Fostă procuroare DIICOT reacție dură în cazul Pașca: „Cum să explic că există un grup infracțional care îngrijește bătrâni abandonați?”

Cazul Viorel Pașca și al așezămintelor de la Dumbrava, continuă să provoace reacții puternice în spațiul public. Una dintre cele mai tranșante poziții vine din partea Ioanei Negreanu, fost procuror DIICOT, care a comentat dosarul într-un mesaj încărcat de indignare, rușine și revoltă față de modul în care este privită activitatea de la Dumbrava.

Fosta procuroare pornește de la însăși formularea folosită în anchetă — aceea de „grup infracțional organizat” — și o pune în contrast cu imaginea oamenilor vulnerabili îngrijiți acolo: bătrâni, bolnavi, persoane abandonate de familie și de stat, oameni care au avut nevoie de hrană, adăpost și îngrijire zilnică.

„În calitate de fost procuror DIICOT, cum aș putea să explic eu celor care mă întreabă, că există în România un grup infracțional organizat care ne șterge la fund bătrânii și bolnavii abandonați de stat, care-i hrănește, le oferă un adăpost și le poartă de grijă?”, a transmis Ioana Negreanu pe rețelele de socializare.

Declarația merge însă dincolo de o simplă apărare a celor implicați. Negreanu vorbește despre propria rușine, despre faptul că nu a ajuns personal la Dumbrava pentru a ajuta și despre sentimentul că dosarul ridică o problemă morală mai mare decât cea juridică: ce face statul cu oamenii pe care nu mai are unde să îi ducă?

„Îmi este rușine… rușine că nu am reușit să mă mobilizez și să ajung la Dumbrava, să fi ajutat și eu cum aș fi putut, deși mi-am dorit și am intenționat asta. Nu conduc și îmi este greu să mă deplasez din Oradea, dar s-ar fi găsit o soluție…”, a mai scris fosta procuroare.

În finalul mesajului, Ioana Negreanu formulează o concluzie extrem de dură la adresa dosarului, deși admite că, în mod normal, nu se pronunță asupra unei spețe fără să vadă actele cauzei.

„Îmi este rușine de rușinea celor implicați în mizeria asta de dosar! Întotdeauna am spus că nu pot să mă pronunț asupra unei spețe până ce nu văd ce conține dosarul, însă de data aceasta afirm cu toată convingerea că praful se va alege de acesta!”, a afirmat aceasta.

Mesajul se încheie cu o precizare politică, menită să înlăture orice interpretare partizană a poziției sale: „P.S. Nu votez PNL și nu susțin bolovani!”

Dosarul care a aprins România

Pe 30 iunie 2026, Poliția Română a anunțat că, împreună cu procurorii DIICOT – Structura Centrală, a pus în aplicare 27 de mandate de percheziție în județul Bihor, la domicilii, sedii de persoane juridice și inclusiv la o instituție publică. Cauza penală vizează acuzații de constituire a unui grup infracțional organizat, trafic de persoane în formă continuată și complicitate la trafic de persoane în formă continuată. Potrivit comunicării oficiale, ancheta se referă la o presupusă grupare care, începând cu anul 2020, ar fi exploatat persoane vulnerabile sub aparența furnizării unor servicii sociale, medicale, de îngrijire și protecție.

În centrul dosarului se află Viorel Pașca, asociat de ani de zile cu Asociația Dumbrava – Dumnezeu Poartă de Grijă, un nume cunoscut în Bihor și în mediile religioase, caritabile și de voluntariat. Pentru susținătorii lui, Pașca este omul care a primit în casele sale persoane pe care spitalele, primăriile, familiile sau instituțiile de asistență socială nu le mai voiau, nu le mai puteau ține sau nu aveau unde să le trimită. Pentru anchetatori, însă, aceeași realitate ar avea o altă față: persoane vulnerabile, dependente de îngrijire, ar fi fost menținute într-o stare de aservire, fără condiții adecvate de protecție, tratament și supraveghere.

Ce spun anchetatorii: paravan umanitar, beneficii sociale și persoane vulnerabile

Potrivit Poliției Române, gruparea ar fi fost constituită pe criterii familiale, iar scopul ar fi fost obținerea de foloase patrimoniale prin exploatarea unor persoane vulnerabile. Autoritățile susțin că, sub aparența unei asociații umanitare și de caritate, ar fi fost colectate donații, sponsorizări, contribuții, pensii, indemnizații de handicap, beneficii sociale, ajutoare pentru combustibil, ajutoare de înmormântare și alte venituri cuvenite persoanelor îngrijite. Prejudiciul indicat oficial este de 13.048.821 de lei, sumă despre care anchetatorii spun că reprezintă fonduri și venituri deturnate de la destinația lor legală.

În urma perchezițiilor,  anchetatorii au ridicat dintr-un seif 217 carduri bancare, 19 carduri sociale și 7 bonuri electronice pentru alimentarea mijloacelor de transport, toate având ca titulari persoane vătămate adăpostite în imobilele vizate. Au mai fost ridicate sume importante în lei, dolari, euro, dolari canadieni, franci elvețieni și lire sterline, precum și registre, bibliorafturi și documente referitoare la internări, externări și decese. Într-un alt imobil, anchetatorii au identificat o încăpere amenajată ca „farmacie”, unde au fost găsite medicamente, inclusiv unele cu regim special.

Acuzațiile cele mai grave privesc condițiile în care ar fi fost ținute persoanele vulnerabile. Anchetatorii susțin că oamenii nu ar fi beneficiat de îngrijire constantă și adecvată stării medicale și diagnosticului psihiatric, nu ar fi fost supravegheați permanent, iar tratamentul medicamentos ar fi fost administrat necorespunzător, discontinuu sau de personal necalificat și insuficient. Poliția a precizat, în același comunicat, că persoanele cercetate beneficiază de prezumția de nevinovăție și de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege.

Viorel Pașca: „Consider că am făcut bine”

Viorel Pașca respinge acuzațiile. În declarații publice, el a insistat că oamenii ajungeau la Dumbrava trimiși de spitale, primării, poliție și alte instituții din țară, deoarece nu existau locuri unde să fie primiți după externare sau după abandon. Această linie de apărare este esențială: Pașca nu se prezintă ca un operator clandestin care a vânat victime, ci ca un om care a preluat cazuri imposibile, lăsate fără soluție de sistemul public.

La ieșirea de la Tribunalul București, Pașca a declarat că „a făcut bine”, deși a admis că ar fi putut face și „greșeli neintenționate”. El a susținut că, din aproximativ 400 de bolnavi găzduiți, doar circa 100 aveau venituri, iar acestea erau mici, insuficiente pentru costurile reale ale întreținerii. A invocat cheltuieli zilnice mari, inclusiv sute de scutece pentru adulți, hrană, curent, îngrijire și alte nevoi permanente. Potrivit declarațiilor sale, activitatea ar fi fost susținută în mare parte din donații de la oameni simpli.

Această apărare atinge un punct sensibil: dacă statul a trimis oameni către Pașca, direct sau indirect, ani de zile, cât de simplu este acum să se delimiteze de situație și să o reducă exclusiv la un dosar penal? Dacă spitale, primării, direcții sociale sau polițiști știau că persoane vulnerabile ajung acolo, atunci ancheta nu poate fi separată de responsabilitatea administrativă. Întrebarea nu este doar dacă Pașca și familia lui au respectat legea, ci și cine a permis ca sute de oameni să depindă de o soluție privată, informală sau insuficient autorizată, în locul unui sistem public funcțional.

Statul care a știut, statul care a tolerat, statul care intervine penal

Cazul Dumbrava nu a apărut peste noapte. Digi24 relata încă din 2025, în cadrul anchetei „Pacient în România”, că trei miniștri ai Guvernului fuseseră înștiințați oficial despre situația în care sute de persoane vulnerabile erau găzduite de Viorel Pașca într-un sistem considerat ilegal de asistență socială. Aceeași investigație arăta că statul a făcut controale, dar ar fi preferat să închidă ochii, în timp ce unele instituții ar fi încercat de ani de zile să îl determine pe Pașca să intre în legalitate.

Ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, a spus după descinderi că nimeni nu poate lua „pe persoană fizică” în îngrijire sute de bătrâni vulnerabili, chiar dacă are bune intenții și chiar dacă statul nu are capacitatea necesară. El a afirmat că știa despre activitatea lui Pașca încă din 2016 și că atunci ar fi cerut ca acesta să fie sprijinit să intre în legalitate, dar că soluția licențierii ar fi fost refuzată. Tot Pîslaru a recunoscut că situația a rămas ambiguă și că o parte din responsabilitate ține de faptul că lucrurile au fost „băgate sub preș”.

După intervenția DIICOT, Ministerul Muncii a convocat o celulă de criză, iar autoritățile au început relocarea persoanelor vulnerabile. Potrivit Europa FM, reprezentanții Ministerului Muncii au transmis că persoana vizată nu deținea acreditare și nu avea servicii sociale licențiate pentru activitățile desfășurate în imobilele în care erau găzduite persoanele. Prioritatea declarată a autorităților a fost găsirea unor soluții de cazare și îngrijire adecvate, în funcție de nevoile fiecărei persoane.

Aici se află una dintre cele mai mari vulnerabilități morale ale statului. Dacă persoanele de la Dumbrava erau într-un pericol atât de grav, de ce statul a așteptat ani de zile? Dacă, dimpotrivă, acolo exista o soluție imperfectă, dar reală, pentru oameni abandonați, de ce nu a fost ea integrată, reglementată, sprijinită sau înlocuită cu o alternativă legală? În ambele variante, statul nu iese bine. Ori a tolerat o exploatare de proporții, ori a lăsat o activitate socială uriașă într-o zonă informală până când singurul răspuns a devenit intervenția penală.

Control judiciar, nu arest preventiv

După rețineri, Tribunalul București a decis ca Viorel Pașca, soția sa, cei trei fii și Delia Mioara Păcală să fie cercetați sub control judiciar, respingând astfel, la acel moment, solicitarea de arestare preventivă. Decizia nu echivalează cu o achitare și nu stabilește nevinovăția, dar indică faptul că instanța nu a considerat necesară privarea de libertate în această etapă procesuală.