SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
România are, din 2025, un instrument nou de evidență și supraveghere pentru persoanele care au comis infracțiuni din sfera traficului de droguri. Nu este vorba despre cazierul judiciar clasic, ci despre un registru distinct, alimentat din datele cazierului, dar supus unor reguli proprii.
Potrivit unui răspuns transmis de Inspectoratul General al Poliției Române, la solicitarea DNews24, la data de 2 aprilie 2026, în Registru erau înscrise 27.364 de persoane. Dintre acestea, 26.073 erau persoane născute în România, iar 1.291 erau persoane născute în afara României.
Altfel spus, peste 95% dintre persoanele aflate în această evidență sunt născute în România, iar aproximativ 4,7% sunt născute în afara țării.
Cifrele sunt importante nu doar prin dimensiunea lor, ci și prin ceea ce arată despre modul în care funcționează noul mecanism al statului. Registrul nu este o simplă listă statistică. Legea îl prezintă ca un mijloc de cunoaștere, supraveghere și identificare operativă a persoanelor care au comis anumite infracțiuni din sfera traficului de droguri.
Ce este, de fapt, Registrul drogurilor
Registrul a fost instituit prin Legea nr. 61/2024, adoptată de Parlament și publicată în Monitorul Oficial nr. 259 din 26 martie 2024. Operaționalizarea efectivă a Registrului a fost stabilită, ulterior, pentru data de 1 iunie 2025, reper folosit și în răspunsul transmis de Poliția Română.
Scopul declarat al legii este prevenirea și combaterea faptelor din sfera ilicitului de droguri, dar și evitarea riscului de recidivă. Cu alte cuvinte, legiuitorul a creat o evidență specială pentru persoanele care au comis anumite infracțiuni legate de traficul de droguri sau de operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.
Registrul nu îi vizează pe toți cei care au avut, la un moment dat, legătură cu un dosar de droguri. Sunt avute în vedere persoanele care se încadrează în condițiile prevăzute expres de lege: persoane condamnate, persoane față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, precum și persoane față de care au fost dispuse măsuri de siguranță în legătură cu infracțiunile indicate de Legea nr. 61/2024.
Legea acoperă, în principal, infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, dar și infracțiuni prevăzute de Legea nr. 194/2011, referitoare la operațiuni cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive.
De asemenea, pot ajunge în Registru și persoane de cetățenie română cu privire la care autoritățile române primesc comunicări din partea altor state, atunci când este vorba despre infracțiuni din aceeași sferă. În schimb, regula este că persoanele care erau minore la data comiterii faptelor nu se înscriu în Registru, cu excepția situațiilor în care instanța dispune expres acest lucru.
Nu orice faptă legată de droguri duce la înscriere
Registrul nu este destinat, în mod generic, tuturor persoanelor care au avut legătură cu drogurile. El nu vizează orice faptă asociată consumului sau orice dosar în care apar substanțe interzise, ci infracțiunile indicate expres de Legea nr. 61/2024.
Registrul privește fapte din sfera traficului de droguri și fapte conexe acestuia, precum punerea la dispoziție a unui spațiu pentru consum, finanțarea unor asemenea infracțiuni sau îndemnul la consumul ilicit de droguri de mare risc.
Concret, legea trimite la mai multe infracțiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000: traficul intern de droguri de risc sau de mare risc, introducerea ori scoaterea din țară de droguri, punerea la dispoziție a unei locuințe, a unui local ori a oricărui alt loc amenajat pentru consumul ilicit de droguri, prescrierea sau eliberarea nelegală de droguri de mare risc, administrarea de droguri de mare risc în afara condițiilor legale, furnizarea de inhalanți chimici toxici unui minor, finanțarea faptelor prevăzute de lege și îndemnul la consumul ilicit de droguri de mare risc.
În aceeași categorie intră și faptele privind operațiunile fără drept cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzute de Legea nr. 194/2011. Este vorba despre substanțele cunoscute în limbaj public drept produse cu efect psihoactiv sau „etnobotanice”, atunci când operațiunile cu acestea sunt realizate fără respectarea condițiilor legale.
Prin urmare, Registrul nu îi privește doar pe cei condamnați pentru trafic de droguri în sens restrâns. El poate include și persoane față de care instanța a dispus alte soluții prevăzute de lege, dacă faptele intră în lista expresă pentru care se face înscrierea.
O evidență separată de cazier, dar construită pe datele cazierului
Un aspect esențial este că Registrul nu se confundă cu simplul cazier judiciar. Legea îl definește ca o evidență distinctă, organizată în cadrul Sistemului Național de Evidență Informatizată a Cazierului Judiciar.
Practic, datele ajung în Registru prin preluarea informațiilor introduse în evidențele cazierului judiciar, însă regimul juridic al Registrului este separat. Înscrierea se face automat, prin preluarea datelor personale și judiciare existente în cazier pentru persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de lege.
Această diferență este importantă, pentru că scoaterea unei persoane din evidența cazierului judiciar nu produce, automat, și ștergerea acesteia din Registru.
Legea prevede expres că grațierea, prescripția executării pedepsei, amnistia sau reabilitarea nu conduc, prin ele însele, la scoaterea persoanei din această evidență. Așadar, Registrul are o logică proprie: nu urmărește doar existența unei condamnări active în cazier, ci menținerea unei evidențe operative, pe termene stabilite distinct de lege.
Cât timp poate rămâne o persoană în Registru
În cazul unei hotărâri definitive de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, scoaterea din evidență poate interveni după 5 ani, dacă nu au apărut elemente care să ducă la amânarea sau revocarea acesteia.
Pentru pedepsele de cel mult 5 ani sau pentru amendă, legea prevede un termen de 10 ani de la introducerea în Registru. Pentru pedepsele mai mari de 5 ani, termenul este de 20 de ani. Persoana poate fi scoasă din evidență și dacă fapta nu mai este prevăzută de lege ca infracțiune, dacă a decedat sau, în cazul pedepselor mai mari de 5 ani, la împlinirea vârstei de 85 de ani.
În practică, asta înseamnă că înscrierea în Registru poate produce efecte mult timp după momentul condamnării sau al soluției pronunțate de instanță. Pentru unele persoane, efectele pot dura un deceniu sau chiar două.
Ce obligații au persoanele înscrise
Legea nu se limitează la simpla înregistrare a unor date. Persoana înscrisă în Registru este supusă fotografierii, înregistrării dactiloscopice și prelevării de probe biologice pentru introducerea profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare. Aceste operațiuni se fac fără consimțământul persoanei.
După înștiințare, persoana vizată trebuie să se prezinte la organul de poliție competent în termen de 5 zile lucrătoare. Dacă nu se prezintă sau refuză fotografierea, amprentarea ori prelevarea probelor biologice, legea permite constrângerea acesteia.
Pentru persoanele care se aflau deja în evidențele cazierului judiciar înainte de operaționalizarea Registrului, legea prevede că activitățile de fotografiere, amprentare și prelevare a probelor biologice trebuie realizate într-un termen de cel mult un an de la data operaționalizării.
În plus, persoanele înscrise în Registru care au domiciliul, reședința sau locuiesc în România trebuie să se prezinte periodic la poliție, cel târziu o dată la 3 luni. Cu această ocazie, ele trebuie să comunice informații relevante despre activitatea pe care o desfășoară, mijloacele de existență, persoanele cu care locuiesc sau cu care au contact direct și sistematic, adresa unde locuiesc și modalitatea de comunicare cu organele de poliție.
Legea instituie și obligații legate de deplasări. Persoana înscrisă trebuie să anunțe în prealabil poliția dacă intenționează să plece din localitatea de domiciliu pentru mai mult de 7 zile, indicând localitatea de destinație, scopul deplasării, perioada și mijlocul de transport folosit. Dacă își stabilește locuința în altă parte, trebuie să se prezinte la organul de poliție competent în cel mult 3 zile.
Nerespectarea acestor obligații nu este tratată ca o simplă abatere administrativă. Legea o califică drept infracțiune și o pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Poliția are obligația să facă verificări periodice
Pe lângă obligațiile persoanelor înscrise, legea stabilește și atribuții clare pentru organele de poliție. Acestea trebuie să desfășoare verificări periodice, cel târziu o dată la 3 luni, la domiciliul, reședința sau imobilul în care persoana locuiește efectiv.
Scopul acestor verificări este obținerea de date privind comportamentul persoanei, modul în care își asigură mijloacele de existență și actualizarea, după caz, a informațiilor din Registru sau din celelalte baze de date ale Poliției Române. Legea prevede că aceste verificări se desfășoară în condiții de confidențialitate.
Prin urmare, Registrul nu funcționează doar ca o arhivă informatică. El este un instrument care poate atrage o formă de supraveghere periodică și activă.
De ce datele au fost comunicate după locul nașterii, nu după cetățenie
În răspunsul transmis către DNews24, Poliția Română precizează că anumite criterii, precum cetățenia, domiciliul sau reședința, nu pot fi folosite ca instrumente directe de căutare pentru obținerea automată a unor statistici. IGPR arată că o asemenea prelucrare ar presupune verificarea manuală a tuturor înregistrărilor.
În aceste condiții, datele comunicate au fost construite după criteriul locului nașterii. Astfel, din totalul de 27.364 de persoane înscrise în Registru la data de 2 aprilie 2026, 26.073 erau născute în România, iar 1.291 erau născute în afara României.
La nivel central, IGPR ține evidența persoanelor născute în afara României care fac obiectul Registrului, precum și a persoanelor de cetățenie română despre care se primesc comunicări din partea altor state. La nivel local, evidența este ținută de inspectoratele de poliție județene și de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, în funcție de locul nașterii persoanelor înscrise.
Partajează acest conținut:
