SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
În urma întâlnirii procurorilor șefi în materia dreptului procesual penal—parte generală s-a arătat că atât în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, cât şi la nivelul parchetelor locale din ţară există o practică neunitară în ce privește audierea.
În practica judiciară în unele dosare de urmărire penală se procedează la audierea suspecţilor/inculpaţilor prin comisie rogatorie motivat de faptul că art. 200 alin. (1)Cod procedură penală nu interzice, iar audierea suspectului/inculpatului nu se încadrează la art. 200 alin. (2)Cod procedură penală, deoarece nu este act procesual sau măsură procesuală.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara este de părere că se poate proceda la audierea suspectului sau a inculpatului prin intermediul unei comisii rogatorii, întrucât legea procesual penală nu interzice acest lucru, Legea nr. 302/2004 permițând audierea suspectului sau a inculpatului prin intermediul unui ordin europen de anchetă sau a unei comisii rogatorii internaţionale.
În opinia INM, audierea oricărei persoane, precum și orice alt procedeu probator pot avea loc și prin comisie rogatorie.
Potrivit art. 200 alin. (1) Cod Procedură penală, „când un organ de urmărire penală sau instanță de judecată nu are posibilitatea sã asculte un martor, să facă o cercetare la fața locului, să procedeze la ridicarea unor obiecte sau să efectueze orice alt act procedural, se poate adresa unui alt organ de urmărire penală ori unei alte instante, care are posibilitatea sa le efectueze”.
Alineatul următor al articolului interzice doar efectuarea prin comisei rogatorie a actelor procesuale.
În doctrină s-a exprimat punctul de vedere contrar, susținându-se că “audierea persoanei acuzate nu s-ar putea face prin intermediul comisiei rogatorii deoarece ar fi supusă principiului nemijlocirii, în sensul că ar trebui să revină numai organului de urmărire penală, respectiv instanței învestite cu cauza întrucât audierea reprezintă un mijloc de apărare la dispoziția acuzatului.”
Institutul Național al Magistraturii este de părere că opinia este neîntemeiată inclusiv luând în considerare caracterul de mijloc de apărare al declarației suspectului sau inculpatului, de vreme ce acesta poate avea interesul să formuleze cu celeritate și într-o procedură facil de urmat apărări, cereri, să își exprime acordul pentru îndeplinirea unor obligații, să solicite încheierea unui acord de recunoaștere, să solicite judecarea în procedura simplificată etc, astfel că utilizarea comisiei rogatorii este în interesul său, prin raport cu alternativa de a nu fi audiat sau cu aceea de a fi audiat cu întârziere.
Partajează acest conținut:
