SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
România a pierdut în primă instanță procesul intentat de compania farmaceutică Pfizer în Belgia, într-un litigiu legat de plata unor doze de vaccin anti-COVID-19 contractate în perioada pandemiei, dar pe care statul român a refuzat ulterior să le mai recepționeze și achite. Potrivit deciziei pronunțate de tribunalul din Bruxelles, România este obligată să plătească aproximativ 600 de milioane de euro, sumă aferentă unui număr de 28 de milioane de doze de vaccin.
Hotărârea vine după un proces început în toamna anului 2023 și are caracter executoriu, deși poate fi atacată cu recurs. În același dosar, și Polonia a pierdut un litigiu similar, fiind obligată să achite circa 1,3 miliarde de euro pentru doze considerate excedentare.
Decizia instanței din Bruxelles
Tribunalul de primă instanță din Bruxelles a apreciat că România nu a îndeplinit condițiile necesare pentru încetarea acordului de cumpărare și nici nu a demonstrat că prevederile contractuale au reprezentat un abuz din partea companiei farmaceutice. Potrivit motivării citate în relatările de presă, judecătorii au constatat că statul român nu a reușit să probeze faptul că acordul, inclusiv în ceea ce privește prețul și numărul de doze, ar fi fost rezultatul unui abuz de poziție dominantă din partea Pfizer.
Instanța belgiană a mai subliniat că diminuarea ratei de infectare cu COVID-19 în anul 2023 nu constituie, în sine, o circumstanță suficientă pentru anularea sau modificarea obligațiilor contractuale asumate anterior de România. Cu alte cuvinte, schimbarea contextului epidemiologic nu a fost considerată un temei juridic valid pentru neexecutarea contractului.
Procesul s-a judecat în Belgia întrucât contractele pentru vaccinurile anti-COVID au fost negociate de Comisia Europeană în numele statelor membre ale Uniunii Europene, iar instanțele belgiene au competență în astfel de litigii.
Un contract încheiat în plină pandemie
Originea litigiului se află în contractele de achiziție de vaccinuri semnate în perioada de vârf a pandemiei, când incertitudinea privind evoluția crizei sanitare era foarte ridicată, iar statele europene căutau să își asigure rapid stocuri suficiente de vaccin. Unul dintre cele mai mari acorduri a fost semnat cu Pfizer în mai 2021, în contextul în care perspectivele privind încheierea pandemiei erau încă neclare, iar presiunea pentru aprovizionare era majoră.
În cazul României, contractul inițial prevedea achiziția a 32 de milioane de doze de vaccin până în iunie 2023. Acest contract a fost semnat în 2021, în perioada în care Ministerul Sănătății era condus de Ioana Mihăilă.
Pe măsură ce pandemia s-a redus în intensitate, iar cererea pentru vaccinuri a scăzut considerabil, unele state membre au început să considere că volumele contractate depășesc nevoile reale. România și Polonia s-au aflat printre statele care au refuzat ulterior să preia și să plătească integral dozele rămase.
Amendamentul din 2023 și refuzul României de a-l semna
Un moment esențial în evoluția acestui dosar a fost anul 2023, când Comisia Europeană și Pfizer au convenit un amendament la contractele existente. Acesta prevedea reducerea numărului de doze contractate de fiecare stat și eșalonarea livrărilor pentru perioada 2023–2026.
Potrivit explicațiilor prezentate ulterior în spațiul public, semnarea acestui amendament ar fi permis României să reducă numărul total de doze pe care urma să le achiziționeze, să scadă volumele care trebuiau livrate în 2023 și să distribuie livrările rămase până la finalul anului 2026.
Guvernul României, reprezentat la acel moment de ministrul Sănătății Alexandru Rafila, a refuzat însă să semneze amendamentul. În lipsa aderării la noua formulă negociată, România a rămas obligată de prevederile contractului inițial, mult mai împovărătoare în contextul scăderii accentuate a cererii de vaccinuri.
Ministerul Sănătății a explicat la acel moment că nu a acceptat amendamentul din cauza „condițiilor propuse”, invocând în special existența unei plăți compensatorii pentru dozele reduse, fără a detalia însă public costurile exacte pe care această variantă le-ar fi implicat.
La 27 iunie 2023, Guvernul României a solicitat companiei Pfizer amânarea livrării vaccinurilor pentru o perioadă nespecificată. Compania a susținut ulterior în instanță că această solicitare era surprinzătoare tocmai pentru că România alesese să nu adere la amendamentul care i-ar fi permis, în mod formal, atât reducerea volumelor, cât și amânarea livrărilor.
De la divergență contractuală la proces
În toamna anului 2023, Pfizer a deschis oficial acțiunea în instanță împotriva României și Poloniei, solicitând executarea contractelor încheiate la nivel european. Compania a susținut că cele două state nu și-au respectat obligațiile asumate și că nu există temei legal pentru refuzul de a mai primi și plăti dozele contractate.
În cererea de chemare în judecată, Pfizer a solicitat nu doar plata valorii vaccinurilor, ci și dobândă calculată la rata de finanțare a Băncii Centrale Europene plus cinci puncte procentuale. La acestea se adaugă și cheltuieli de judecată estimate la 22.500 de euro.
Compania a mai arătat că a încercat să evite litigiul printr-o procedură de mediere, la care ar fi fost invitați și reprezentanți ai Comisiei Europene. Potrivit susținerilor Pfizer, Guvernul României nu a răspuns acestei solicitări.
În ceea ce privește Polonia, autoritățile de la Varșovia anunțaseră încă din aprilie 2022 că nu vor mai primi și plăti dozele considerate excedentare, invocând evoluția situației epidemiologice și stocurile deja existente. Valoarea litigiului în cazul Poloniei a fost estimată la aproximativ 1,3 miliarde de euro.
Explicațiile fostului ministru Ioana Mihăilă
După pronunțarea deciziei, fosta ministră a Sănătății Ioana Mihăilă a explicat că România a ajuns în această situație pentru că nu a respectat contractul încheiat inițial și nici nu a acceptat varianta renegociată în 2023.
Potrivit acesteia, neaderarea la amendamentul negociat de Comisia Europeană cu Pfizer a lăsat România în situația de a rămâne legată integral de clauzele contractului din 2021, fără beneficiile reducerii de cantitate și ale extinderii termenelor de livrare.
Poziția sa conturează una dintre principalele linii de interpretare ale dosarului: nu atât existența contractului în sine a generat problema actuală, cât refuzul de a intra în mecanismul de ajustare propus ulterior, într-un moment în care contextul sanitar și nevoile de aprovizionare se schimbaseră substanțial.
Reacția autorităților române
Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a declarat miercuri seară că decizia instanței belgiene poate fi atacată, precizând că există cale de recurs. El a subliniat însă că hotărârea este executorie și poate fi pusă în aplicare prin virarea sumelor de bani într-un cont, dacă creditorul solicită executarea.
Totodată, Marinescu a menționat că Ministerul Justiției nu a gestionat direct acest proces, responsabilitatea revenind Ministerului Sănătății. Oficialul a evitat să comenteze în detaliu fondul cauzei, arătând că este vorba despre o procedură judiciară încă în desfășurare și că deciziile privind pașii următori vor fi luate la nivel guvernamental.
El a avertizat și asupra consecințelor pe care le poate avea refuzul executării unei hotărâri executorii, sugerând că o astfel de atitudine poate conduce la împovărarea suplimentară a debitorului prin costuri și măsuri procedurale.
Până în acest moment, ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, nu a oferit un punct de vedere public detaliat cu privire la decizia instanței.
Reacții politice și disputa internă
Contractul inițial a fost semnat în 2021, în perioada în care Ministerul Sănătății era condus de Ioana Mihăilă, în timp ce în 2023 refuzul de a semna amendamentul negociat cu Pfizer și Comisia Europeană a aparținut executivului aflat atunci la putere.
În contextul deciziei instanței, lideri politici au început deja să plaseze responsabilitatea de la o tabără la alta. În spațiul public au apărut inclusiv amenințări cu plângeri penale la adresa unor foști miniștri USR.
Poziția Pfizer
Compania farmaceutică a salutat hotărârea instanței belgiene și a transmis că aceasta confirmă importanța obligațiilor contractuale care au susținut răspunsul european la pandemie, construit, potrivit reprezentanților săi, pe principiul solidarității între statele membre.
Pfizer a arătat că se așteaptă acum ca România și Polonia să respecte decizia instanței. Mesajul companiei pune accentul pe ideea că acordurile de achiziție au făcut parte dintr-un mecanism comun prin care Uniunea Europeană a încercat să răspundă rapid crizei sanitare, iar executarea lor nu poate fi pusă ulterior sub semnul întrebării doar pentru că împrejurările s-au schimbat.
România are posibilitatea de a formula recurs împotriva deciziei pronunțate de tribunalul din Bruxelles.
Partajează acest conținut:
