SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Oficiul Creștin pentru Drepturi și Libertăți (OCDL) a sesizat, la 7 iulie 2026, Instituția Avocatul Poporului și Consiliul de Monitorizare a Implementării Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, solicitând verificări urgente în legătură cu modul în care autoritățile publice au gestionat preluarea, examinarea medicală și relocarea a 409 persoane vulnerabile aflate în centrele sau spațiile de îngrijire administrate de membri ai familiei Pașca, în județul Bihor.
Miza centrală a sesizării este dacă aceste persoane au fost mutate, evaluate medical și repartizate către alte unități cu respectarea legii, a consimțământului, a nevoilor individuale și a drepturilor fundamentale.
Sesizarea, înregistrată de OCDL sub numărul 20/07.07.2026 e adresată Instituției Avocatul Poporului, la București, și Consiliului de Monitorizare a Implementării Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Documentul este semnat, potrivit textului transmis, de Oficiul Creștin pentru Drepturi și Libertăți, reprezentat de avocatul Lavric Timotei, în calitate de președinte.
Organizația cere celor două instituții să verifice dacă intervenția autorităților publice în cazul celor 409 persoane vulnerabile a respectat „exigențele de legalitate, necesitate și proporționalitate”, precum și drepturile și libertățile fundamentale ale beneficiarilor. În comunicarea publică făcută de OCDL, organizația afirmă că situația acestor persoane „ridică întrebări legitime cu privire la modul în care autoritățile publice și-au exercitat și își exercită obligația de a le proteja”.
O sesizare construită în jurul drepturilor beneficiarilor, nu doar al intervenției administrative
Se cere verificarea unor aspecte esențiale: dacă persoanele au consimțit la examinările medicale, dacă relocarea s-a făcut individualizat sau colectiv, dacă noile spații de cazare și îngrijire sunt adecvate și dacă tratamentele medicale ori serviciile sociale au fost întrerupte.
OCDL arată că intervenția autorităților a presupus „preluarea, examinarea și relocarea celor 409 persoane vulnerabile” aflate sub servicii de îngrijire în centrele sau spațiile gestionate de membri ai familiei Pașca din localitățile Dumbrava, Tinca, Incești, Holod, Ceica și Lăzăreni. Organizația susține că amploarea intervenției și vulnerabilitatea persoanelor vizate impun un control instituțional riguros.
OCDL solicită instituțiilor sesizate „să dispună, în regim de urgență, efectuarea verificărilor și demersurilor specifice aflate în competența fiecăreia”, pentru a stabili dacă măsurile dispuse de autorități au respectat drepturile beneficiarilor „atât pe parcursul desfășurării acestor operațiuni, cât și ulterior relocării acestora”.
Cine sunt instituțiile sesizate și de ce au fost vizate
Sesizarea este transmisă către două instituții cu atribuții diferite, dar relevante în materia drepturilor omului și a protecției persoanelor cu dizabilități.
Prima este Instituția Avocatul Poporului, care are rol constituțional și legal în protejarea drepturilor și libertăților persoanelor în raport cu autoritățile publice. Documentul invocă Legea nr. 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului.
A doua este Consiliul de Monitorizare a Implementării Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, instituție vizată în baza Legii nr. 8/2016, act normativ menționat în sesizare. OCDL invocă explicit art. 4 lit. h) și i) din această lege, susținând că, potrivit acestor dispoziții, Consiliul are atribuții privind implicarea organizațiilor neguvernamentale în procesul de monitorizare și accesul reprezentanților acestora în instituțiile supuse monitorizării.
În acest context, OCDL cere nu doar verificări, ci și comunicarea de date concrete privind locul în care se află beneficiarii: „VĂ SOLICITĂM să dispuneți comunicarea, în regim de urgență, a unităților, centrelor și celorlalte instituții în care au fost relocate toate persoanele vulnerabile preluate în urma operațiunilor menționate anterior, precum și a numărului persoanelor relocate în cadrul fiecărui centru/instituție”.
Consimțământul medical, prima mare întrebare ridicată de OCDL
Prima secțiune substanțială a sesizării vizează legalitatea preluării persoanelor pentru examinări medicale și condițiile în care aceste examinări au fost efectuate. Tema este sensibilă, deoarece în cazul persoanelor vulnerabile — mai ales al celor cu dizabilități, afecțiuni psihice, dificultăți cognitive sau lipsă de discernământ — consimțământul nu poate fi tratat formal.
OCDL cere să se verifice dacă preluarea persoanelor pentru consultațiile din 30 iunie 2026 s-a făcut cu „consimțământul expres” al acestora. Pentru persoanele care nu puteau decide singure, organizația solicită verificarea respectării condițiilor și limitelor prevăzute de lege.
Aceeași problemă este ridicată și în privința consultațiilor medicale propriu-zise. Sesizarea cere să se stabilească dacă examinările din 30 iunie 2026 au respectat „dispozițiile legale privind consimțământul informat al pacientului”. În termeni simpli, consimțământul informat presupune că o persoană trebuie să știe ce intervenție sau examinare i se face, de ce este necesară, care sunt consecințele și ce drepturi are, înainte de a accepta.
Pentru persoanele care nu și-au putut exprima personal consimțământul, OCDL cere verificarea procedurilor de reprezentare: dacă au existat reprezentanți legali, cine a luat deciziile medicale și pe ce temei. Organizația solicită și documente verificabile, nu doar explicații generale: „dacă există documente, înscrisuri sau alte mijloace verificabile care atestă respectarea cadrului legal”.
Relocare individualizată sau măsură colectivă?
A doua mare temă din sesizare privește relocarea celor 409 persoane. OCDL cere să se stabilească dacă autoritățile au analizat cazul fiecărei persoane în parte sau dacă relocarea s-a făcut colectiv, ca efect al încetării activității spațiilor în care acestea se aflau.
Organizația cere să se verifice dacă, pentru fiecare dintre cele 409 persoane, autoritățile au efectuat „o evaluare individuală și multidisciplinară a situației sale”, inclusiv sub aspect „medical, psihologic, social, familial, juridic și al nevoilor specifice de îngrijire, integrare și protecție”.
Această întrebare este esențială deoarece persoanele vulnerabile nu au nevoi identice. Unele pot necesita tratament medical continuu, altele sprijin psihologic, altele condiții speciale de cazare, supraveghere sau asistență socială. O relocare făcută exclusiv administrativ, fără evaluare individualizată, poate produce riscuri pentru sănătate, siguranță și demnitate.
OCDL cere să se verifice și dacă repartizarea către direcții sau centre de specialitate a avut la bază „un set de criterii obiective”. În lipsa unor criterii clare, decizia de mutare ar putea ridica întrebări privind caracterul arbitrar sau insuficient fundamentat al repartizării.
Documentul insistă și asupra informării beneficiarilor. Organizația vrea să se stabilească dacă persoanele relocate au fost informate cu privire la măsurile dispuse și la drepturile lor, dacă au putut formula obiecții și dacă și-au putut exprima preferințele privind locul relocării.
În cazul persoanelor cu discernământ, această chestiune privește respectarea voinței individuale. În cazul celor fără discernământ sau care nu își puteau exprima voința, întrebarea devine juridică: cine a decis în numele lor, în baza cărei proceduri și cu ce garanții.
Continuitatea îngrijirii: ce s-a întâmplat după transfer
A treia secțiune majoră a sesizării privește situația actuală a beneficiarilor și continuitatea îngrijirii. OCDL cere să se verifice dacă preluarea și transferul s-au făcut „fără întreruperea tratamentelor medicale, a îngrijirii și a celorlalte servicii necesare”.
Aceasta este una dintre cele mai importante întrebări din perspectiva impactului uman. Pentru persoane vulnerabile, o relocare nu este doar o schimbare de adresă. Ea poate însemna întreruperea unui tratament, pierderea contactului cu îngrijitori cunoscuți, lipsa documentelor medicale sau transferul într-un spațiu care nu corespunde nevoilor lor.
OCDL solicită să se verifice dacă beneficiarii au fost transferați imediat către unități medicale, servicii sociale sau alte structuri competente, autorizate și apte să asigure îngrijirea necesară. În cazul în care acest lucru nu s-a întâmplat, organizația cere să se afle „către ce categorii de spații au fost repartizați”.
Un alt punct relevant privește documentația medicală și socială. Sesizarea cere să se stabilească dacă, odată cu transferul către noii furnizori de servicii, au fost transmise complet și la timp documentele necesare pentru continuitatea îngrijirii. Lipsa acestor documente poate afecta tratamente, diagnostice, scheme de medicație, evaluări sociale și planuri individuale de intervenție.
