Un proiect legislativ aflat în procedură parlamentară propune modificarea și completarea Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, în sensul reducerii duratei cursurilor de formare profesională inițială a auditorilor de justiție de la trei la doi ani. Inițiativa vizează nu doar schimbarea regulii generale privind durata formării la Institutul Național al Magistraturii, ci și adaptarea tuturor dispozițiilor conexe care, în forma actuală a legii, sunt construite în mod expres pe arhitectura unui ciclu de trei ani. Documentul legislativ și expunerea de motive care îl însoțește descriu această intervenție ca pe o măsură de armonizare normativă, de stabilizare a cadrului juridic și de răspuns la deficitul de personal existent la nivelul instanțelor și parchetelor.

Proiectul de lege este formulat explicit „pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor”, iar textul său prevede o serie de intervenții punctuale asupra unor articole esențiale din legea-cadru. În paralel, expunerea de motive dezvoltă argumentele de fapt și de drept care susțin necesitatea acestei schimbări, plasând inițiativa într-un context mai larg al reformei de organizare a formării inițiale din magistratură. Documentul precizează că scopul urmărit este „stabilirea duratei cursurilor de formare profesională inițială a auditorilor de justiție la 2 ani (în loc de 3 ani), prin intervenții corelative în articolele care «codifică» în mod expres structura pe 3 ani”.

Conținutul proiectului de lege: schimbarea regulii generale și rescrierea mecanismului de formare

În centrul propunerii legislative se află modificarea art. 25 alin. (3) din Legea nr. 303/2022. Noua redactare propusă este directă și fără echivoc: „Durata cursurilor de formare profesională a auditorilor de justiție este de 2 ani.” Această formulare înlocuiește actuala regulă generală, care stabilește o durată de trei ani pentru formarea auditorilor de justiție la Institutul Național al Magistraturii.

Proiectul nu se limitează însă la această modificare de principiu, ci reconfigurează și dispozițiile care depind în mod direct de durata studiilor. Astfel, la art. 26 alin. (3), textul propus stabilește că „stagiile de practică prevăzute la alin. (1) trebuie să aibă o durată de minimum 3 luni în primul an și de minimum 6 luni în al doilea an”. Prin această formulare este eliminată referirea la un al treilea an de formare, existentă în versiunea actuală a legii, și este recalibrat mecanismul de practică pentru noul ciclu de pregătire.

O altă modificare privește art. 33 alin. (1), în materia finalizării studiilor. Proiectul prevede că „după finalizarea cursurilor de formare la Institutul Național al Magistraturii, auditorii de justiție susțin un test psihologic și examenul de absolvire care constă în probe teoretice și practice, prin care se verifică însușirea cunoștințelor necesare exercitării funcției de judecător sau de procuror.” Textul înlocuiește formula anterioară care condiționa aceste evaluări de încheierea celui de-al treilea an de formare, adaptând astfel momentul examinării finale la noua durată a cursurilor.

În același registru, art. 41 alin. (1) este rescris pentru a corespunde unei formări desfășurate pe doi ani. Potrivit proiectului, absolvenții Institutului Național al Magistraturii „sunt numiți de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii în funcțiile de judecători sau procurori stagiari, după caz, în funcție de opțiunea exprimată, pe baza mediei generale, calculată cu 3 zecimale, obținută pe baza mediilor anuale: de la sfârșitul fiecărui an de studiu și de la examenul de absolvire a institutului”. Totodată, în caz de egalitate, criteriile de departajare includ „nota finală mai mare la examenul de absolvire”, „media mai mare a celor 2 ani de formare la Institutul Național al Magistraturii”, „nota finală mai mare la concursul de admitere la Institutul Național al Magistraturii” și „vechimea mai mare în funcțiile prevăzute la art. 63”.

Prin această rescriere, proiectul mută întregul mecanism de absolvire și de numire în funcție din logica unei formări de trei ani în logica unei formări de doi ani, menținând însă structura etapizată a evaluării și a departajării candidaților.

Dispozițiile tranzitorii: aplicarea noilor reguli numai pentru promoțiile viitoare

O parte importantă a proiectului este consacrată normelor tranzitorii, menite să stabilească exact cui i se aplică noua regulă și cum sunt protejate promoțiile aflate deja în sistem sau admise în baza reglementărilor anterioare. Textul prevede că dispozițiile nou introduse se aplică „auditorilor de justiție admiși la Institutul Național al Magistraturii, în baza concursurilor al căror anunț se publică, după data intrării în vigoare a prezentei legi”. Această formulare fixează explicit momentul de la care noul regim juridic începe să producă efecte.

Pentru auditorii de justiție admiși anterior, proiectul consacră regula aplicării legii în vigoare la data admiterii. Art. II alin. (2) prevede că acestora „li se aplică dispozițiile privind durata cursurilor, stagiile de practică, momentul susținerii testului psihologic și a examenului de absolvire, precum și regulile de calcul al mediei generale și de departajare, în vigoare la data admiterii”. Documentul stabilește, astfel, un regim de continuitate juridică pentru fiecare promoție deja intrată în sistem.

În plus, proiectul menține în mod expres valabilitatea regimurilor speciale deja instituite pentru promoțiile anterioare. Pentru auditorii admiși în anii 2022–2024 continuă să se aplice dispozițiile art. 283 din Legea nr. 303/2022. Pentru auditorii admiși în anul 2025 continuă să se aplice Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 146/2024. Pentru auditorii admiși în anul 2026 continuă să se aplice Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 93/2025, inclusiv în ceea ce privește „durata cursurilor, stagiile de practică, susținerea testului psihologic, examenul de absolvire și criteriile de departajare”.

Tot în secțiunea tranzitorie, proiectul stabilește că, „în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii aprobă modificările corespunzătoare ale programului de formare profesională inițială și ale regulamentelor subsecvente prevăzute la art. 24, art. 26 alin. (4) și art. 33 alin. (8) din Legea nr. 303/2022”. Totodată, este prevăzut că „la data de 1 ianuarie 2027, articolul 283 din Legea nr. 303/2022 se abrogă”.

Ansamblul acestor dispoziții conturează o tranziție normativă etapizată, în care fiecare promoție de auditori de justiție rămâne guvernată de regimul juridic aplicabil la momentul admiterii, iar noua regulă generală este rezervată concursurilor viitoare.

Expunerea de motive: de la regimuri derogatorii la o regulă generală de doi ani

Expunerea de motive pleacă de la constatarea că, deși Legea nr. 303/2022 stabilește în prezent o durată de trei ani pentru formarea inițială, dreptul pozitiv include deja un număr important de derogări și regimuri tranzitorii prin care formarea s-a desfășurat, sau urmează să se desfășoare, pe durata a doi ani. Documentul vorbește despre existența unui „model operațional” de formare de doi ani, aplicat deja pentru promoțiile 2022–2024 prin art. 283 din Legea nr. 303/2022, pentru promoția 2025 prin OUG nr. 146/2024 și pentru promoția 2026 prin OUG nr. 93/2025.

În această logică, inițiatorii susțin că s-a creat o „arhitectură «mixtă» (regulă de 3 ani, excepții de 2 ani)”, iar această fragmentare contravine, ca efect practic, cerințelor de claritate și coerență ale tehnicii legislative. Expunerea de motive formulează explicit această idee atunci când arată că „actele normative trebuie redactate cu unitate terminologică și integrate coerent în sistemul legislativ”. În susținerea aceleiași idei este inserată și formula latină „Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”, utilizată pentru a ilustra riscul ca necoerența normativă să genereze, în practică, soluții improvizate de aplicare.

Expunerea de motive definește proiectul ca pe o intervenție de armonizare, menită să aducă regula generală a legii în acord cu regimurile de fapt deja instituite în ultimii ani prin norme derogatorii și tranzitorii.

Starea de fapt invocată: deficitul de personal din instanțe și parchete

Fundamentarea factuală a proiectului este construită în jurul deficitului de personal existent la nivelul sistemului judiciar, în special în segmentul judecătoriilor și al parchetelor de pe lângă acestea. Potrivit documentului, „persistența unui deficit semnificativ de personal” reprezintă una dintre principalele justificări ale intervenției legislative. Expunerea de motive include și date concrete, menționând că la 1 noiembrie 2025 existau „313 posturi vacante din 2.463 de posturi de judecător la judecătorii și 364 de posturi vacante din 1.386 de posturi de procuror la parchetele corespunzătoare”.

Textul subliniază că menținerea unei durate mai lungi a formării poate întârzia intrarea în sistem a promoțiilor și poate accentua dezechilibrele deja existente. În acest sens, se arată că întârzierea suplimentară a intrării în profesie a noilor promoții riscă să agraveze disfuncționalitățile. Mai departe, expunerea de motive notează că măsurile temporare adoptate recent au fost fundamentate tocmai pe necesitatea de a menține un ritm al formării compatibil cu nevoile reale ale sistemului judiciar.

Documentul preia și raționamentul de politică publică invocat în actele normative temporare din perioada 2024–2025. Se arată că OUG nr. 146/2024 a justificat menținerea duratei de doi ani prin „deficitul de personal, creșterea necesară a numărului de auditori și riscul unui nou decalaj de absolvenți dacă s-ar trece abrupt la durata de 3 ani, în condițiile presiunilor logistice și bugetare asupra formării inițiale”. Expunerea de motive introduce aici și formula „salus rei publicae suprema lex”, în contextul ideii că funcționarea efectivă a justiției depinde de capacitatea sistemului de a acoperi posturile vacante într-un ritm adecvat.

Justificarea juridică: neretroactivitate, tempus regit actum și limitele ordonanțelor de urgență

Pe plan juridic, expunerea de motive își construiește argumentația în jurul a două idei principale. Prima privește respectarea principiului neretroactivității. Documentul arată că inițiativa este construită pe „regula neretroactivității (lex prospicit, non respicit) consacrată de art. 15 alin. (2) din Constituție, pentru a proteja promoțiile deja admise”. A doua privește necesitatea menținerii standardelor de formare și de etică judiciară, în paralel cu eficientizarea duratei cursurilor.

În același timp, expunerea de motive invocă principiul „tempus regit actum”, explicând că soluția proiectului urmează regula aplicării regimului legal corespunzător momentului admiterii. Documentul arată că acest principiu este relevant în contextul succesiunii în timp a regimurilor juridice și al evitării discriminărilor între cohorte admise în perioade diferite.

O altă dimensiune juridică importantă a argumentării privește opțiunea pentru modificarea legii prin procedură parlamentară, în locul perpetuării soluțiilor temporare prin ordonanțe de urgență. Expunerea de motive arată că inițiativa este justificată și de „considerente de stabilitate normativă și de reducere a dependenței de soluții temporare prin ordonanțe de urgență”, subliniind că „Constituția limitează domeniile și efectele în care Guvernul poate interveni prin OUG (art. 115), iar jurisprudența Curții Constituționale a conturat exigențe stricte asupra noțiunii de «a afecta» regimul instituțiilor fundamentale”.

De ce sunt necesare corelările legislative: articolele care presupun explicit existența unui al treilea an

Expunerea de motive insistă asupra faptului că simpla reducere a duratei formării, fără modificarea dispozițiilor conexe, ar genera incoerențe și nefuncționalități în lege. Documentul identifică în mod expres cel puțin trei articole care „devin nefuncționale dacă durata se modifică fără corelări”.

Primul este art. 26 alin. (3), care stabilește durata minimă a stagiilor de practică, inclusiv pentru „al treilea an”. Al doilea este art. 33 alin. (1), care plasează susținerea testului psihologic și a examenului de absolvire „după al treilea an”. Al treilea este art. 41 alin. (1), care calculează media generală pe baza a „4 medii” și folosește, la departajare, „media mai mare a celor 3 ani de formare”.

Pentru a corecta aceste inadvertențe, expunerea de motive arată că proiectul propune fie înlocuirea expresiilor numerice, fie reformularea textelor în termeni mai generali, cum sunt „după finalizarea cursurilor”, „mediile anuale” sau „anii de formare”. Aceste formule sunt prezentate ca fiind compatibile cu cerințele tehnicii legislative referitoare la coerență și unitate terminologică.

Continuitatea față de reglementările temporare deja existente

Un element important din expunerea de motive este referirea la faptul că soluția propusă nu apare în afara unui context normativ preexistent, ci urmărește să generalizeze un model deja utilizat pentru promoții succesive. Se arată că există „deja un standard de redactare aplicat în regimurile temporare (art. 283 și ordonanțele de urgență din 2024–2025) care au adaptat, pentru promoțiile respective, exact elementele de practică, absolvire și calcul al mediilor în logica duratei de 2 ani”.

