Curtea de Apel Cluj a pronunțat, la 12 martie 2026, o decizie importantă într-un dosar de șantaj construit pe fundalul unei relații intime între doi bărbați, relație pe care unul dintre ei încerca să o țină ascunsă, întrucât avea în paralel o relație publică cu o femeie, devenită ulterior soția sa. Instanța a reținut că, timp de mai multe luni, inculpatul a exercitat presiuni repetate asupra fostului partener, amenințând că va dezvălui familiei, soției și apropiaților existența relației dintre ei și că va face publice imagini intime, dacă acesta nu continuă legătura. În apel, Curtea a apreciat că gravitatea faptelor fusese subevaluată de prima instanță și a majorat pedeapsa la 1 an și 8 luni închisoare cu suspendare.

O relație între doi bărbați, ținută în secret, și începutul conflictului

Din hotărâre rezultă că persoana vătămată și inculpatul sunt doi bărbați care s-au cunoscut la finalul anului 2023 prin intermediul aplicației Grindr, folosită pentru întâlniri între bărbați. Instanța arată că cei doi s-au întâlnit în aceeași seară la locuința persoanei vătămate și au întreținut raporturi sexuale orale, iar aceste întâlniri au continuat și ulterior. Hotărârea consemnează explicit că relația dintre cei doi avea un caracter intim și că, în acea perioadă, persoana vătămată i-a spus inculpatului că nu își dorește o relație serioasă.

În același timp, dosarul arată că persoana vătămată avea o relație publică cu o femeie. Instanța reține că inculpatul a făcut verificări privind situația personală și familială a acestuia și a aflat că bărbatul cu care întreținuse relații avea o relație cunoscută public cu o femeie, femeie care între timp a devenit soția persoanei vătămate. Acest element este central în întreaga speță, deoarece exact această dublă viață — relația intimă dintre cei doi bărbați, pe de o parte, și relația oficială a persoanei vătămate cu o femeie, pe de altă parte — a devenit instrumentul de presiune folosit de inculpat.

Potrivit hotărârii, după ce persoana vătămată s-a mutat din oraș și a încercat să păstreze o anumită distanță, relația s-a dezechilibrat. Curtea descrie o transformare treptată a atașamentului inculpatului într-o conduită de control și constrângere. Relația dintre cei doi bărbați, începută consensual și în mediul privat, s-a convertit într-un conflict penal după ce inculpatul a început să folosească existența acelei legături și caracterul ei ascuns ca armă împotriva fostului partener.

Cum s-a transformat relația intimă într-un instrument de presiune

Starea de fapt reținută de instanță este amplă și relevă o escaladare treptată a amenințărilor. Curtea descrie că, în preajma sărbătorilor pascale din 2024, în timp ce persoana vătămată se afla la familia sa, inculpatul a început pentru prima dată să o amenințe telefonic că va spune familiei și partenerei de sex feminin despre relația dintre ei și că va trimite imagini și mesaje compromițătoare. Hotărârea notează că persoana vătămată a aflat atunci inclusiv că inculpatul avea fotografii cu ei doi în pat, unele realizate în timp ce aceasta dormea.

Instanța a reținut în motivarea hotărârii că inculpatul a amenințat persoana vătămată „că va divulga cunoscuţilor acesteia mai multe imagini şi informaţii compromiţătoare privind relaţia dintre cei doi bărbaţi, precum şi că va publica pe reţelele de socializare mai multe imagini intime cu aceasta, în cazul în care persoana vătămată nu va da curs solicitărilor autorului de a păstra legătura cu acesta”. Acesta este nucleul factual al speței: nu o simplă ceartă între foști parteneri, ci un șir repetat de amenințări legate de divulgarea unei relații intime între doi bărbați, într-un context în care unul dintre ei trăia public într-o relație heterosexuală.

Curtea descrie apoi o succesiune de episoade în care inculpatul, pe fondul geloziei și al refuzului de a accepta încheierea relației, a folosit constant aceeași pârghie: teama persoanei vătămate că orientarea sa și relația intimă cu un alt bărbat vor fi aflate de soție, familie și cercul apropiat. Amenințările au continuat luni de zile, în special atunci când persoana vătămată încerca să rupă legătura sau să se distanțeze. Instanța reține că inclusiv în perioada în care aceasta se căsătorea cu femeia alături de care avea relația publică, inculpatul continua să îi transmită că va trimite fotografiile intime și că „le va spune tuturor adevărul”.

Dezvăluirea către soție și intensificarea presiunilor

Una dintre cele mai importante secvențe factuale ale dosarului este momentul în care persoana vătămată, aflată deja sub o presiune psihică puternică, a decis să îi spună soției despre existența relației cu inculpatul. Hotărârea arată că, la 11 noiembrie 2024, persoana vătămată i-a relatat soției sale despre relația avută cu inculpatul și despre amenințările pe care le primea. După aceea, i-a comunicat acest lucru și inculpatului, apoi a încercat să rupă orice contact, blocând căile de comunicare.

Însă conflictul nu s-a stins. Dimpotrivă, chiar în noaptea de 11 spre 12 noiembrie 2024, inculpatul a contactat-o direct pe soția persoanei vătămate, căreia i-a trimis mesaje, fotografii și un document în format .docx despre relația pe care o avusese cu soțul ei. Acest episod are o greutate aparte în economia cauzei, pentru că arată că inculpatul nu s-a limitat la simple amenințări și nici nu a rămas în registrul verbal al presiunii, ci a trecut la acte concrete de divulgare. Din acel moment, relația intimă dintre cei doi bărbați, care până atunci fusese cunoscută în cerc restrâns, a devenit efectiv expusă soției persoanei vătămate, prin acțiunea directă a inculpatului.

Instanța a acordat o importanță majoră acestui detaliu. În motivare, Curtea a subliniat că inculpatul nu a rămas la nivelul unor simple amenințări, ci „a contactat-o pe soția persoanei vătămate (…), dezvăluindu-i detalii despre relaţia dintre cei doi, ceea ce a avut un impact major atât asupra victimei, cât şi asupra vieţii sale de familie”. Este unul dintre pasajele care arată cel mai clar de ce instanța de apel a considerat că prima pedeapsă fusese prea blândă.

Presiuni constante, apeluri repetate și amenințarea publicării online

Dosarul descrie o perioadă lungă în care inculpatul a continuat să încerce să impună menținerea legăturii prin apeluri, mesaje și noi amenințări. Curtea reține că acesta a folosit diferite mijloace de comunicare, inclusiv apeluri de pe numere ascunse și de pe un anumit număr de telefon identificat în dosar. În ianuarie 2025, după ce a aflat că persoana vătămată nu întrerupsese relația cu soția sa, inculpatul a reluat amenințările că va trimite imaginile și familiei acesteia și că le va publica pe rețelele sociale.

Starea de fapt consemnată de instanță merge și mai departe. Inculpatul a creat un cont de Instagram al cărui nume făcea trimitere la cei doi bărbați și i-a trimis persoanei vătămate capturi de ecran pentru a-i arăta că acel cont există și poate fi folosit pentru expunere publică. În plus, a trimis cereri de urmărire către rudele persoanei vătămate, inclusiv către frații acesteia, amplificând presiunea și demonstrând că amenințarea cu dezvăluirea relației dintre cei doi bărbați nu era una abstractă, ci una pregătită concret.

Instanța a reținut în motivarea hotărârii că inculpatul a creat „un cont pe reţeaua de socializare Instagram, cu numele de utilizator” format prin asocierea numelor celor doi și că a amenințat că va publica acolo imagini intime. Curtea a apreciat că acest element „a sporit şi mai mult starea de anxietate” și teama de expunere publică. Este un detaliu esențial pentru înțelegerea speței: nu este vorba doar despre divulgarea unui episod privat, ci despre folosirea mediului digital pentru a transforma relația sexuală dintre doi bărbați într-un instrument de constrângere cu potențial de rușinare publică și de distrugere a vieții personale a victimei.

Cum a privit instanța această stare de fapt

Curtea de Apel nu a avut dubii în privința tabloului factual. Instanța a arătat că probele administrate în cursul urmăririi penale — declarația persoanei vătămate, declarațiile inculpatului, capturile de ecran, procesele-verbale de supraveghere tehnică și cele privind datele informatice — confirmă dincolo de orice îndoială rezonabilă acuzația. În apel nu au fost administrate probe noi, iar situația de fapt a rămas necontestată în esență, mai ales în contextul în care inculpatul recunoscuse fapta în procedura simplificată.

Curtea a insistat asupra duratei mari a faptelor, aproximativ nouă luni, asupra caracterului repetat al amenințărilor și asupra faptului că persoana vătămată nu a fost expusă unei simple presiuni punctuale, ci unui „proces sistematic de intimidare”. Instanța a descris foarte clar faptul că victima a fost menținută „într-o stare continuă de stres şi teamă”, fiind nevoită să cedeze presiunilor pentru a-l calma pe inculpat și pentru a împiedica punerea în practică a amenințărilor.

Acesta este poate cel mai important aspect factual al speței: relația dintre cei doi bărbați, deși inițial consimțită și privată, a fost transformată de unul dintre ei într-un mecanism de constrângere asupra celuilalt, tocmai pentru că existența acelei relații era incompatibilă cu imaginea publică și cu viața familială pe care victima o avea alături de o femeie. În alți termeni, ceea ce a devenit penal relevant nu a fost relația în sine, ci folosirea acelei relații și a intimității rezultate din ea ca mijloc de dominare psihologică.

De ce a considerat Curtea că pedeapsa trebuia majorată

Prima instanță aplicase o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare cu suspendare. Curtea de Apel a considerat însă că această sancțiune nu reflecta pe deplin gravitatea faptelor. Judecătorii au pus accent tocmai pe elementele de stare de fapt: numărul mare de acte materiale, durata îndelungată, caracterul obsesiv al conduitei și impactul sever asupra libertății psihice și a vieții de familie a victimei.

Instanța a reținut în motivarea hotărârii că persoana vătămată „a fost supusă unei presiuni constante, care i-au afectat nu numai libertatea psihică, ci şi relaţiile de familie, pe o perioadă foarte îndelungată, de aprox. 9 luni”. Curtea a mai arătat că inculpatul a depășit „limitele unor simple ameninţări” pentru că a contactat soția și verișoara persoanei vătămate și a creat contul de Instagram folosit pentru amenințare. În plus, instanța a subliniat că inculpatul a dat dovadă de „o perseverenţă infracţională ieşită din comun”, întrucât nu s-a oprit nici când victima s-a mutat, nici când s-a căsătorit, nici când soția a aflat, ci doar după sesizarea organelor judiciare.

Prin urmare, Curtea a majorat pedeapsa la 1 an și 8 luni închisoare cu suspendare. A păstrat soluția neprivativă de libertate, dar a apreciat că era necesară o reacție penală mai fermă, tocmai pentru că starea de fapt a relevat nu un episod pasional izolat, ci o conduită repetată și invazivă de șantaj emoțional și social.