INTERVIU Mircea Frățică: „Coasă, sapă, fân, animale, lemne, grădină. Pe mine m-a antrenat viața pentru medalia olimpică”.

În Oradea există trei medalii olimpice. Toate de bronz. Una aparține familiei Ienei, câștigată de regretata doamnă a scrimei românești, Ileana Gyulai Ienei. Celelalte două sunt deținute de doi judoka medaliați la Los Angeles 1984, Mircea Frățică și Mihai Cioc. Ieri, luni, 14 iulie, Mircea Frățică a împlinit 68 de ani.  

• La mulți ani, nea Mircea! Sărbătoriți încă?
• Am făcut-o duminică împreună cu familia. Mulțumesc de urare.
• Tare vreau să văd medalia aceea olimpică…
• Victore, oricând! E la mine.
• De fapt vreau să vă întreb cum a început totul. Cum v-ați antrenat…
• Ce antrenament… Pe mine m-a antrenat viața de zi cu zi, coasă, sapă, grădină, animale, lemne, cules de porumb, fân și toate celelalte. N-aveam eu timp de sport.
• Bun, și cum a început totul?
• Am ajuns din Pogoanele la Energia București. Robustețea mea l-a convins pe antrenorul Sorin Arjoca.
• Începutul a fost la 65 kg iar la maturitatea sportivă consacrarea a venit la categoria 78 kg.  Opt titluri naționale consecutive, medalia de bronz la mondiale și ați devenit în 1982, la Rostock, campion european. Dar în 1980 ați ratat, la mustață medalia olimpică la Moscova.
• Eram avid, eram înnebunit să fiu pe podiumul olimpic. Încheiasem pe locul 5 la Moscova. Am fost la un meci de lupta pentru medalie. Patru ani m-am gândit numai la medalia olimpică.

• E o poveste frumoasă. Mondialele și europenele au farmecul lor dar jocurile olimpice sunt peste tot și toate… Vreau să știu cum a fost! Pentru că a venit bronzul la Los Angeles și un vis împlinit.
• Păi ușor n-a fost. În primul tur am avut un adversar din Taipei. N-a apucat să intre bine pe tatami că i-am aplicat un taio-toshi (este un procedeu de aruncare peste umăr), Era ippon astfel că pentru el olimpiada se încheiase în primul minut. În turul 2 l-am avut ca adversar pe campionul african, un tip din Mali. Cu el a fost un meci aparte. În sensul că l-am învins tot prin ippon iar el s-a aruncat pe tatami și început să plângă!
• Știu că a fost imaginea zilei atunci, la Jocurile Olimpice. 
• Toate televiziunile americane au preluat secvențele cu ipponul și criza africanului. Dar în turul trei a fost greu, cu suedezul Schelling. Am reușit un procedeu de yuko la mijlocul întâlniri și am păstrat avantajul.
• Se simțea miros de medalie! Ați făcut un meci memorabil cu un portughez.
• Am fost perfect în acel meci. Două koka (3 puncte), apoi două yuko (5 puncte) și apoi ippon. L-am trecut prin toate procedeele. 
• În semifinale au început problemele.
• L-am întâlnit pe favoritul 1, vest-germanul Winike. Lupta nu mai dura cinci minute cu șapte minute. A fost un meci dramatic, încheiat la egalitate. Din păcate, am fost arbitrat de doi japonezi şi de un spaniol. Primul japonez l-a dat câștigător pe neamț. Spaniolul m-a dat pe mine însă al doilea japonez l-a dat tot pe el. Motivația era simplă, dacă eu avansam în finală, reprezentantul Japoniei nu mai intra în recalificări
• Care a fost reacția? Până la urmă era un moment de cumpănă al vieții de sportiv. V-a fost refuzată prezența în finala pentru titlul olimpic.
• M-am adunat, nici eu nu știu cum, după acea cădere psihică. Urma să lupt pentru bronz cu un sportiv venit din recalificări, japonezul, canadianul sau sud-coreeanul. A fost să fie protejatul, adică japonezul, pe care l-am bătut fie și de necaz și m-am ales cu medalia de bronz. Era prima din istoria judoului românesc. Patru zile mai târziu, la categoria Open, a reușit să cucerească bronzul și confratele meu, Mihai Cioc.

• Singurii medaliați olimpici din istoria judoului masculin românesc locuiesc în Oradea!
• Așa a fost să fie. Ne-a adunat Marius Vizer în perioada când am adus la Oradea și Cupa Campionilor în judo cu JC Liberty.
• În încheiere v-aș întreba, că tot e la modă, câți bani ați câștigat după medalia olimpică?
• Pe atunci eram angajat, cu scoatere din producție, al Combinatului Chimic din Făgăraș. Habar n-aveam ce se întâmplă acolo! 3.200 de lei era salariu iar șefii îmi tot adăugau pe grupe de muncă. Când a fost să mă premieze pentru Los Angeles mi-au spus că-mi dau 5.000 de lei. Au adăugat apoi și premiul pentru medalia de bronz de la mondiale însă mi-au luat aproape totul la impozitare. M-am ales cu un total de 5.900 de lei pentru cele două medalii, cea olimpică și cea mondială.

Mircea Frățică este ambasador al programului „campionii în școală” inițiat de DJST Bihor

CARTE DE VIZITĂ – MIRCEA FRĂŢICĂ

*s-a născut la data de 14 iulie 1957 în comuna Pogoanele, județul Buzău

campion național de copii, dublu campion național de juniori

de opt ori consecutiv campion național de seniori la judo, categoria 78 kg.

*campion european de seniori (Rostock, 1982)

*medaliat cu bronz la europenele de seniori (Viena 1980)

medaliat cu bronz la Campionatul Mondial (Moscova 1983)

*locul 5 la Jocurile Olimpice de la (Moscova 1980)

medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice (Los Angeles 1984)

*triplu campion balcanic

*fost antrenor al echipei JC Liberty şi al echipelor naţionale de seniori şi juniori

de cinci ori câștigător al internaționalelor României la judo

*A fost manager și director sportiv la FC Bihor în era în care clubul era condus de Marius Vizer, actualul președinte al Federației Internaționale de Judo.

sursele foto: djst bihor/ și arhiva personală a campionului.