Și-a urmărit concubina pe drum, a ajuns-o din urmă și a înjunghiat-o: verdict definitiv în dosarul de tentativă de omor

Curtea de Apel Cluj, printr-o decizie definitivă pronunțată la 31 martie 2026, a tranșat definitiv un dosar de violență extremă în familie, în care un bărbat a fost judecat pentru că și-a urmărit concubina pe un drum din localitate și a lovit-o cu un cuțit în zona toracică.

Instanța de apel a menținut concluzia esențială a primei instanțe, aceea că fapta reprezintă tentativă la omor în forma violenței în familie, și nu o simplă infracțiune de lovire sau alte violențe. Curtea a admis însă doar parțial apelul formulat de inculpat și a redus pedeapsa de la 7 ani la 5 ani de închisoare.

În primă instanță, Tribunalul Bistrița-Năsăud l-a condamnat pe inculpat pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor în forma violenței în familie, reținând că acesta și-a agresat concubina și a înjunghiat-o cu un cuțit de bucătărie, într-un context de conflict domestic și consum excesiv de alcool. Tribunalul a apreciat că, deși inculpatul nu a urmărit în mod direct uciderea victimei, a acționat cu intenție indirectă, întrucât a prevăzut rezultatul letal și a acceptat posibilitatea producerii lui. Pentru această faptă, instanța de fond i-a aplicat o pedeapsă de 7 ani închisoare, alături de măsuri complementare, confiscarea cuțitului, obligarea la tratament medical și despăgubiri civile.

Cum s-a produs agresiunea

Din hotărâre reiese o succesiune de fapte care conturează un episod de violență domestică escaladată. În noaptea de 6 spre 7 decembrie 2023, în jurul orei 23:50, victima, inculpatul și un martor se aflau la locuința din Cepari. Pe fondul consumului exagerat de alcool, inculpatul a început să devină violent verbal și fizic. Femeia, care se temea de el și pe fondul unor incidente anterioare, a părăsit locuința cu intenția de a merge la o prietenă din localitate, unde voia să rămână peste noapte.

Drumul ei nu s-a încheiat însă acolo. Potrivit stării de fapt reținute de instanță, bărbatul a urmărit-o pe drumul comunal și a ajuns-o din urmă. Mai întâi i-a cerut să se întoarcă acasă. După refuzul victimei, a lovit-o cu pumnii și picioarele. Femeia a căzut, s-a ridicat și a încercat să fugă din nou. Inculpatul a urmărit-o încă o dată, iar când a ajuns-o, în timp ce cei doi se aflau față în față, a lovit-o o singură dată cu un cuțit de bucătărie cu lama de 8 centimetri, cu vârf ascuțit și un singur tăiș. Lovitura a fost orientată spre piept, iar leziunea s-a produs în zona subrațului stâng, în regiunea scapulară.

După agresiune, inculpatul s-a întors la locuința sa. Victima, temându-se că ar putea fi urmărită din nou, s-a ascuns într-o anexă, în podul unei șuri, unde a rămas până spre dimineață. Abia apoi a ajuns la locuința unui martor, căruia i-a relatat cele întâmplate. Acesta, observând leziunea și aflând că femeia fusese lovită cu un cuțit, a sunat la 112. Ulterior, victima a fost transportată la spital pentru îngrijiri medicale.

Ce au arătat actele medico-legale

Raportul de expertiză medico-legală a consemnat că victima prezenta o leziune traumatică produsă prin lovire cu un corp tăietor-înțepător, compatibilă cu un cuțit. Leziunea a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale și putea data din noaptea de 6 spre 7 decembrie 2023. În același timp, raportul a stabilit că leziunea nu întrunea caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieții. Acest aspect a devenit unul dintre principalele argumente ale apărării în apel, care a susținut că, în absența unui pericol vital efectiv, fapta nu ar putea fi tratată ca tentativă la omor.

În același dosar, expertiza medico-legală psihiatrică a arătat că inculpatul prezenta la data examinării diagnostice precum tulburare de personalitate post-traumatică cranio-cerebrală, dependență cronică de alcool și întârziere ușoară în dezvoltarea mintală. Cu toate acestea, comisia de expertiză a apreciat că inculpatul avea discernământul păstrat la momentul comiterii faptelor și a recomandat aplicarea măsurii de tratament medical obligatoriu și supravegherea prin centrul de sănătate mintală.

De ce tribunalul a reținut tentativa la omor

Tribunalul Bistrița-Năsăud a apreciat că fapta nu poate fi redusă la o simplă agresiune. Deși a observat că inculpatul a aplicat o singură lovitură de cuțit și că victima nu a suferit leziuni letale, instanța a analizat ansamblul împrejurărilor concrete în care s-a produs atacul.

Judecătorii au avut în vedere natura obiectului folosit, un cuțit apt să producă decesul, zona către care a fost orientată lovitura, respectiv partea stângă a toracelui, în apropierea inimii, precum și contextul general al agresiunii: urmărirea victimei, agresiunile anterioare din aceeași noapte și starea de violență manifestată de inculpat. Din această perspectivă, tribunalul a concluzionat că inculpatul a prevăzut rezultatul letal și a acceptat posibilitatea producerii lui, ceea ce echivalează, în drept penal, cu intenția indirectă specifică tentativei la omor.

Pe baza acestei analize, prima instanță l-a condamnat la 7 ani de închisoare, a menținut măsura arestării preventive, a dispus confiscarea cuțitului, a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical și a admis în parte acțiunea civilă a victimei, obligând inculpatul la plata echivalentului în lei a sumei de 15.000 euro cu titlu de daune morale. De asemenea, l-a obligat să plătească și costurile îngrijirilor medicale către spital.

Ce a cerut inculpatul în apel

În apel, apărarea a încercat să obțină două lucruri. Mai întâi, a cerut schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor în lovire sau alte violențe în forma violenței în familie. În susținerea acestei cereri, inculpatul a invocat caracterul superficial al leziunii, numărul redus de zile de îngrijiri medicale și faptul că victima nu a fost în primejdie de moarte. A mai susținut că a fost folosit un „cuțit simplu”, nu o armă în sens tehnic, și că a fost aplicată o singură lovitură, ceea ce, în opinia sa, nu ar demonstra intenția de a ucide.

În al doilea rând, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei, arătând că nu are antecedente penale, că și-a exprimat remușcările, că suferă de afecțiuni psihice și cognitive și că ar avea o conduită bună în detenție. Apărarea a invocat și împrejurările personale și sociale dificile, susținând că toate acestea ar trebui să conducă fie la reținerea unei circumstanțe atenuante judiciare, fie cel puțin la o pedeapsă semnificativ mai redusă.

De ce Curtea de Apel Cluj a menținut încadrarea juridică

Curtea de Apel Cluj a respins criticile privind încadrarea juridică și a reținut că soluția primei instanțe este corectă atât în fapt, cât și în drept. Instanța a subliniat că, pentru a diferenția între infracțiunile contra vieții și cele contra integrității corporale, esențială este intenția autorului în momentul comiterii faptei. Or, această intenție se deduce nu doar din declarațiile inculpatului, ci și din materialitatea actului: obiectul folosit, zona vizată, distanța de la care a fost aplicată lovitura, modul de desfășurare a agresiunii și relația dintre agresor și victimă.

Curtea a reținut că inculpatul a folosit un cuțit de bucătărie cu lama de 8 centimetri, a lovit din apropiere, în timp ce se afla față în față cu victima, și a orientat atacul spre o zonă vitală. Faptul că viața victimei nu a fost pusă în primejdie și că leziunea concretă a fost relativ redusă nu a fost considerat decisiv. Dimpotrivă, instanța a arătat explicit că neproducerea rezultatului letal s-a datorat împrejurărilor concrete și întâmplării, nu lipsei intenției indirecte. În motivare, Curtea explică faptul că gravitatea redusă a leziunii nu exclude, prin ea însăși, intenția de a ucide.

Un alt argument important al Curții privește chiar poziția procesuală a inculpatului. Cauza a fost judecată în primă instanță în procedura simplificată a recunoașterii învinuirii. Curtea a arătat că, în aceste condiții, inculpatul recunoscuse integral acuzația, inclusiv sub aspectul laturii subiective. Mai mult, instanța a reținut că acesta precizase în mod expres în fața tribunalului că recunoaște inclusiv intenția indirectă de a ucide, chiar dacă nu a urmărit direct acel rezultat. În aceste condiții, nu mai era admisibil ca, în apel, să conteste exact acest element esențial al acuzației.

De ce pedeapsa a fost totuși redusă

Deși a menținut încadrarea juridică, Curtea de Apel Cluj a apreciat că pedeapsa de 7 ani era prea severă în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal. Instanța de apel a arătat că pedeapsa era legală, dar netemeinică, întrucât nu reflecta suficient toate elementele care țin de persoana inculpatului și de finalitatea preventiv-educativă a sancțiunii.

Curtea a avut în vedere lipsa antecedentelor penale, situația socio-familială precară, profilul psihologic și medical al inculpatului, întârzierea ușoară în dezvoltarea mintală, dependența cronică de alcool și împrejurarea că acesta era încadrat într-un grad accentuat de handicap. Instanța a reținut că inculpatul provine dintr-un mediu familial disfuncțional, fără susținere reală, cu carențe sociale și educaționale, ceea ce îi reduce capacitatea de adaptare și anticipare a consecințelor propriilor fapte.

Judecătorii au luat în calcul și raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune, care identifica atât factori de risc, cât și elemente ce pot inhiba comportamentul infracțional. Pe de o parte, raportul vorbea despre lipsa suportului familial, dificultăți de comunicare și relaționare, sistem etico-moral insuficient consolidat și consum excesiv de alcool. Pe de altă parte, consemna și lipsa antecedentelor penale, asumarea răspunderii și existența unor planuri de viitor. În acest echilibru, Curtea a apreciat că o pedeapsă de 5 ani este suficientă pentru a răspunde gravității faptei, fără a depăși ceea ce este necesar pentru reeducare și prevenție.

Instanța a mai avut în vedere și durata mare a măsurilor preventive privative de libertate, de aproximativ 2 ani și 3 luni, arătând că în această perioadă inculpatul a avut posibilitatea să conștientizeze consecințele eludării legii penale și să își reevalueze comportamentul. În acest context, Curtea a considerat că reducerea pedepsei este justificată.

Ce a rămas definitiv

Prin decizia definitivă din 31 martie 2026, Curtea de Apel Cluj a admis apelul doar parțial. A desființat sentința primei instanțe numai sub aspectul cuantumului pedepsei și a redus pedeapsa principală de la 7 ani la 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție. Din această pedeapsă s-a dedus durata reținerii, a arestului la domiciliu și a arestării preventive, începând cu 7 decembrie 2023.

Au rămas însă neschimbate celelalte dispoziții importante: interzicerea unor drepturi, confiscarea specială a cuțitului folosit la comiterea faptei, obligarea la tratament medical, prelevarea de probe biologice pentru profilul genetic și latura civilă a cauzei, inclusiv obligația de plată a daunelor morale de 15.000 euro  către victimă și a costurilor îngrijirilor medicale către spital.