INTERVIU cu av. NARCISA DĂRĂBAN: „Nu poți transmite dreptul dacă nu l-ai trăit”- despre drumul dintre catedră și avocatură, unde rigoarea, responsabilitatea și umanitatea se întâlnesc într-o profesie exigentă

Narcisa Dărăban face parte din generația tinerilor juriști care își construiesc parcursul profesional cu disciplină, luciditate și dorința de a da sens dreptului dincolo de teoria învățată în facultate. Absolventă a Facultății de Drept din cadrul Universității din Oradea, promoția 2022, șefă de promoție a specializării Drept, admisă în Baroul Bihor imediat după absolvire și doctorandă a Universității „Nicolae Titulescu” din București din octombrie 2023, Narcisa îmbină astăzi avocatura cu activitatea academică.

Avocat dar și cadru universitar, Narcisa Dărăban privește dreptul din două unghiuri care se completează: practica, unde fiecare dosar înseamnă oameni, mize și responsabilitate, și catedra, unde rigoarea trebuie transmisă mai departe cu claritate și măsură.

În acest interviu, vorbește despre alegerea avocaturii, admiterea în profesie, începuturile unui tânăr avocat, relația cu studenții, presiunea de a demonstra și despre nevoia ca profesiile juridice să rămână nu doar corecte tehnic, ci și profund umane.

DNews24: Sunteți într-un punct rar: tânără, avocat în exercițiu și, în același timp, asistent universitar. Când ați înțeles că nu vreți doar să practicați dreptul, ci și să îl transmiteți mai departe?

av. Narcisa: Decizia de a aspira și la o activitate didactică nu a fost una de moment, ci m-a însoțit pe tot parcursul formării mele academice. Am fost constant implicată în activități cu și despre tineri, atât în perioada de studenție, cât și în cea liceală, iar experiențele din toți acești ani, alături de profesorii care mi-au devenit modele, au conturat treptat această direcție. Privind în urmă, mă consider privilegiată că am avut șansa să încep acest parcurs de la o vârstă atât de tânără și să combin profesia de avocat cu activitatea de asistent universitar.

DNews24: Ce a fost, în cazul dumneavoastră, mai puternică: dorința de a reuși profesional sau nevoia de a avea sens în ceea ce faceți? Și unde se întâlnesc, de fapt, avocatura și catedra?

av. Narcisa: Pot spune că, pentru mine, cele două aspecte la care faci referire nu au fost niciodată în opoziție, întrucât, în realitate, a avea sens reprezintă succesul. Faptul că în fiecare zi practic o profesie — fie că vorbim despre avocatură sau activitatea didactică — în care sunt utilă, am satisfacții reale și lucrez cu oameni pe care îi pot ajuta, este convingerea că ceea ce fac are valoare. Aici se întâlnesc, de fapt, cele două planuri: în utilitate, în impactul pe care îl produc și în relația umană creată cu cel din fața ta.

DNews24: De ce avocatura și nu o altă profesie juridică? Ce tip de libertate sau de risc ați găsit aici și ați simțit că vă reprezintă mai fidel decât magistratura, notariatul sau mediul exclusiv academic?

av. Narcisa: Pornind de la finalul întrebării, cred că un mediu exclusiv academic, fără contact real cu practica, este incomplet, iar asta m-a făcut să vreau să le explorez pe ambele în paralel. Nu poți transmite dreptul în esența lui concretă dacă nu l-ai trăit. În ceea ce privește alegerea avocaturii, privind retrospectiv, decizia a fost una firească, influențată în principal de experiența acumulată în dezbateri academice, concursuri de procese simulate și de practica de specialitate din anii de studiu.

Nu am avut oscilații, ci mai degrabă am fost mânată de curiozitate și dorința de a valorifica la maximum avocatura, cu toate plusurile și minusurile pe care le previzionam.

Vedeam și continui să văd în avocatură o profesie mai liberă din perspectiva strategiilor pe care le poți construi și din libertatea de care te bucuri în interpretarea legii. Riscul, sau poate mai bine spus, responsabilitatea simțită, se materializează în asumarea unor poziții, incertitudinea rezultatului și stabilitatea pe termen lung, dar am apreciat că acest echilibru între libertate și responsabilitate mă reprezintă mai bine decât rigoarea magistraturii sau a notariatului.

DNews24: Cât din alegerea dumneavoastră a fost vocație autentică și cât a fost luciditate rece? A existat un moment în care ați înțeles limpede nu doar ce vă atrage la profesie, ci și ce vă va costa?

av. Narcisa: Privind în urmă, traseul parcurs îmi pare coerent și aproape evident. Dar aceasta este doar o perspectivă retrospectivă. La momentul deciziei, au existat întrebări firești legate de aptitudini, de compatibilitate și de ceea ce presupune, în mod real, profesia și cred că orice început de drum implică o doză de luciditate, chiar și atunci când există vocație.

Cred că abia în vara anterioară susținerii examenului de definitivat am avut momentul de maximă analiză asupra situației și asupra modului în care viața mea profesională va continua, căci până la acest moment îmi propusesem ca în perioada de 2 ani de stagiatură să profit de toată experiența fără să mă grăbesc să formulez o concluzie definitivă la întrebarea „Am ales bine?”. Mi-am dat seama că în această perioadă am putut simți faptul că satisfacțiile profesiei sunt reale, dar nu imediate și pot fi atinse abia prin multă muncă și implicare, iar costurile — timpul, energia, uneori echilibrul personal — vor fi mereu constante.

DNews24: Se vorbește mult despre admiterea în profesie ca despre un examen greu. Mai puțin se vorbește despre ce face el psihic cu omul. Ce fel de uzură produce, în realitate, această perioadă?

av. Narcisa: Perioada pregătirii pentru admiterea în profesiile juridice este, într-adevăr, solicitantă la nivel psihic, iar uzura nu vine doar din volum, ci din repetiție, din senzația că oricât ai face, nu este suficient și din testul la care îți supui rezistența și capacitatea de a continua în lipsa unui feedback imediat.

În plus, pentru mulți studenți, acest examen este văzut ca o „bătălie” decisivă, iar această presiune amplifică uzura, care nu trebuie să uităm că este una temporară, fiind firesc ca orice perioadă de pregătire să includă momente de oboseală și teamă, fiind important să nu se piardă din vedere scopul pentru care este parcursă și rezultatele ce apar după.

Bineînțeles, o mare parte din această încărcătură poate fi gestionată printr-o strategie clară: pregătire constantă, organizare, răbdare și încredere.

DNews24: Ați avut în pregătirea pentru admitere un moment în care ați simțit că munca nu mai produce claritate, ci doar oboseală și teamă? Cum arată, din interior, clipa în care începi să te îndoiești de tine tocmai când ar trebui să fii cel mai sigură?

av. Narcisa: Da, am avut multe momente de acest fel, momente care, de altfel, cred că sunt inevitabile pentru orice tânăr care se pregătește cu multă speranță pentru un examen care se așteaptă a fi dificil și a-i trasa într-o oarecare măsură viitorul.

Se materializează în punctul în care informația nu îți mai aduce claritate, ci începe să se suprapună haotic, iar, din interior, acea clipă se simte ca o pierdere temporară a controlului — începi să te îndoiești nu pentru că nu ai muncit suficient, ci pentru că miza devine foarte conștientă.

Paradoxal, tocmai atunci devine esențial să continui, nu neapărat mai mult, ci mai echilibrat.

DNews24: Privind în urmă, ce credeți că triază cu adevărat la examen: mintea foarte bună, memoria, disciplina, rezistența nervoasă sau felul în care reziști când nu mai ai nici energie, nici încredere?

av. Narcisa: Examenul nu triază un singur tip de calitate, ci mai degrabă combinația lor: cunoștințe bine înțelese, nu doar memorate, rigoare, atenție, stăpânire de sine și, uneori, chiar un element de șansă/noroc. Mintea bună și memoria ajută, dar fără disciplină și rezistență nu sunt suficiente, întrucât nu este îndeajuns să știi, trebuie să știi să folosești ceea ce știi, în condiții de presiune — aspect care ulterior se materializează și ca o necesitate concretă în practică.

DNews24: Există un contrast între mitologia profesiei și realitatea ei de început. Care a fost prima iluzie care s-a spart după ce ați intrat efectiv în avocatură?

av. Narcisa: Prima iluzie care s-a spart pot spune că a fost legată de ritmul profesiei. Din exterior, avocatura pare structurată și, într-un fel, previzibilă.

În realitate, începutul este marcat de incertitudine, de sarcini care nu sunt întotdeauna spectaculoase și de o perioadă în care înveți mai mult din observație decât din acțiune directă. Este o etapă necesară, dar diferită de imaginea idealizată.

DNews24: Ce așteptări are un avocat stagiar de la maestrul său? Dar maestrul de la stagiar?

av. Narcisa: Un avocat stagiar caută, din perspectiva mea, ghidaj și claritate, nu doar explicații tehnice, caută pe cineva care să îl îndrume, să îi ofere feedback și să îl expună la cât mai multe situații practice, fiindu-i inclusiv un model uman.

Cum încă nu am ajuns în calitatea de maestru, pentru a formula un răspuns cât mai pertinent și din această perspectivă, pot să-mi raportez răspunsul prin prisma relațiilor pe care le-am dezvoltat în cei doi ani de activitate ca avocat asociat cu avocații stagiari alături de care am lucrat în dosare, mereu așteptând din partea lor inițiativă, implicare, seriozitate și disponibilitatea de a învăța. Este o relație care funcționează doar prin echilibru și implicare reciprocă.

DNews24: Ce nu pregătește aproape deloc facultatea pentru viața reală a unui avocat, deși ar trebui să fie esențial?

av. Narcisa: Mediul academic oferă o bază teoretică solidă, dar pregătește prea puțin pentru dimensiunea practică a profesiei: relația cu clientul și interacțiunea cu instanța — în special prin arta pledoariei. Acestea sunt aspecte esențiale, care se învață, de cele mai multe ori, direct în practică, uneori prin încercări și greșeli.

Capacitatea de a vorbi coerent, de a-ți stăpâni emoțiile și de a susține convingător o idee este esențială — și, din păcate, insuficient exersată, iar misiunea avocatului la finalul fiecărei zile este greu de dus la îndeplinire în lipsa unei laturi umane și în lipsa stăpânirii unor competențe de comunicare eficientă, de exprimare și chiar de manifestare a empatiei.

DNews24: Predați studenților tocmai într-un moment în care mulți dintre ei idealizează profesiile juridice. Simțiți uneori nevoia să le stricați această idealizare ca să îi salvați de o dezamăgire mai dură mai târziu?

av. Narcisa: Nu simt nevoia să „stric” idealizarea, ci mai degrabă să o temperez. Idealurile sunt necesare, întrucât ele sunt cele care dau energie, direcție și motivație. Încerc însă să le arăt că, dincolo de imagine, există multă muncă invizibilă, rutină și uneori frustrare. Nu pentru a-i descuraja, ci pentru a-i ajuta să își construiască așteptări realiste.

DNews24: Cât de mare este, în opinia dumneavoastră, distanța dintre studentul care știe foarte bine teoria și tânărul jurist care poate funcționa realmente sub presiune, cu oameni, mize, termene și consecințe?

av. Narcisa: Distanța este semnificativă. Teoria oferă instrumentele, dar practica cere capacitatea de a le folosi în condiții imperfecte: sub presiune, cu informații incomplete, în interacțiune cu oameni reali. Transformarea din student foarte bun în jurist funcțional presupune nu doar cunoaștere, ci și adaptabilitate și echilibru.

DNews24: Din poziția de cadru universitar, care este cel mai incomod adevăr despre studenții la Drept de astăzi: că muncesc puțin, că vor rezultate repede, că învață formal, că se tem de dificultate sau că, uneori, confundă ambiția cu seriozitatea?

av. Narcisa: Cel mai incomod adevăr nu este unul singular. Există studenți foarte buni și foarte serioși, dar, în același timp, se observă uneori o tendință de a căuta rezultate rapide și de a învăța mai degrabă pentru evaluare decât pentru înțelegere și transpunere practică. Problema nu este lipsa de inteligență, ci uneori lipsa de răbdare în aprofundare prin omisiunea detaliilor care pot face diferența.

DNews24: Vedeți la studenți o diferență între dorința de prestigiu și disponibilitatea reală de sacrificiu? Cât de mulți cred că își doresc profesia și câți își doresc, de fapt, imaginea ei?

av. Narcisa: Da, există această diferență, fără nicio îndoială. Prestigiul este vizibil și atrăgător, în timp ce sacrificiul este unul discret și constant.

Nu cred că studenții se înșală deliberat, ci mai degrabă descoperă pe parcurs ce presupune cu adevărat profesia. Unii rămân pentru esență, alții pentru imagine — iar diferența devine evidentă în timp.

DNews24: Ați simțit vreodată că trebuie să demonstrați dublu pentru a fi luată în serios: o dată ca avocat tânăr și a doua oară ca profesor tânăr?

av. Narcisa: Este o reală provocare să lucrezi cu tineri față de care diferența de vârstă nu este extrem de semnificativă și, în egală măsură, este o mare responsabilitate și onoare să te afli la aceeași masă a discuțiilor cu propriii tăi profesori, din perspectivă colegială, sens în care pot afirma că există o presiune și o dorință de validare ce presupune un efort suplimentar, pentru că, nu e necesar să ne ascundem după deget — tinerețea poate fi percepută uneori ca lipsă de experiență, ceea ce te obligă să compensezi prin rigoare, pregătire și consecvență

DNews24: Într-un mediu în care autoritatea este asociată automat cu vârsta, cum se construiește credibilitatea când nu poți miza încă pe ani, ci doar pe substanță?

av. Narcisa: Credibilitatea se construiește în timp, prin coerență. Nu poți accelera experiența, dar poți controla calitatea intervențiilor tale, seriozitatea și modul în care îți susții punctele de vedere și îți desfășori activitatea sub toate aspectele.

DNews24: În sala de curs și în sala de judecată funcționează două forme diferite de autoritate. Care vi se pare mai greu de câștigat și mai ușor de pierdut?

av. Narcisa: Ambele forme de autoritate sunt fragile, dar în moduri diferite. În sala de judecată, autoritatea este mai vizibil contestată și trebuie susținută imediat.

În sala de curs, ea se construiește gradual, dar poate fi pierdută rapid dacă nu există autenticitate. Poate cea din sala de judecată este mai greu de câștigat, iar cea din sala de curs mai ușor de pierdut.

DNews24: Există o tensiune între rigoarea profesorului și empatia avocatului? Cum vă feriți să nu deveniți, într-un rol, prea rece, iar în celălalt, prea implicată?

av. Narcisa: Poate în concepția generală există uneori această tensiune, dar mie îmi place să cred că ambele profesii trebuie să aibă parte de cele două trăsături, iar nu doar profesorul e rigid și avocatul empatic, ci și invers.

Ambele profesii presupun o bună organizare și structură, dar cer și apropiere și înțelegere. Pentru a mă simți confortabil, a fi eu însămi în ambele roluri și a nu deveni rigidă sau actoricească în una dintre ele, încerc să le adaptez propriei persoane și să nu pierd din vedere că, în ambele cazuri, lucrez cu oameni, nu doar cu concepte.

DNews24: Ce v-a învățat avocatura despre oameni și nu v-ar fi putut învăța niciodată exclusiv universitatea?

av. Narcisa: Avocatura m-a învățat că dincolo de orice speță există o poveste, adesea mai complexă decât cadrul juridic în care este încadrată, fiind important ca atunci când ascult să nu o fac numai pentru a răspunde, ci pentru a înțelege. În același timp, am învățat — și continui să învăț, probabil pe tot parcursul carierei — să fiu un filtru între povestea spusă de client și informația pe care o consider relevantă și credibilă. Asta presupune nu doar analiză, ci și prudență, dimensiuni care nu pot fi învățate pe deplin din cărți.

DNews24: Invers, ce v-a învățat catedra despre responsabilitate, claritate și măsură, lucruri care v-au schimbat și ca avocat?

av. Narcisa: Activitatea de asistent universitar, prin seminarele susținute cu studenții, m-a obligat la claritate și responsabilitate în exprimare. Atunci când explici, nu te mai poți ascunde în ambiguități și trebuie să îți adaptezi discursul la nivelul celor care te ascultă, astfel încât să fii sigură că mesajul este cu adevărat înțeles.

Acest exercițiu s-a reflectat direct și în practica profesională: la început, există tendința de a apela la formulări elevate și încărcate, însă, în realitate, adevărata abilitate constă în a reduce totul la o idee simplă, logică și clară, care are mai multe șanse să fie convingătoare pentru că e mai ușor înțeleasă.

DNews24: Studenții vă văd probabil într-o dublă ipostază: om din profesie și om care formează viitoare generații. Simțiți presiunea de a fi pentru ei nu doar competentă, ci și exemplară? Și cât de obositor este acest tip de expunere?

av. Narcisa: Există, fără îndoială, această presiune și este una reală, mai ales în contextul în care, an de an, studenții cu care am lucrat obțin rezultate remarcabile și ajung, ulterior, să îmi fie colegi pe holurile instanței.

Faptul că ne regăsim, într-un interval atât de scurt, din aceste două perspective, profesor și profesionist, amplifică sentimentul de responsabilitate, care nu este neapărat obositor, cât mai ales solicitant în sensul bun: mă obligă la consecvență, la autenticitate și la un efort constant de a fi la înălțimea așteptărilor pe care, implicit, le generez.

DNews24: Există, în experiența dumneavoastră, riscul ca sistemul juridic să producă profesioniști corecți tehnic, dar slabi uman? Unde se rupe, de fapt, legătura dintre cunoașterea dreptului și înțelegerea omului?

av. Narcisa: Da, acest risc există fără niciun dubiu și cred că acesta se va concretiza în clipa în care accentul va fi pus exclusiv pe tehnică și prea puțin pe dimensiunea umană.

Dreptul nu funcționează în vid, el operează asupra vieților oamenilor, iar orice interpretare legală ar trebui să țină cont de acest aspect. Dacă pierzi această perspectivă, devii incomplet.

DNews24: Ce vedeți, din interior, la generația tânără de juriști, care ar trebui încurajat mai mult și ce vi se pare cu adevărat periculos dacă rămâne necorectat?

av. Narcisa: Aș încuraja, fără rezerve, curiozitatea și deschiderea către învățare continuă. Deși presupun efort susținut și multă dedicare, acestea sunt calități esențiale, care construiesc, în timp, nu doar competență, ci și discernământ profesional.

În schimb, ceea ce mi se pare cu adevărat periculos este tendința de a accepta superficialitatea și graba de a obține rezultate rapide, pentru că pe un asemenea fundament orice progres devine fragil, iar încrederea în propriile capacități riscă să fie mai degrabă aparentă decât reală.

DNews24: Astăzi, când studenții au acces instant la informație, inclusiv prin inteligență artificială, ce mai înseamnă să gândești juridic în mod autentic? Și cum îi învățați să nu confunde rapiditatea cu profunzimea?

av. Narcisa: A gândi juridic autentic înseamnă mai mult decât a găsi rapid un răspuns la o problemă de drept. Înseamnă să înțelegi de ce acel răspuns este corect, în ce condiții se aplică și unde își găsește limitele.

Încerc constant să îi determin pe studenți să conștientizeze consecințele concrete pe care le poate genera un răspuns juridic: cât de devastator poate fi atunci când este formulat în grabă, fără o fundamentare solidă, dar și câtă satisfacție poate aduce atunci când este corect construit și susținut.

DNews24: Care este cel mai greu adevăr pe care ați vrea să îl audă orice student la Drept înainte să intre într-o profesie juridică?

av. Narcisa: Poate cel mai dificil adevăr este că o profesie juridică nu oferă satisfacții constante sau imediate, iar realitatea de zi cu zi este departe de anvergura și prestigiul idealizate de filmele hollywoodiene.

O mare parte din munca depusă în fiecare profesie rămâne invizibilă, iar progresul nu este întotdeauna evident. Și totuși, tocmai această acumulare discretă, construită în timp, este cea care dă cu adevărat valoare rezultatelor.

DNews24: Dacă ar trebui să le spuneți studenților un singur lucru despre cum se intră într-o profesie juridică și un singur lucru despre cum se rămâne în ea fără să te deformeze, care ar fi acelea?

av. Narcisa: Despre cum se intră: cu disciplină și răbdare, nu doar cu inteligență.

Despre cum se rămâne: cu păstrarea unui reper interior clar, valori, limite și un sens personal al muncii tale, pentru a nu lăsa profesia să îți consume complet identitatea, ci să o integreze într-un mod care să te formeze fără să te șteargă de personalitate sau să îți schimbe esența.