalitatea concretă a comiterii faptei și de întrunirea elementelor constitutive trebuie analizate în faza de judecată, nu în camera preliminară.

Formularea instanței este relevantă: judecătorul de cameră preliminară „nu are competența de a analiza în această fază procesuală dacă s-a reținut în mod corect starea de fapt sau dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute”. De asemenea, instanța a arătat că în această etapă nu poate decide nici dacă se impune schimbarea încadrării juridice.

Şedinţe