În acest cadru, inițiativa legislativă este prezentată ca un pas de uniformizare a regulii generale cu o practică normativă deja existentă, nu ca o schimbare desprinsă de soluțiile adoptate în ultimii ani. Expunerea de motive notează explicit că proiectul „păstrează explicit regimurile speciale deja instituite pentru promoțiile 2022–2026 (art. 283, OUG nr. 146/2024, OUG nr. 93/2025), astfel încât tranziția să fie sine ambiguitate”.

Această continuitate este reflectată și în dispozițiile tranzitorii ale proiectului, care mențin pentru fiecare promoție regimul aplicabil la data admiterii.

Formarea profesională, standardele de calitate și referirea la Principiile de la Bangalore

Expunerea de motive include și o dimensiune de principiu legată de standardele etice și profesionale care trebuie menținute în procesul de formare. Inițiatorii notează că proiectul este construit pe două repere: protecția promoțiilor deja admise și „menținerea standardelor de calitate și etică judiciară, cu trimitere la Principiile de la Bangalore (independență, imparțialitate, integritate, conduită, egalitate, competență și diligență)”. Documentul precizează că eficiența temporală a formării „trebuie însoțită de competentia et diligentia prin programe și evaluări robuste”.

Aceeași idee reapare în partea finală a expunerii de motive, unde se arată că reforma este compatibilă cu standardele etice internaționale și că accentul trebuie să cadă pe „competentia et diligentia și pe păstrarea calității formării prin curriculum, practică și evaluări riguroase, astfel încât să se asigure atât eficiența sistemului, cât și încrederea publică în justiție”.

Implementarea administrativă a reformei și rolul Consiliului Superior al Magistraturii

Expunerea de motive tratează și dimensiunea de implementare administrativă a schimbării legislative. Se arată că Legea nr. 303/2022 prevede că programul de formare este aprobat în mecanisme instituționale, iar regulamentele relevante privind admiterea, stagiile și absolvirea sunt stabilite prin acte subsecvente. În practică, „standardizarea operațională se realizează inclusiv prin reglementări de tip: hotărâre a Plenului CSM pentru aprobarea regulamentului examenului de absolvire și regulamentul propriu-zis, publicate în Monitorul Oficial”.

În acest context, documentul justifică includerea unui termen de 60 de zile pentru actualizarea actelor subsecvente și a programului de formare, „pentru a evita blocaje administrative”. În susținerea acestei idei este invocată și formula „actus curiae neminem gravabit”, explicată prin ideea că „actul instituțiilor nu trebuie să prejudicieze cursanții”.

Prin urmare, reforma propusă este prezentată nu doar ca o schimbare de text legislativ, ci și ca un proces care presupune adaptarea infrastructurii normative și administrative prin intermediul organelor competente, în principal Consiliul Superior al Magistraturii.

Obiectul reglementării

Expunerea de motive definește obiectul reglementării în două componente distincte. Prima este „modificarea duratei cursurilor de formare profesională inițială la INM de la 3 la 2 ani, prin modificarea art. 25 alin. (3) din Legea nr. 303/2022”. A doua este „armonizarea articolului modificat cu dispozițiile conexe din Legea nr. 303/2022 care presupun în mod expres existența unui al treilea an, precum și adaptarea mecanismului de stagii, absolvire și numire în funcție, pentru evitarea incoerențelor normative”.

În pasajele finale, inițiatorii descriu demersul ca pe „o reformă de coerență și eficiență”, orientată spre „stabilirea, ca regulă generală, a duratei de 2 ani a formării inițiale la INM și armonizarea completă a mecanismelor de practică, absolvire și numire, care sunt în prezent redactate pentru structura de 3 ani”. Documentul reia apoi ideea că reglementarea este justificată factual prin deficitul semnificativ de personal și juridic prin nevoia de stabilitate și previzibilitate într-un domeniu de lege organică.

Cine a inițiat proiectul de lege

Inițiativa legislativă este semnată de doi parlamentari: Deputat PNL Patricia-Simina-Arina MOȘ și Deputat USR Alexandru-Paul DIMITRIU.