În ședința publică din data de 23 martie 2026, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie civilă – a pronunțat Decizia nr. 50, prin care a admis sesizarea formulată de Tribunalul Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (3) și (5), raportat la art. 1 alin. (3) și art. 38 din Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în corelație cu reglementările speciale incidente în materia articolelor pirotehnice, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 197/2016 și Hotărârea Guvernului nr. 1102/2014.
Sesizarea instanței supreme a intervenit în contextul existenței unor dificultăți de interpretare la nivelul instanțelor naționale cu privire la sfera de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 126/1995, în special în ceea ce privește includerea sau nu a articolelor pirotehnice în categoria materiilor explozive supuse regimului autorizării și controlului prevăzut de acest act normativ, în condițiile în care punerea la dispoziție pe piață a acestor produse este reglementată prin acte normative distincte, cu caracter special.
În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 8 alin. (3) și (5), raportat la art. 1 alin. (3) și art. 38 din Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aceste norme sunt incidente și în cazul articolelor pirotehnice, chiar dacă regimul juridic al punerii acestora la dispoziție pe piață este reglementat prin Hotărârea Guvernului nr. 197/2016 și Hotărârea Guvernului nr. 1102/2014. Astfel, instanța supremă a reținut că reglementările speciale privind comercializarea nu exclud aplicarea normelor generale referitoare la regimul materiilor explozive, în măsura în care acestea vizează aspecte precum autorizarea, transferul și controlul circulației acestor produse.
De asemenea, instanța supremă a procedat la clarificarea noțiunii de „transfer”, astfel cum aceasta este prevăzută de art. 8 alin. (3) din Legea nr. 126/1995, statuând că aceasta include și activitatea de transport al articolelor pirotehnice. În acest sens, s-a reținut că interpretarea noțiunii de transfer trebuie realizată într-o manieră extensivă, având în vedere scopul reglementării, acela de a asigura un control riguros asupra circulației materiilor explozive și a produselor asimilate acestora, inclusiv pe durata transportului.
În consecință, Înalta Curte a stabilit că persoanele care efectuează activități de transport al articolelor pirotehnice sunt supuse obligației de a deține autorizația prevăzută de lege pentru desfășurarea unor astfel de operațiuni, iar realizarea transferului prin intermediul unor persoane sau entități neautorizate este interzisă. Această interpretare are ca efect consolidarea cadrului normativ privind siguranța în manipularea și circulația articolelor pirotehnice, prin extinderea obligațiilor legale și asupra operatorilor implicați în lanțul logistic.
Dezlegarea dată de instanța supremă este obligatorie pentru instanțele judecătorești de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Partajează acest conținut:





