SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Judecătoria Oradea l-a condamnat pe Pop Carlos Iohan pentru furt calificat în formă continuată, după ce a reținut că, în iulie 2023, pe când era minor, a sustras bani din două societăți comerciale din Oradea, profitând de neatenția angajaților și acționând pe timp de noapte. Prin sentința pronunțată la 17 aprilie 2026, instanța a ales o măsură educativă neprivativă de libertate, respectiv asistarea zilnică pe o durată de cinci luni, și l-a obligat totodată să acopere integral prejudiciul produs celor două firme păgubite, Atlanta Enterprise Group SRL și Amatic SRL.
Două furturi în două nopți, aceeași manieră de operare
Cazul judecat de Judecătoria Oradea are în centru două episoade petrecute la interval de numai două zile, pe care instanța le-a analizat nu ca fapte izolate, ci ca expresia aceleiași rezoluții infracționale. Potrivit hotărârii, primul furt a avut loc în seara de 21 iulie 2023, în intervalul 21:00–22:00, în barul localului „No Exit”, situat pe strada Șelimbărului din Oradea. Acolo, inculpatul a profitat de neatenția personalului și a sustras un portofel în care se afla suma de 1.615 lei, bani proveniți din încasările societății Amatic SRL.
Al doilea episod s-a petrecut la 23 iulie 2023, în jurul orei 22:35, în sala de jocuri „Jackpot”, de pe strada Transilvaniei, punct de lucru al Atlanta Enterprise Group SRL. Conform stării de fapt reținute de instanță, tânărul a profitat de neatenția unei angajate și a luat 5.300 de lei din sertarul ghișeului, „lăsat închis, dar neasigurat”, după care a părăsit incinta.
În ambele cazuri, elementul comun reținut de judecător a fost același: accesul la bani nu s-a realizat prin forțare, violență sau amenințare, ci prin exploatarea unei vulnerabilități de moment, respectiv lipsa de atenție a angajaților aflați la serviciu. Tocmai această similitudine de mecanism a fost una dintre bazele pentru care instanța a calificat ansamblul faptelor drept furt calificat în formă continuată.
Cum a fost reconstruită starea de fapt
Pentru furtul din localul „No Exit”, instanța a reținut explicit că „situația de fapt rezultă din declarațiile persoanei vătămate, coroborate cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere și cu procesul-verbal de recunoaștere după planșă foto”. Reprezentantul firmei a relatat dispariția portofelului, iar imaginile video au confirmat prezența și conduita autorului, descris drept „o persoană tânără, îmbrăcată în articole vestimentare de culoare închisă”.
În cazul furtului de la sala de jocuri, tabloul probator a fost și mai solid, fiind susținut atât de declarația reprezentantului societății, cât și de cea a angajatei aflate la ghișeu în momentul comiterii faptei. Hotărârea menționează că martora a declarat că, „profitând de neatenția sa”, o persoană de sex masculin a sustras suma de 5.300 lei din sertarul ghișeului și a părăsit imediat incinta. Și aici, imaginile de supraveghere și recunoașterea după planșă foto au consolidat identificarea inculpatului.
Un rol important în soluția finală l-a avut și atitudinea procesuală a inculpatului. Audiat în cursul urmăririi penale, iar apoi în fața instanței, acesta a recunoscut faptele. Hotărârea consemnează că la termenul de judecată inculpatul „a recunoscut în totalitate faptele ce fac obiectul prezentului dosar”, solicitând ca judecata să aibă loc potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 375 Cod de procedură penală. Cu alte cuvinte, cauza a fost soluționată pe baza probelor deja administrate în faza de urmărire penală, fără readministrarea completă a acestora în instanță.
Încadrarea juridică: de ce a fost vorba despre furt calificat în formă continuată
Din punct de vedere juridic, instanța a stabilit că faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. 1 raportat la art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin. 1 și art. 113 alin. 3 Cod penal.
Judecătorul a explicat în mod limpede de ce nu este vorba doar despre două furturi simple, ci despre o formă agravată și continuată a aceleiași infracțiuni. Pe de o parte, calificarea prevăzută de art. 229 alin. 1 lit. b a fost reținută pentru că ambele fapte au fost comise „în timpul nopții”, una „în jurul orei 22:35”, iar cealaltă „în intervalul orar 21:00–22:00”. Pe de altă parte, forma continuată a rezultat din faptul că cele două acte materiale au fost săvârșite „la intervale apropiate de timp, printr-o modalitate de operare similară și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale”.
În motivare, instanța sintetizează această concluzie arătând că inculpatul, „în baza aceleiași rezoluții infracționale, la intervale diferite de timp și printr-o modalitate de operare similară, a sustras sume de bani din incinta unor societăți comerciale”. Este o formulare esențială, pentru că ea arată că judecătorul a privit ansamblul conduitei nu ca pe o succesiune întâmplătoare de episoade, ci ca pe manifestarea repetată a aceleiași decizii infracționale.
Sub aspectul laturii subiective, hotărârea nu lasă loc de echivoc. Instanța a reținut că inculpatul „a acționat cu intenție directă, urmărind sustragerea sumelor de bani și folosirea acestora în interes personal”. Prejudiciul total a fost stabilit la 6.915 lei, sumă care reflectă cumulul celor două sustrageri.
Poziția inculpatului și datele personale care au contat la individualizare
Judecătorul notează că Pop Carlos Iohan avea 16 ani la momentul comiterii faptelor, iar la data judecării cauzei aproximativ 20 de ani. Hotărârea reține că are „studii primare și fără a avea o ocupație stabilă”, aspecte care indică, în viziunea instanței, „o integrare socială redusă”. De asemenea, din referatul de evaluare al Serviciului de Probațiune Bihor rezultă că inculpatul provenea dintr-un mediu familial marcat de „dificultăți de supraveghere și control parental”, cu intrare timpurie într-un anturaj cu influență negativă.
Motivarea merge mai departe și fixează câteva repere relevante pentru profilul criminologic al inculpatului. Instanța reține că acesta a dezvoltat „comportamente deviante”, fiind influențat de consumul de substanțe psihoactive și manifestând „un interes scăzut față de procesul educațional”, inclusiv prin abandon școlar repetat. Referatul de probațiune relevă și „o tendință a inculpatului de a acționa impulsiv, cu o capacitate redusă de anticipare a consecințelor faptelor sale”, elemente pe care judecătorul le citește în cheia unui „risc de reiterare a comportamentului infracțional”.
Totuși, instanța a valorizat și elementele favorabile. A reținut expres că inculpatul a avut „o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal”, a recunoscut faptele și și-a manifestat disponibilitatea de a presta muncă în folosul comunității. Această conduită procesuală a funcționat ca argument în favoarea unei sancțiuni educative, nu represive în sens clasic.
De ce nu a fost dispusă o măsură privativă de libertate
Punctul central al hotărârii este alegerea sancțiunii. Pentru un inculpat minor la data faptelor, Codul penal prevede, ca regulă, măsuri educative, iar nu pedepse în sensul aplicabil majorilor. În acest dosar, Judecătoria Oradea a considerat că răspunsul adecvat este măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice, prevăzută de art. 120 Cod penal.
Instanța a arătat că gravitatea faptelor nu poate fi minimalizată. A fost vorba despre două acte materiale comise la scurt timp unul după altul, pe timpul nopții, în spații comerciale, printr-o conduită repetată și orientată spre obținerea de bani. Motivarea subliniază că „pluralitatea actelor materiale, intervalul redus de timp dintre acestea și împrejurările concrete de comitere evidențiază un grad de pericol social concret peste minim”. În plus, judecătorul a accentuat că valorile sociale lezate nu sunt doar patrimoniul celor două firme, ci și „încrederea în relațiile comerciale”.
Cu toate acestea, instanța nu a considerat necesară o măsură educativă privativă de libertate. Soluția de mijloc a fost justificată prin faptul că inculpatul a recunoscut faptele, iar intervenția educativă a fost apreciată ca fiind încă posibilă și utilă. Motivarea conchide că, „având în vedere natura faptelor, perseverența infracțională, precum și riscul de recidivă conturat de datele personale ale inculpatului”, se impune asistarea zilnică pe cinci luni „ca măsură aptă să contribuie la supravegherea, responsabilizarea și reintegrarea socială a acestuia”.
Hotărârea arată că faptele din prezentul dosar sunt concurente cu cele pentru care, printr-o altă sentință penală din 2024, inculpatului i-a fost deja aplicată o măsură educativă a asistării zilnice. Cu toate acestea, judecătorul a precizat că nu sunt incidente dispozițiile art. 123 alin. 3 Cod penal, deoarece acea măsură nu se afla în curs de executare la momentul judecării noii cauze. Această precizare tehnică este importantă, pentru că explică de ce instanța nu a mers pe logica agravării automate a răspunsului sancționator.
Ce presupune concret asistarea zilnică
Prin dispozitivul hotărârii, instanța a dispus ca Pop Carlos Iohan să execute măsura educativă a asistării zilnice pe durata a cinci luni. În același timp, i-a impus trei obligații clare: să urmeze un curs de pregătire școlară sau de formare profesională, să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală și să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bihor la datele fixate de acesta.
În plan juridic, asistarea zilnică este o măsură neprivativă de libertate, dar una care presupune supraveghere și intervenție instituțională constantă. Nu este o simplă avertizare și nici o formalitate. Prin ea, instanța încearcă să construiască, sub controlul serviciului de probațiune, un cadru minim de disciplină, integrare și monitorizare. De altfel, judecătorul a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor ori ale comiterii de noi infracțiuni. În motivare se menționează expres că astfel de consecințe pot consta în „prelungirea măsurii educative sau înlocuirea măsurii cu o altă măsură educativă, inclusiv privativă de libertate”.
Această parte a soluției arată că instanța a mizat pe o ultimă șansă de redresare prin control și asistență, fără a renunța însă la fermitate.
Latura civilă: prejudiciul a fost admis integral
Pe lângă dimensiunea penală, dosarul a avut și o componentă patrimonială clară. Cele două societăți comerciale s-au constituit părți civile și au solicitat recuperarea integrală a sumelor sustrase. Atlanta Enterprise Group SRL a cerut 5.300 de lei, iar Amatic SRL a cerut 1.615 lei.
Judecătoria Oradea a admis în totalitate aceste pretenții.
Sentința poate fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Partajează acest conținut:
