SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Cazul Dumbrava scoate la suprafață una dintre cele mai incomode întrebări pentru statul român: ce se întâmplă cu oamenii bolnavi, fără adăpost sau abandonați de sistem atunci când singura soluție concretă care i-a primit ani la rând este pusă sub semnul întrebării juridice? Viorel Pașca nu a cerut autorităților să închidă ochii și nici să îi valideze necondiționat activitatea.
Din adresele transmise către DGASPC Bihor, Consiliul Județean Bihor și AJPIS Bihor rezultă că acesta a cerut lămuriri oficiale, o decizie asumată și o soluție legală: dacă statul consideră că la Dumbrava nu există cadrul necesar pentru îngrijirea persoanelor vulnerabile, atunci instituțiile abilitate trebuie să le preia sau să indice concret cum pot fi îngrijite în continuare, în condiții legale.
Documentele arată că Pașca a pus problema direct, în scris, după o discuție purtată la Instituția Prefectului în 6 februarie 2026, unde, potrivit adresei sale, i s-ar fi transmis că nu ar mai trebui să primească bolnavi fără adăpost la Dumbrava.
Răspunsul său nu a fost unul de sfidare, ci o solicitare de clarificare instituțională: cine preia cei aproximativ 400 de oameni, cine le asigură hrana, tratamentul și îngrijirea și în ce cadru legal pot continua să fie protejați dacă statul nu are, în fapt, o alternativă reală pentru ei.
Adresele din 9 februarie 2026: aceeași întrebare, pusă tuturor instituțiilor relevante
În data de 9 februarie 2026, Viorel Pașca a transmis adrese către mai multe instituții: DGASPC Bihor, Consiliul Județean Bihor și AJPIS Bihor. Conținutul acestor adrese este, în esență, același. Pașca arată că, în cadrul unei discuții avute la Instituția Prefectului în data de 6 februarie 2026, s-ar fi afirmat că, dacă de-a lungul anilor el nu ar fi preluat bolnavi fără adăpost și cazuri sociale la Dumbrava, statul, mai precis instituțiile abilitate, ar fi găsit soluții pentru îngrijirea acestora. Tot atunci, potrivit adresei sale, i s-ar fi cerut să nu mai primească bolnavi fără adăpost la Dumbrava.
Această afirmație este punctul de plecare al întregului demers. Pașca nu răspunde printr-un refuz de dialog, ci printr-o solicitare oficială, formulată în scris, către instituțiile care pot avea atribuții în domeniul protecției sociale. El spune, cu o formulare directă, că dacă statul român consideră că nu are nevoie de activitatea de la Dumbrava și dacă instituțiile socotesc că ceea ce se face acolo nu este legal, atunci trebuie să preia „cei aproximativ patru sute de bolnavi fără adăpost” și să le ofere „îngrijirea și condițiile adecvate” pentru această categorie de persoane.
„Nu voi recurge la evacuarea lor”: elementul uman dintr-un dosar administrativ
Una dintre cele mai relevante fraze din adresele lui Viorel Pașca este aceea în care acesta precizează că, deși solicită preluarea persoanelor de către instituții, nu va recurge la evacuarea lor. El arată că, ținând cont de posibilitatea ca instituțiile să nu aibă în acel moment spații disponibile, le va permite oamenilor să locuiască în continuare în casele respective, dar nici nu poate rămâne singurul responsabil pentru hrană, tratament și îngrijire, în condițiile în care autoritățile ridică problema cadrului legal.
În aceeași adresă, el transmite instituțiilor că, începând cu data formulării solicitării, trebuie să intervină urgent pentru asigurarea hranei, tratamentului și îngrijirii necesare. Mai mult, adaugă că, dacă instituțiile vor considera că persoanele respective au nevoie de îngrijirea primită la Dumbrava, iar instituțiile abilitate nu pot răspunde acestei nevoi, atunci el și cei din jurul său își arată disponibilitatea de a face „tot ce ne stă în putință” pentru a le oferi sprijin, așa cum au făcut-o „de-a lungul a două decenii”.
DGASPC Bihor: refuzul unei obligații directe și trimiterea către primării
Răspunsul DGASPC Bihor, emis la 17 februarie 2026, sub nr. 9818, este unul dintre documentele-cheie ale dosarului. Instituția răspunde adresei lui Viorel Pașca nr. 7682/09.02.2026 și formulează o poziție tranșantă: „DGASPC Bihor nu are nici responsabilitatea și nici obligația de a asigura «hrana, tratamentul și îngrijirea» pentru persoanele pentru care dvs. v-ați asumat primirea în spațiile pe care le dețineți personal.”
DGASPC Bihor nu spune că oamenii nu sunt vulnerabili și nici nu neagă existența problemei. Instituția afirmă însă că obligația directă de a asigura hrană, tratament și îngrijire nu îi revine, cel puțin nu în forma solicitată de Pașca.
Totuși, răspunsul DGASPC nu se oprește la refuz. Instituția arată că situația trebuie abordată din trei perspective: domiciliul, drepturile și reprezentarea legală a persoanelor, precum și serviciile sociale de care acestea au nevoie. Această structură este juridic relevantă, deoarece în sistemul de asistență socială competențele instituțiilor sunt frecvent legate de domiciliu sau reședință, de capacitatea persoanei de a decide pentru sine și de evaluarea nevoilor sociale concrete.
În privința domiciliului, DGASPC susține că pentru fiecare persoană primită în spațiul locativ, Viorel Pașca și-ar fi asumat responsabilitatea de a-i asigura o locuință adecvată nevoilor sale. În același timp, instituția precizează că autoritatea administrației publice locale responsabilă de întocmirea actului de identitate, cu stabilirea domiciliului sau a vizei de reședință, are și responsabilitatea de a evalua dacă persoana se află într-o situație de risc, dacă se poate întreține singură, dacă este vulnerabilă și dacă are nevoie de servicii sociale sau medicale.
Această parte a răspunsului indică o problemă fundamentală: statul nu poate interveni eficient dacă oamenii nu sunt identificați administrativ, dacă nu au domiciliu sau reședință stabilită și dacă nu există anchete sociale clare. Dar tocmai această condiționare arată cât de complicată este situația de la Dumbrava. Oamenii ajung acolo ca ultimă soluție, uneori după ce au trecut prin spitale sau alte instituții, iar apoi responsabilitatea este reconstituită administrativ abia în momentul în care se pune problema legalității.
Reprezentarea legală a persoanelor vulnerabile: o problemă pe care statul nu o poate ignora
Un alt element important din răspunsul DGASPC privește persoanele care nu au capacitatea intelectuală de a lua decizii pentru propria persoană, de a semna contracte sau alte documente. Pentru acestea, instituția arată că Viorel Pașca, împreună cu autoritatea publică locală, trebuie să facă demersurile pentru stabilirea tutelei speciale, conform Codului civil.
Statul are obligația de a activa mecanismele de protecție legală, iar stabilirea reprezentării legale nu poate rămâne suspendată la nesfârșit.
Din acest punct de vedere, răspunsul DGASPC confirmă indirect una dintre temele ridicate de Pașca: situația nu poate fi lăsată într-un vid. Dacă există persoane fără capacitate deplină de exercițiu sau cu vulnerabilități severe, ele trebuie evaluate, reprezentate și protejate prin instrumente legale. Or, tocmai această nevoie de intervenție instituțională susține ideea că problema depășește cu mult sfera unei inițiative private.
Serviciile sociale și rolul primăriilor
DGASPC Bihor mai arată că, după ce o persoană are domiciliul sau reședința stabilită pe raza administrativ-teritorială a unei primării, acea primărie are responsabilitatea evaluării persoanelor vulnerabile din comunitatea respectivă. Primăria trebuie să concluzioneze ce servicii sunt necesare și să facă demersuri pentru acoperirea nevoilor, fie prin înființarea unor servicii sociale, fie prin contractarea acestora de la furnizori privați.
Această afirmație este esențială pentru lectura juridică a cazului. Ea mută accentul de la DGASPC către autoritățile locale. Dacă oamenii au domiciliu sau reședință într-o anumită unitate administrativ-teritorială, primăria devine prima autoritate chemată să evalueze și să propună măsuri de asistență socială. În același timp, această logică poate produce blocaje în cazuri precum Dumbrava, unde oamenii provin din mai multe localități și județe, iar istoricul fiecăruia poate fi dificil de stabilit.
Ministerul Muncii: dacă sunt nereguli, preluarea revine autorităților locale
Un alt document important este răspunsul Ministerului Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, prin Direcția Generală Politici Publice în Asistență Socială, emis sub nr. 4892/DGPPAS/20.08.2025. Acesta îi este adresat lui Viorel Pașca și are ca obiect petiția înregistrată la minister cu nr. 16653/23.07.2025, privind solicitarea de preluare a beneficiarilor găzduiți de acesta.
Ministerul precizează că Pașca solicitase ca instituția centrală să preia persoanele aflate în locuințele deținute de el. Răspunsul pornește de la cadrul legal al competențelor ministerului. În document se invocă art. 104 din Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale, potrivit căruia ministerul elaborează politica de asistență socială în domeniul protecției și promovării drepturilor persoanelor vârstnice, ale persoanelor cu dizabilități și ale altor persoane aflate în nevoie. De asemenea, se arată că una dintre atribuțiile ministerului este monitorizarea, evaluarea și controlul privind aplicarea reglementărilor legale.
Documentul mai invocă și H.G. nr. 29/2025 privind organizarea și funcționarea ministerului, arătând că acesta asigură, prin aparatul propriu și prin entitățile aflate în subordine, controlul respectării legii în domeniile sale de activitate, constată contravențiile, aplică sancțiunile și, după caz, sesizează organele de urmărire penală.
Partea cea mai importantă a răspunsului este însă cea în care ministerul afirmă că, dacă rezultatele controalelor relevă nerespectarea prevederilor legale în activitatea desfășurată din perspectiva înființării, organizării și acordării serviciilor sociale, „responsabilitatea preluării persoanelor găzduite de dumneavoastră revine autorităților administrației publice locale”.
Această frază are o greutate specială. Ministerul nu spune că persoanele vulnerabile pot fi ignorate. Nu spune nici că preluarea lor nu se impune. Dimpotrivă, admite implicit scenariul în care, dacă activitatea este găsită neconformă, cineva trebuie să preia persoanele. Numai că acel „cineva” nu este ministerul central, ci autoritățile administrației publice locale.
Consiliul Județean Bihor și AJPIS Bihor: aceeași solicitare, aceeași nevoie de soluție
Adresa către Consiliul Județean Bihor, înregistrată la Registratura Generală în 9 februarie 2026, reia aceeași formulare transmisă DGASPC. Pașca cere preluarea persoanelor dacă instituțiile consideră că activitatea de la Dumbrava nu este necesară sau nu este legală. Totodată, subliniază că nu va evacua oamenii, dar solicită intervenția urgentă pentru asigurarea hranei, tratamentului și îngrijirii.
Pe ambele adrese se poate observa și o notă olografă relevantă făcută de Viorel Pașca: dacă se consideră că la Dumbrava nu există un cadru legal, se cere găsirea unei soluții în acest sens.
Documentul Corpului de Control: locații private, fără formă juridică, dar oameni care declară că stau de bunăvoie
Un extras dintr-un document al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, Direcția Generală Corp Control și Dezvoltare Managerială, aduce în discuție concluzii importante ale verificărilor realizate de inspectorii sociali. Potrivit acestui document, în urma verificărilor s-a constatat că locațiile sunt proprietăți private ale unor persoane fizice, fără formă juridică de organizare.
Dumbrava nu apare, în această lectură instituțională, ca un serviciu social organizat într-o formă juridică standard, autorizată sau licențiată potrivit regulilor aplicabile furnizorilor de servicii sociale. Dar documentul nu se oprește aici. El consemnează și că, din discuțiile purtate de inspectorii sociali cu persoanele prezente, acestea au arătat că locuiesc, trăiesc și se gospodăresc împreună din proprie voință și că nu doresc să părăsească acele locații.
Potrivit documentului, oamenii nu au declarat că vor să plece, ci dimpotrivă, că nu doresc să părăsească locațiile. În plus, se menționează că Pașca a fost consiliat cu privire la legislația din domeniul asistenței sociale, în special în ceea ce privește organizarea și funcționarea serviciilor sociale.
Inspectorii sociali au cerut intervenția UAT-urilor
Același document al Corpului de Control arată că, în urma vizitelor, inspectorii sociali au solicitat unităților administrativ-teritoriale să realizeze demersurile necesare pentru identificarea persoanelor găzduite în localitățile respective și pentru identificarea serviciilor sociale adecvate nevoilor acestora. Demersurile trebuiau realizate prin anchete sociale și prin propunerea măsurilor de asistență socială adecvate.
Documentul menționează expres Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale și H.G. nr. 797/2017 privind regulamentele-cadru de organizare și funcționare ale serviciilor publice de asistență socială.
Practic, se susține încă o dată ideea că responsabilitatea nu poate fi pasată exclusiv asupra lui Viorel Pașca. Chiar inspectorii sociali au cerut UAT-urilor să identifice persoanele și serviciile de care acestea au nevoie.
Persoane trimise din mai multe județe: Dumbrava ca soluție informală pentru eșecuri instituționale
Unul dintre cele mai importante pasaje privește proveniența persoanelor găzduite. Din analiza anchetelor sociale întocmite de asistenții sociali din cadrul UAT-urilor reiese că un procent semnificativ al persoanelor au fost trimise în județul Bihor atât de unități spitalicești din alte județe, cât și de unități spitalicești din județul Bihor. Sunt menționate București, Bihor, Satu Mare, Cluj, Arad, Brașov, Constanța, Vâlcea, Timiș, Maramureș, Mureș, Bistrița-Năsăud și Hunedoara.
Dumbrava nu a funcționat doar ca o inițiativă izolată a unui particular, ci ca un loc către care au ajuns persoane vulnerabile dintr-o arie geografică largă, inclusiv prin raportare la unități spitalicești. Dacă spitale sau alte structuri publice au direcționat oameni către județul Bihor și, implicit, către soluția găzduirii oferite de Pașca, atunci responsabilitatea morală și administrativă devine mult mai largă.
Faptul că persoane din numeroase județe au ajuns la Dumbrava indică existența unei nevoi sociale reale, constante și nerezolvate de sistemul public. Dacă astăzi se spune că soluția Dumbrava nu are un cadru legal suficient, atunci întrebarea corectă nu este doar de ce a primit Pașca acești oameni, ci și de ce instituțiile i-au lăsat sau i-au trimis acolo.
Pașca a cerut preluarea oamenilor încă din perioada 2015–2023
Documentul Corpului de Control mai arată că Viorel Pașca, în urma consilierilor și informărilor realizate sistematic și periodic în perioada 2015–2023, a contactat instituțiile abilitate solicitând să fie preluate toate persoanele găzduite benevol de el. Potrivit documentului, acesta a reiterat permanent solicitarea cu ocazia vizitelor inspectorilor sociali.
Această informație este extrem de relevantă. Ea arată că demersul din 2026 nu este o reacție izolată. Dimpotrivă, solicitarea de preluare a persoanelor apare ca un demers repetat pe parcursul mai multor ani. Pașca nu pare să fi ascuns situația, ci a chemat instituțiile să o vadă, să o evalueze și să decidă.
Oamenii aveau adresă provizorie sau domiciliu flotant și nu doreau să plece
Persoanele găzduite de Pașca declară că se autogospodăresc împreună, iar la data controalelor sau vizitelor realizate de inspectorii sociali dețineau adresă provizorie, respectiv domiciliu flotant. De asemenea, persoanele găzduite au declarat că nu doresc să părăsească acele locații.
AJPIS și limitele controlului: de la constatare la imposibilitatea de a rezolva singură cazul
Se mai precizează că atribuțiile de control ale inspectorilor sociali din cadrul AJPIS Bihor se limitează, conform O.U.G. nr. 113/2011, la evaluarea, monitorizarea și controlul activității furnizorilor de servicii sociale publici și privați, din punctul de vedere al respectării reglementărilor aplicabile.
Această observație explică de ce AJPIS poate verifica, constata, consilia și sesiza, dar nu poate singură să rezolve problema locuirii și îngrijirii a sute de persoane vulnerabile. Din nou, cazul arată o fragmentare instituțională: DGASPC spune că nu are obligația directă de a asigura hrană, tratament și îngrijire; Ministerul Muncii spune că, în caz de nereguli, preluarea revine autorităților locale; AJPIS are atribuții de control limitate la furnizorii de servicii sociale; primăriile sunt chemate să facă anchete și să identifice servicii.
Partajează acest conținut:
