Dispunerea de către instanță a unui mandat de aducere a persoanei a cărei ocrotire se cere în ipoteza unui refuz nejustificat de prezentare a acesteia în vederea efectuării evaluării stării sale

În perioada 23-24 septembrie 2024 a avut loc, la București, întâlnirea președinților secțiilor civile din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, în care au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică judiciară neunitară în materie civilă, ocazie cu care s-a soluționat și problema de practică neunitară feritoare la dispunerea de către instanță, în temeiul art. 938 alin. (5) C. proc. civ., a unui mandat de aducere a persoanei a cărei ocrotire se cere în ipoteza unui refuz nejustificat de prezentare a acesteia în vederea efectuării evaluării stării sale. Procedura privind dispoziţia de aducere cu mandat a persoanei a cărei ocrotire se cere în cazul în care aceasta refuză evaluarea stării sale ori nu se prezintă în vederea efectuării acesteia

Într-o opinie, în aplicarea art. 938 alin. (5) C. proc. civ., instanța dispune aducerea cu mandat a persoanei a cărei ocrotire se cere, fiind irelevant motivul neprezentării acesteia în vederea evaluării, întrucât instituția de ocrotire la care se află persoana respectivă sau reclamanții/familia au sarcina de a asigura prezența acesteia pentru evaluare.
Într-o a doua opinie, în aplicarea art. 938 alin. (5) C. proc. civ., instanța dispune aducerea cu mandat a persoanei a cărei ocrotire se cere numai în ipoteza în care aceasta refuză, în mod
nejustificat, să se prezinte pentru evaluare.

De asemenea, într-o opinie, dispoziţia de aducere cu mandat a persoanei a cărei ocrotire se cere în cazul în care aceasta refuză evaluarea stării sale ori nu se prezintă în vederea efectuării acesteia implică stabilirea unui termen de judecată și punerea acestei măsuri în discuția părților.

Într-o altă opinie, dispoziţia de aducere cu mandat a persoanei a cărei ocrotire se cere în cazul în care aceasta refuză evaluarea stării sale ori nu se prezintă în vederea efectuării acesteia se poate lua ca măsură prealabilă anterior stabilirii primului termen de judecată, fără a fi pusă în discuția părților.

Mandatul de aducere este un act de procedură scris, cuprinzând, ca regulă, aceleași mențiuni ca şi citația, dar și o dispoziție adresată organelor de poliţie sau de ordine publică de a
aduce în faţa organului judiciar emitent persoana la care se referă mandatul.

Ca regulă, mandatul de aducere se dispune în ipoteza unui refuz nejustificat de prezentare a persoanei citate, iar, prin excepție, în cazurile expres prevăzute de lege, chiar în lipsa unui atare refuz, dacă această măsură se impune în interesul rezolvării cauzei [de exemplu, potrivit art. 313 alin. (2) C. proc. civ., în pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen].

Procedura instituirii consilierii judiciare sau a tutelei speciale nu prevede posibilitatea instanței de a dispune emiterea unui mandat de aducere a persoanei a cărei ocrotire se cere chiar
în lipsa refuzului acesteia de a fi evaluată sau de a se prezenta.

Ca atare, instanța dispune, în temeiul art. 938 alin. (5) C. proc. civ., un mandat de aducere a persoanei a cărei ocrotire se cere în ipoteza unui refuz nejustificat de evaluare a stării sale sau de prezentare în vederea efectuării acesteia.

Totodată, din moment ce măsura se dispune de către instanță după verificarea caracterului nejustificat al refuzului persoanei a cărei ocrotire se cere, apreciem că dispunerea acesteia implică acordarea unui termen de judecată, cu citarea părților în vederea dezbaterii acestei măsuri.

În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că instanța dispune, în temeiul art. 938 alin. (5) C. proc. civ., un mandat de aducere a persoanei a cărei ocrotire se cere în ipoteza unui refuz nejustificat de prezentare a acesteia în vederea efectuării evaluării stării sale.

Dispunerea acestei măsuri implică acordarea de către instanță a unui termen de judecată, cu citarea părților în vederea dezbaterii acestei măsuri.