Avocat scăpat prin prescripție, notar achitat și despăgubiri de zeci de mii de euro în dosarul caselor pierdute prin acte, împrumuturi cu dobândă mascată și șantaj

Curtea de Apel a pronunțat, la 29 aprilie 2026, o hotărâre într-un dosar penal amplu, construit în jurul unor tranzacții imobiliare, împrumuturi cu dobândă mascată, procuri notariale, promisiuni de vânzare-cumpărare și persoane despre care parchetul a susținut că au fost vulnerabile în fața unui mecanism juridic greu de înțeles.

Instanța l-a condamnat pe Farkas Alexandru zis Boni pentru șantaj în formă continuată, la 2 ani de închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de 3 ani. În același dosar, avocatul Sallak Istvan, aflat în centrul acuzațiilor, a scăpat de răspunderea penală pentru faptele de înșelăciune și camătă reținute de instanță, deoarece acestea erau prescrise și a fost trimis în judecată pentru înșelăciune în formă continuată, camătă, fals în înscrisuri sub semnătură privată și exploatarea patrimonială a unei persoane vulnerabile.

Instanța a reținut însă doar parțial acuzația. Pentru avocat, Curtea a considerat dovedite trei acte materiale de înșelăciune și mai multe acte de camătă, dar a constatat că termenul de prescripție se împlinise înainte de pronunțarea sentinței. Pentru fals și exploatarea patrimonială a persoanei vulnerabile, Sallak Istvan a fost achitat. Pe latura civilă, însă, acesta a fost obligat la plata unor despăgubiri către mai multe persoane vătămate.

Un dosar despre încredere, acte juridice și oameni vulnerabili

Potrivit rechizitoriului, citat pe larg în hotărâre, în perioada noiembrie 2016 – 10 iunie 2021, Sallak Istvan ar fi indus și menținut în eroare mai multe persoane prin „prezentarea unor situații mincinoase ca adevărate”, cu scopul de a obține, direct sau prin alte persoane, drepturi asupra unor imobile ori foloase patrimoniale. Parchetul a susținut că avocatul ar fi acționat folosindu-se de poziția profesională, de cunoștințele juridice și de aparența de legalitate oferită de acte notariale și contracte redactate în formă juridică.

Schema descrisă de acuzare era una repetitivă. Persoanele vătămate nu ajungeau, în general, în fața avocatului pentru tranzacții imobiliare sofisticate, ci pentru probleme concrete: obținerea unei curatelei, un împrumut, o angajare, înființarea unei firme, închirierea unui spațiu, stingerea unei datorii sau rezolvarea unor acte de familie. Din acest punct, potrivit parchetului, situația se transforma. În locul soluției simple pe care credeau că o primesc, oamenii ajungeau să semneze promisiuni de vânzare-cumpărare, contracte cu clauză de răscumpărare, procuri de vânzare sau acte de împrumut cu sume mai mari decât cele primite efectiv.

Hotărârea notează că parchetul a prezentat profilul victimelor ca fiind cel al unor persoane cu studii reduse, fără loc de muncă, cu venituri mici, uneori vârstnice sau bolnave, aflate în dificultate financiară ori personală. În logica acuzării, tocmai această vulnerabilitate ar fi fost folosită pentru a crea raporturi juridice dezechilibrate, în care actele păreau legale, dar efectele lor ar fi dus la pierderea unor drepturi patrimoniale importante.

Curtea a acceptat doar parțial această construcție. Judecătorul nu a negat că unele episoade ridică probleme grave, dar a făcut o distincție strictă între suspiciune, dezechilibru civil și infracțiune dovedită. În final, dintre cele nouă acte materiale de înșelăciune imputate avocatului prin rechizitoriu, instanța a reținut ca tipice doar trei.

Avocatul, în centrul mecanismului descris de parchet

Sallak Istvan apare în dosar nu ca un simplu participant la acte izolate, ci ca profesionistul dreptului în jurul căruia parchetul a construit acuzația. Hotărârea consemnează că, în viziunea acuzării, el ar fi fost cel care deținea „cunoștințele juridice și mijloacele legale de acces la datele și informațiile despre imobile și persoane”, coordonând intermediari care identificau sau abordau persoane aflate în situații dificile.

Această poziție profesională a avut o importanță majoră în analiza instanței. Curtea a arătat că folosirea calității de avocat, atunci când este asociată cu o conduită de inducere în eroare, poate constitui mijloc fraudulos. Cu alte cuvinte, problema nu era doar existența unor contracte dezavantajoase, ci faptul că ele ar fi fost prezentate unor persoane fără cunoștințe juridice sub o altă aparență decât cea reală.

În mai multe episoade, instanța a observat diferența dintre ceea ce persoanele vătămate credeau că semnează și efectele reale ale actelor semnate. Aceasta este linia care traversează întregul dosar: limbajul juridic, forma autentică, semnătura la notar și autoritatea avocatului au creat, în unele cazuri, o aparență care a mascat natura reală a operațiunilor.

Gyulai Sandor Attila: de la curatelă la datorii și chirie

Primul episod reținut de Curte ca înșelăciune îl privește pe Gyulai Sandor Attila. Acesta s-a adresat avocatului pentru o problemă de curatelă, necesară în contextul în care dorea să vândă un apartament asupra căruia existau drepturi ale copiilor săi minori. Situația juridică a imobilului era complicată și de existența unui uzufruct viager.

În loc ca demersul să rămână unul legat de curatelă, la 18 noiembrie 2016 Gyulai a semnat o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare și un contract de închiriere. În promisiune era trecut un preț de 12.000 de euro, cu mențiunea că 8.000 de euro ar fi fost plătiți anterior. Instanța a reținut că această mențiune nu corespundea realității.

Mai mult, contractul de închiriere îl plasa pe Gyulai într-o poziție juridică paradoxală: ajungea să datoreze chirie în legătură cu un imobil asupra căruia încă avea drepturi. Curtea a observat că Sallak nu dobândise proprietatea printr-un contract definitiv, iar chiar în ipoteza promisiunii privind nuda proprietate, dreptul de a încasa chirie aparținea uzufructuarului, nu nudului proprietar. Din acest motiv, contractul de închiriere a fost privit de instanță ca parte a mecanismului de inducere în eroare.

Episodul nu s-a oprit aici. În primăvara anului 2017, au apărut două contracte de împrumut reciproc. Într-unul, Gyulai figura ca împrumutător al sumei de 5.000 de euro. În altul, figura ca debitor pentru 4.500 de euro. La scurt timp, o creanță de 4.000 de euro a fost cesionată către Sallak, iar avocatul a început proceduri pentru recuperarea sumei. Instanța a apreciat că aceste acte au fost create artificial, pentru a consolida poziția patrimonială a avocatului față de persoana vătămată.

Curtea a considerat că fapta întrunește elementele înșelăciunii. Totuși, pentru acest episod, ca și pentru celelalte acte de înșelăciune reținute, procesul penal a încetat din cauza prescripției. Pe latura civilă, Sallak a fost obligat la plata echivalentului în lei al sumei de 10.000 de euro, cu titlu de daune morale, către Gyulai Sandor Attila, precum și la 10.000 de lei cheltuieli judiciare.

Deme Sandor Zsolt: împrumutul care s-a transformat în pierderea unei case

Al doilea episod central îl privește pe Deme Sandor Zsolt, care avea nevoie urgentă de bani pentru îngrijirea mamei sale grav bolnave. Potrivit hotărârii, acesta a primit de la Sallak un împrumut de 5.000 de euro, urmând să restituie 6.500 de euro până la o anumită dată. Diferența de 1.500 de euro a fost tratată de instanță ca dobândă mascată.

Pentru garantarea împrumutului, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de răscumpărare privind imobilul mamei persoanei vătămate. În actul notarial era trecut un preț de 47.180 de lei, despre care contractul consemna că fusese plătit anterior. Curtea a reținut însă că, în realitate, suma primită efectiv era împrumutul de 5.000 de euro, din care se reținuseră și bani pentru acte.

Pentru instanță, punctul decisiv a fost diferența dintre înțelegerea reală și forma juridică a actului. Persoana vătămată a avut reprezentarea că, dacă restituie suma convenită de 6.500 de euro, va putea răscumpăra imobilul. Actul notarial însă consemna altă valoare și crea alte efecte. Curtea a apreciat că avocatul, în calitate de specialist al dreptului, înțelegea consecințele juridice ale formulării contractului, în timp ce persoana vătămată nu avea aceeași capacitate de a evalua riscul.

Ulterior, s-a ajuns la perfectarea unui nou act, iar imobilul a ieșit din patrimoniul familiei Deme. Valoarea imobilului a fost raportată în hotărâre la aproximativ 45.000 de euro, în timp ce suma primită efectiv era mult inferioară. Instanța a reținut că acest episod întrunește elementele înșelăciunii și, totodată, intră în mecanismul cametei, prin dobânda ascunsă în actele juridice.

Penal, și acest episod a fost prescris. Civil, consecința este majoră: Sallak Istvan a fost obligat să plătească lui Deme Sandor Zsolt echivalentul în lei al sumei de 33.000 de euro, cu titlu de daune materiale.

Danicska Ioan: procuri de vânzare sub aparența unei închirieri

Al treilea episod reținut de instanță ca faptă penală tipică îl privește pe Danicska Ioan. În acest caz, mecanismul a pornit, potrivit hotărârii, de la o discuție despre închirierea unor imobile sau a unui spațiu. Persoana vătămată a fost condusă însă la notar și a semnat acte care aveau o cu totul altă semnificație juridică.

În locul unui simplu contract de închiriere, au fost autentificate procuri prin care o altă persoană era împuternicită să dezbată succesiunea și să vândă imobilele. Instanța a reținut că Danicska nu a înțeles efectele reale ale actelor semnate. Faptul că ulterior a revocat procura a fost interpretat de Curte ca un indiciu important că nu acceptase în mod real înstrăinarea imobilelor.

Episodul are o dinamică aparte. Sallak încheiase o promisiune de vânzare-cumpărare privind imobilele, iar ulterior mandatarul a încheiat o altă promisiune cu o societate comercială. Când avocatul a aflat că imobilele ar putea ajunge la altcineva, a intervenit pentru revocarea procurii. Instanța nu a interpretat această intervenție ca pe o simplă protejare a persoanei vătămate, ci ca pe o reacție determinată de propriul interes patrimonial.

Curtea a calificat acest episod ca tentativă la înșelăciune. Motivul este important: paguba urmărită de avocat, în forma avută în vedere de instanță, nu s-a produs în patrimoniul său, întrucât imobilele au ajuns să fie vândute către o societate. Chiar și așa, tentativa a fost considerată tipică penal. Dar și aici prescripția a stins răspunderea penală.

Pe latura civilă, Sallak a fost obligat la plata echivalentului în lei al sumei de 10.000 de euro, cu titlu de daune morale, către Danicska Ioan, plus 10.000 de lei cheltuieli judiciare.

Camăta: dobânzi mascate în contracte de împrumut

Pe lângă înșelăciune, Curtea a reținut că Sallak Istvan a comis acte de camătă. Instanța a avut în vedere împrumuturile acordate către Biro / fostă Szekely Rozalia și către Deme Sandor Zsolt.

În cazul Biro / fostă Szekely Rozalia, hotărârea descrie două contracte de împrumut. Un contract din 6 octombrie 2017consemna suma de 7.500 de euro, deși instanța a reținut că suma reală împrumutată era de 5.000 de euro, diferența reprezentând dobândă. Un alt contract, din 8 decembrie 2017, consemna suma de 3.900 de euro, în condițiile în care suma reală împrumutată ar fi fost de 2.000 de euro, diferența de 1.900 de euro fiind, de asemenea, dobândă mascată.

Curtea a coroborat declarațiile persoanei vătămate cu mențiuni olografe identificate pe înscrisuri și cu declarații ale unei persoane din mediul notarial. În logica instanței, aceste elemente au confirmat că sumele trecute în contracte nu reflectau doar capitalul împrumutat, ci includeau dobânda.

În cazul Deme, împrumutul de 5.000 de euro cu restituire de 6.500 de euro a fost integrat în același mecanism. Instanța a apreciat că mai multe împrumuturi acordate cu dobândă, într-un interval relativ scurt și către persoane diferite, dovedesc caracterul de îndeletnicire cerut de infracțiunea de camătă.

Și aici însă intervine prescripția. Pentru camătă, Curtea a stabilit că ultimul act material relevant s-a consumat la 21 decembrie 2017. Termenul general de prescripție de 5 ani s-a împlinit la 20 decembrie 2022. Prin urmare, deși faptele au fost reținute ca tipice, ele nu au mai putut duce la condamnare.

Prescripția, cheia soluției pentru avocat

Cea mai importantă concluzie juridică în privința lui Sallak Istvan este aceea că avocatul nu a fost condamnat deoarece răspunderea penală pentru faptele reținute s-a prescris. Curtea a aplicat regimul rezultat după deciziile Curții Constituționale privind întreruperea prescripției. Instanța a stabilit că legea penală mai favorabilă este cea în vigoare în intervalul 25 iunie 2018 – 30 mai 2022, perioadă în care, potrivit interpretării date de instanțele constituționale și supreme, nu existau cazuri valide de întrerupere a cursului prescripției.

Pentru înșelăciunea în formă continuată, Curtea a reținut doar trei acte materiale, ultimul fiind episodul Danicska, din 3 august 2018. Termenul general de prescripție de 5 ani s-a împlinit cel târziu la 2 august 2023. Pentru camătă, termenul s-a împlinit la 20 decembrie 2022.

Ce nu a reținut instanța din acuzația parchetului

Deși rechizitoriul a descris nouă acte materiale de înșelăciune, instanța a considerat că șase dintre ele nu pot fi reținute penal împotriva avocatului.

În episodul Valacsek Bela, parchetul a susținut că persoana vătămată ar fi fost atrasă cu promisiuni privind obținerea cetățeniei maghiare și angajarea în Ungaria, dar că în realitate s-ar fi urmărit dobândirea imobilului său. Curtea a constatat că există suspiciuni privind presiuni și posibile manopere, dar nu a găsit suficiente probe pentru a stabili implicarea penală a lui Sallak în inducerea în eroare.

În episodul fraților Korponai Szabolcs Lorand și Korponai Jozsef Attila, parchetul a susținut că aceștia ar fi crezut că primesc un împrumut de 3.000 de euro, dar au semnat vânzarea cotei lor de 1/2 dintr-un apartament către Benea Marița. Instanța a respins însă această construcție, arătând că nu există un contract de împrumut, o clauză de răscumpărare, o garanție imobiliară sau alte elemente care să confirme dincolo de orice îndoială rezonabilă teza acuzării. Curtea a considerat că actul semnat era un contract de vânzare-cumpărare și că prețul de 40.000 de lei nu poate fi tratat automat ca fictiv.

În cazul Burai Ileana, instanța a constatat că au existat elemente care pot ridica suspiciuni privind vânzarea apartamentului, dar nu a reținut că Sallak a fost cel care a determinat persoana vătămată să încheie actele în condiții frauduloase. Curtea a făcut astfel distincția între o situație civilă discutabilă și o faptă penală imputabilă concret avocatului.

În episodul Szathmari Sandor Jozsef, Curtea a separat clar conduita avocatului de șantajul reținut în sarcina lui Farkas Alexandru. Promisiunea redactată de Sallak la 10 iunie 2021 nu a fost considerată, în sine, actul care producea paguba și nici nu a fost suficientă pentru a dovedi înșelăciunea sau falsul în sarcina avocatului.

Falsul imputat avocatului și motivul achitării

Acuzația de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a concentrat pe o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare redactată la 10 iunie 2021. Parchetul a susținut că documentul consemna aspecte nereale, printre care plata sumei de 10.000 de euro și calitatea de promitent-vânzător a unei persoane care nu deținea efectiv dreptul promis.

Curtea a respins acuzația. Instanța a reținut că nu există fals material, întrucât documentul a fost redactat de persoana care l-a semnat și nu a fost alterat ulterior. În privința falsului intelectual, Curtea a apreciat că nu s-a dovedit că avocatul știa că suma de 10.000 de euro nu fusese plătită. Or, în dreptul penal, simpla consemnare a unei afirmații nereale nu este suficientă pentru condamnare dacă nu este dovedită intenția și cunoașterea caracterului fals al mențiunii.

Prin urmare, Sallak Istvan a fost achitat pentru fals. Această achitare nu schimbă concluziile privind înșelăciunea și camăta reținute în alte episoade, dar arată că instanța a analizat distinct fiecare acuzație, fără a prelua automat întreaga construcție a parchetului.

De ce a căzut acuzația de exploatare patrimonială

Parchetul a susținut și că avocatul ar fi exploatat patrimonial persoane vulnerabile. Instanța a explicat însă că această infracțiune are condiții stricte: trebuie să existe o persoană vulnerabilă în sensul legii, un raport de creditare, o prestație vădit disproporționată și transmiterea unui drept real sau de creanță în legătură directă cu vulnerabilitatea.

Curtea a făcut o distincție importantă între înșelăciune și exploatarea patrimonială. În cazul înșelăciunii, persoana vătămată acționează pentru că este indusă în eroare. În cazul exploatării patrimoniale, persoana știe ce face, dar acceptă un act profund dezavantajos pentru că starea de vulnerabilitate îi afectează libertatea de decizie. Instanța a apreciat că aceste două mecanisme nu pot fi suprapuse automat.

În consecință, Sallak a fost achitat pentru exploatarea patrimonială a persoanei vulnerabile. Instanța a considerat că, în unele episoade, faptele se circumscriu mai degrabă înșelăciunii, iar în altele nu sunt îndeplinite condițiile legale privind vulnerabilitatea sau disproporția.

Notarul Szasz Denes Albert, achitat pentru abuz în serviciu

În dosar a fost judecat și notarul Szasz Denes Albert, acuzat de abuz în serviciu. Acuzația era legată de episodul Danicska și de neînregistrarea imediată în INFONOT a revocării unei procuri autentificate la 3 august 2018. Parchetul a susținut că această omisiune ar fi permis folosirea ulterioară a procurii la un alt notar.

Curtea l-a achitat. Instanța a apreciat că norma invocată de acuzare nu stabilea o conduită suficient de concretă pentru a fundamenta infracțiunea de abuz în serviciu. În plus, a reținut elemente privind dificultăți tehnice și lipsa legăturii cauzale directe dintre conduita notarului și prejudiciul invocat.

Achitarea notarului nu schimbă concluzia că episodul Danicska a fost tratat ca tentativă la înșelăciune în sarcina avocatului. Ea arată însă că instanța a separat răspunderea fiecărui participant și nu a transformat automat orice neregularitate procedurală într-o infracțiune.

Benea Marița și rolul său în episodul Korponai

Benea Marița a fost trimisă în judecată în legătură cu episodul fraților Korponai. Parchetul a susținut că aceasta, apropiată de avocat, ar fi cumpărat formal cota de 1/2 din apartament, în condițiile în care frații ar fi crezut că primesc un împrumut.

Instanța a achitat-o pentru înșelăciune, în același raționament prin care a exclus și acuzația împotriva lui Sallak în acest episod. În schimb, pentru acuzațiile de fals în declarații și instigare la fals intelectual, Curtea a constatat că faptele sunt prevăzute de legea penală, dar procesul penal a încetat deoarece Benea Marița a decedat la 14 septembrie 2025.

Farkas Alexandru, singurul condamnat

Singura condamnare penală efectivă din dosar îl privește pe Farkas Alexandru zis Boni. Curtea a reținut că acesta l-a constrâns pe Szathmari Sandor Jozsef pentru a obține, direct sau prin intermediul fiicei sale, o cotă de 1/2 dintr-un imobil.

Instanța a reținut trei acte materiale principale, produse la 23 septembrie 2020, 24 septembrie 2020 și 2 iunie 2021. În septembrie 2020, persoana vătămată a fost alungată din locuință, iar inculpatul s-a mutat în imobil. În iunie 2021, persoana vătămată a fost determinată să se prezinte la notar și să semneze acte privind cota sa de proprietate.

Hotărârea menționează amenințări explicite cu violența, inclusiv amenințarea că persoana vătămată ar putea fi „legată de mașină și trasă”. Curtea a considerat că aceste amenințări erau apte să producă o stare reală de temere și să afecteze libertatea de decizie a victimei.

Pentru această faptă, Farkas Alexandru a primit 2 ani de închisoare, pedeapsă suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de 3 ani. Instanța i-a impus obligații de supraveghere, participarea la un program de reintegrare socială și prestarea a 120 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității, la Primăria Ciumeghiu sau la Primăria Mădăras.

Latura civilă: avocatul, obligat la despăgubiri

Chiar dacă Sallak Istvan nu a fost condamnat penal, hotărârea produce efecte importante pe latura civilă. Curtea l-a obligat să plătească despăgubiri către persoanele pentru care a reținut existența unor fapte ilicite.

Gyulai Sandor Attila urmează să primească echivalentul în lei al sumei de 10.000 de euro, cu titlu de daune morale. Deme Sandor Zsolt urmează să primească echivalentul în lei al sumei de 33.000 de euro, cu titlu de daune materiale. Danicska Ioan urmează să primească echivalentul în lei al sumei de 10.000 de euro, cu titlu de daune morale. Biro / fostă Szekely Rozalia urmează să primească echivalentul în lei al sumei de 4.400 de euro, reprezentând dobânda percepută.

În plus, Sallak a fost obligat la plata a câte 10.000 de lei cheltuieli judiciare către Gyulai Sandor Attila și Danicska Ioan. Alte acțiuni civile au fost lăsate nesoluționate sau respinse ca inadmisibile, ceea ce înseamnă că unele persoane vătămate vor trebui să își valorifice eventualele pretenții separat, pe calea dreptului civil.

Actele notariale nu au fost desființate

Un element important al hotărârii este că instanța a respins cererea parchetului de desființare a mai multor acte: contracte de împrumut, contracte de vânzare-cumpărare, promisiuni bilaterale, procuri și acte notariale succesive.

Curtea a considerat că nu toate aceste înscrisuri pot fi desființate în procesul penal, mai ales acolo unde nu s-a reținut falsul, unde fapta penală nu a fost dovedită sau unde problema juridică aparține dreptului civil. Astfel, deși unele acte au fost privite ca parte a unor mecanisme frauduloase, instanța nu le-a anulat în bloc.

Această concluzie este esențială pentru efectele practice ale dosarului. Hotărârea penală nu rezolvă toate raporturile patrimoniale dintre părți. O parte dintre ele rămân deschise pentru litigii civile, acțiuni în anulare, constatări de nulitate, revendicări sau alte mijloace juridice separate.

Sechestre menținute, confiscare respinsă

Curtea a respins cererea parchetului de confiscare specială a sumei de 12.900 de euro de la Sallak Istvan. Instanța a explicat că, în cazul cametei, confiscarea poate viza dobânda obținută, nu capitalul împrumutat, iar în acest dosar dobânzile au fost tratate în cadrul laturii civile.

În schimb, instanța a menținut sechestrele asupra sumelor ridicate de la inculpați: 24.550 de lei, 300 de euro și 20 GBPde la Sallak Istvan, 54.510 lei de la Szasz Denes Albert și 47.000 de lei plus 1.120 de euro de la Benea Marița. Măsurile au fost menținute în legătură cu obligațiile civile stabilite și cu eventualele pretenții care pot fi valorificate separat.