OCDL cere inclusiv verificări la fața locului: „verificarea condițiilor în care se află în prezent cele 409 persoane relocate, inclusiv prin efectuarea de vizite la unitățile în care acestea au fost transferate”. Scopul acestor vizite ar fi evaluarea condițiilor de cazare și îngrijire, precum și a accesului efectiv la servicii medicale și sociale.
Întrebarea cea mai sensibilă: au existat incidente, agravări sau decese?
Sesizarea cere verificarea unui punct extrem de sensibil: dacă, în timpul sau după operațiunile de preluare, examinare și relocare, au existat incidente care au afectat viața, sănătatea sau integritatea beneficiarilor.
OCDL formulează solicitarea astfel: să se verifice dacă au fost înregistrate „incidente de natură să afecteze viața, sănătatea sau integritatea beneficiarilor, inclusiv decese, agravări ale stării de sănătate ori alte evenimente cu impact semnificativ”, precum și cauza acestora și modul în care autoritățile competente le-au gestionat.
Este important de subliniat că, în materialele disponibile, această formulare nu confirmă existența unor decese sau agravări. Ea indică faptul că OCDL cere verificarea posibilității existenței unor asemenea incidente. O relatare riguroasă trebuie să mențină această distincție: documentul solicită verificări, nu prezintă concluzii finale.
Totuși, includerea acestui punct arată nivelul de îngrijorare al organizației și importanța unei monitorizări independente. Dacă asemenea incidente au existat, ele ar putea schimba substanțial evaluarea publică a modului în care a fost gestionată intervenția. Dacă nu au existat, un raport oficial ar putea clarifica situația și reduce incertitudinea.
Poziția OCDL: drepturile persoanelor vulnerabile trebuie verificate, nu presupuse
În comunicarea publică, OCDL formulează o idee centrală: într-un stat de drept, protejarea persoanelor vulnerabile nu poate fi doar afirmată de autorități, ci trebuie demonstrată prin documente, proceduri și rezultate verificabile.
Organizația afirmă că „respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor vulnerabile nu trebuie prezumată, ci verificată în mod obiectiv”. În aceeași postare, OCDL susține că autoritățile „au datoria de a demonstra că măsurile dispuse asupra acestor persoane au avut la bază exclusiv interesul și protecția lor”.
Această poziție nu contestă, în sine, faptul că autoritățile pot interveni în situații de risc. Dimpotrivă, documentul acceptă implicit posibilitatea existenței unei intervenții justificate, atunci când vorbește despre „eventuala stare de pericol care a justificat intervenția autorităților”. Însă OCDL cere ca, după înlăturarea pericolului, menținerea relocării să fie verificată din perspectiva voinței persoanei beneficiare și a limitelor legale.
Prin urmare, disputa ridicată de sesizare nu este doar despre intervenția inițială, ci despre proporționalitate: cât a fost necesar, cât a fost legal, cât a fost individualizat și cât a continuat să fie justificat după momentul de urgență.
Cadrul legal invocat: de la drepturile pacientului la Convenția ONU
OCDL își întemeiază sesizarea pe mai multe acte normative și instrumente juridice. Documentul menționează Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, Legea asistenței sociale nr. 292/2011, Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Legea nr. 35/1997 privind Avocatul Poporului și Legea nr. 8/2016 privind mecanismele prevăzute de Convenția ONU.
Această listă arată că OCDL plasează cazul la intersecția mai multor domenii: protecția persoanelor cu dizabilități, drepturile pacientului, asistența socială, drepturile omului și controlul asupra acțiunilor autorităților publice.
Pentru publicul larg, cadrul legal poate părea tehnic, dar miza este concretă. El stabilește cine poate decide pentru o persoană vulnerabilă, în ce condiții poate fi examinată medical, când poate fi mutată dintr-un spațiu în altul, ce documente trebuie să o însoțească și ce obligații au instituțiile care o preiau.
În special, invocarea Legii drepturilor pacientului este relevantă pentru întrebările privind consimțământul informat, iar invocarea legislației privind persoanele cu handicap și a Convenției ONU indică o preocupare pentru protecția persoanelor cu dizabilități împotriva unor decizii colective sau disproporționate.
De ce contează raportul pe care îl cere OCDL
Pe lângă verificările propriu-zise, OCDL solicită ca, după finalizarea acestora, să îi fie comunicat raportul de vizită sau orice alt act care consemnează constatările. Organizația cere fie o copie a documentului, fie indicarea sursei sau a linkului unde acesta va fi disponibil public.
Partajează acest conținut:
