SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Tribunalul Bistrița-Năsăud l-a condamnat pe Huțanu Cristian Iulian la 22 de ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, reținând că acesta și-a ucis soția, H.F.C., prin aplicarea mai multor lovituri cu cuțite de bucătărie, în locuința familiei, pe fondul unui conflict conjugal marcat de gelozie, consum de alcool, tensiuni financiare și o relație extraconjugală a victimei.
Instanța a reținut încadrarea juridică prevăzută de art. 188 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 189 alin. 1 lit. h Cod penal și la art. 199 Cod penal, adică omor calificat, în forma violenței în familie.
Hotărârea, pronunțată la 10 iunie 2026, nu este definitivă, soluția poate fi atacată cu apel „în termen de 10 zile de la comunicare”.
Pe lângă pedeapsa principală de 22 de ani de închisoare, instanța a dispus interzicerea unor drepturi pe o durată de 5 ani, menținerea arestării preventive, deducerea perioadei petrecute în reținere și arest preventiv, plata unor despăgubiri morale substanțiale către rudele victimei și către cei doi copii minori, precum și plata unei prestații periodice în favoarea minorilor până la majorat.
O crimă în familie, judecată ca omor calificat
Cauza a pornit de la rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin care inculpatul fusese trimis în judecată inițial pentru omor în forma violenței în familie. Potrivit hotărârii, acuzația viza fapta comisă la 2 decembrie 2023, în jurul orei 14:30, când inculpatul ar fi aplicat soției sale „multiple lovituri cu mai multe cuțite de bucătărie”, provocându-i leziuni incompatibile cu viața.
Pe parcursul judecății, instanța a schimbat încadrarea juridică. Printr-o încheiere din 12 septembrie 2024, Tribunalul Bistrița-Năsăud a apreciat că fapta nu trebuie analizată doar ca omor asupra unui membru de familie, ci ca omor calificat, prin raportare la art. 189 alin. 1 lit. h Cod penal. Această schimbare a fost esențială: instanța a văzut în modalitatea concretă de comitere a faptei elemente de cruzime și ferocitate care depășesc tiparul unui omor simplu.
Judecătorul a reținut că victima a fost lovită în zone vitale și nevitale, cu mai multe cuțite, iar leziunile descrise în hotărâre sunt de o violență extremă.
În motivare se arată că inculpatul i-a cauzat victimei șase plăgi tăiate sau înțepate la nivel cervical și laterocervical, unsprezece plăgi la nivel toracic posterior stâng, dintre care cinci penetrante în cavitatea toracică, o plagă lombară, mai multe excoriații și echimoze, precum și cinci plăgi tăiate la ambele mâini, interpretate ca leziuni de autoapărare.
Instanța a notat că moartea victimei a fost violentă și că s-a datorat hemoragiei interne și externe produse de plăgile înțepate-tăiate cervicale, cu secționarea arterei carotide comune drepte și a țesuturilor adiacente.
Potrivit raportului medico-legal citat în hotărâre, între leziuni și deces a existat legătură de cauzalitate directă.
Relația conjugală, conflictul și contextul dinaintea crimei
Hotărârea descrie un fundal familial tensionat, construit în timp.
Victima și inculpatul erau căsătoriți din anul 2015 și aveau doi copii minori. Locuiau într-un imobil din Bistrița-Năsăud, dobândit prin moștenire de victimă de la tatăl acesteia. Inculpatul lucra ca șofer, efectuând transporturi internaționale, ceea ce presupunea absențe lungi de acasă, uneori de patru-cinci săptămâni.
În toamna anului 2023, victima a închiriat un apartament aflat la etajul imobilului unui bărbat care, ulterior, a început o relație extraconjugală cu aceasta. Instanța a reținut că inculpatul aflase despre această relație înainte de ziua crimei, iar tensiunile dintre soți se acutizaseră. Pe lângă gelozie, hotărârea face referire și la probleme financiare, la jocuri de noroc și la deteriorarea progresivă a relației conjugale.
În dimineața zilei de 2 decembrie 2023, inculpatul se afla acasă împreună cu soția și copiii. Potrivit propriei declarații reținute de instanță, acesta ar fi consumat aproximativ 700 ml de whisky până în jurul orei 14:00.
La un moment dat, victima s-a aflat în bucătărie, unde folosea telefonul mobil și, potrivit hotărârii, juca „cazinou online” și schimba mesaje cu bărbatul cu care avea relația extraconjugală.
Acest moment a declanșat conflictul final. Instanța reține că inculpatul i-a smuls telefonul victimei, l-a rupt în două bucăți și l-a aruncat în vasul toaletei, unde a fost găsit ulterior la cercetarea la fața locului. Apoi, folosind succesiv mai multe cuțite de bucătărie, a atacat-o.
Atacul: mai multe cuțite, lovituri repetate și leziuni de apărare
Descrierea atacului din hotărâre este una dintre cele mai importante părți ale motivării. Tribunalul a considerat dovedit că inculpatul a folosit mai multe cuțite de bucătărie, aspect confirmat de obiectele găsite la fața locului și de urmele de sânge.
Instanța enumeră o lamă de cuțit fără mâner, un mâner de cuțit fără lamă, o lamă înfiptă în zona toracică posterioară a victimei, un cuțit găsit în sertarul mobilei de bucătărie și un alt cuțit găsit ulterior în mâna victimei.
Faptul că victima avea leziuni la mâini a fost interpretat ca indiciu că aceasta a încercat să se apere.
Raportul medico-legal a concluzionat că leziunile de la nivelul mâinilor sunt, „cel mai probabil, leziuni de autoapărare”. Această constatare a cântărit în raționamentul instanței, pentru că indică nu doar succesiunea loviturilor, ci și faptul că victima a fost conștientă cel puțin o parte din timpul agresiunii și a încercat să evite sau să oprească atacul.
În final, victima a căzut în bucătărie, în fața aragazului, în poziție de decubit lateral, unde a decedat. Decesul a fost constatat la fața locului de echipajul medical SMURD.
După crimă: fotografii, mesaje și o presupusă înscenare
Un element central al motivării îl reprezintă conduita inculpatului imediat după comiterea faptei. Tribunalul a reținut că, după ce victima a căzut inconștientă, inculpatul și-a provocat două răni cu un cuțit de bucătărie, una în zona gâtului și una în zona abdominală.
Instanța a considerat că aceste răni au fost autoproduse. Raportul medico-legal privind inculpatul a arătat că leziunile prin lovire cu corp înțepător-tăietor și zgâriere de la nivel cervical, deget și epigastric „s-au putut, cel mai probabil, autoproduce”, fiind prezente și leziuni cu aspect de „tatonare”.
În timp ce avea un cuțit în zona gâtului, inculpatul s-a fotografiat și a trimis imaginea tatălui său prin WhatsApp. Tot prin WhatsApp, a trimis și o fotografie cu victima căzută, în stare de inconștiență, însoțită de mesaje în care spunea că îi pare rău și că îi iubește. Aceeași fotografie cu victima a fost trimisă și unui coleg de serviciu, căruia inculpatul îi datora bani, cu mesajul: „O să-ți dau banii. În viața asta. Nu am mai putut”.
Mai mult, instanța reține că fotografia victimei a fost postată și pe Facebook, la secțiunea „La povestea mea”. Această postare ar fi fost văzută de bărbatul cu care victima avea relația extraconjugală, cel care a sunat la 112 la ora 14:34 și a anunțat o posibilă faptă de violență în familie.
Un alt aspect esențial este cuțitul găsit în mâna victimei. Tribunalul a reținut că în fotografiile trimise tatălui și colegului, precum și în fotografia postată pe Facebook, victima nu avea acel cuțit în mână.
La cercetarea la fața locului, însă, cuțitul a fost găsit în mâna dreaptă a victimei. Pe baza acestei diferențe, instanța a concluzionat că inculpatul a așezat cuțitul în mâna victimei după comiterea faptei, „pentru a induce în eroare organele judiciare” și pentru a putea susține că fusese atacat de victimă.
Această concluzie a instanței este una dintre cele mai grave pentru inculpat. Ea nu privește doar desfășurarea faptei, ci și atitudinea ulterioară: încercarea de a construi o aparență de legitimă apărare sau de culpă a victimei.
Apărarea: alcool, gelozie și provocare
În fața instanței, inculpatul a recunoscut și a regretat comiterea faptei. În același timp, nu a fost de acord cu plata tuturor daunelor solicitate de părțile civile, motivând că nu poate obține venituri din închisoare și că minorii sunt îngrijiți de părinții săi.
Pe fondul cauzei, apărarea a invocat consumul de alcool și starea de provocare, legată de relația extraconjugală a victimei. Tribunalul a respins însă această teză.
În motivare se arată că, potrivit art. 75 alin. 1 lit. a Cod penal, provocarea presupune ca infracțiunea să fie săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.
Instanța a apreciat că aceste condiții nu erau îndeplinite. Relația extraconjugală a victimei era cunoscută de inculpat anterior zilei crimei, iar conflictul din 2 decembrie 2023 nu a fost, în viziunea tribunalului, un eveniment nou, imediat și suficient de grav juridic pentru a atrage circumstanța atenuantă a provocării.
Tribunalul a reținut că fapta a fost comisă pe fondul unor neînțelegeri vechi și frecvente, al acuzațiilor reciproce de infidelitate, al problemelor financiare și al deteriorării relațiilor de familie. Cu alte cuvinte, instanța nu a negat existența unui context tensionat, dar a refuzat să îl transforme într-o justificare sau într-o circumstanță atenuantă legală.
Expertiza psihiatrică: tulburare de personalitate, dar discernământ păstrat
Un alt element important în analiza juridică a fost expertiza medico-legală psihiatrică. Potrivit hotărârii, inculpatul a fost diagnosticat cu „tulburare mixtă de personalitate”, diagnostic pe care comisia de expertiză a apreciat că îl prezenta și la data comiterii faptei.
Cu toate acestea, concluzia expertizei a fost clară: inculpatul avea discernământul păstrat atât la momentul săvârșirii faptei, cât și în prezent. De asemenea, experții au apreciat că nu se impune luarea unei măsuri de siguranță cu caracter medical.
Această concluzie a închis practic calea unei apărări bazate pe lipsa discernământului. Consumul de alcool și tulburarea de personalitate au rămas elemente de context, relevante eventual pentru individualizarea pedepsei, dar nu pentru înlăturarea răspunderii penale.
De ce a reținut instanța „cruzimile”
Motivarea încadrării în omor calificat este construită în jurul ideii că fapta a fost săvârșită cu o ferocitate deosebită. Tribunalul a subliniat numărul mare de lovituri, folosirea mai multor cuțite, zonele corporale vizate, leziunile de apărare ale victimei și comportamentul inculpatului după agresiune.
În hotărâre se arată că „faptul că inculpatul a folosit la comiterea faptei mai multe cuțite de bucătărie” și conduita ulterioară — fotografierea victimei, transmiterea imaginilor, postarea pe rețelele sociale, autoagresiunea și încercarea de a plasa un cuțit în mâna victimei — „relevă latura de ferocitate și intensifică sentimentul de oroare aferent infracțiunii comise”.
Instanța a făcut trimitere și la o decizie mai veche a Curții Supreme de Justiție, în care s-a reținut că uciderea unei persoane prin lovirea intensă și repetată cu cuțitul, în zone multiple ale corpului, constituie omor prin cruzimi, deoarece cauzează suferințe deosebite victimei, este săvârșită cu ferocitate și produce un sentiment de oroare.
Prin urmare, pentru tribunal, cruzimile nu au rezultat doar din numărul loviturilor, ci din întregul tablou al faptei: atac repetat, arme multiple, leziuni de autoapărare, raportul familial dintre autor și victimă, prezența copiilor în proximitate, fotografierea victimei și încercarea de a altera aparența locului faptei.
Copiii, în centrul consecințelor civile ale cauzei
Victima și inculpatul aveau doi copii minori. După faptă, aceștia au ajuns în plasament la bunicii paterni. Tribunalul a reținut că minorii au fost profund afectați de contextul familial anterior crimei, dar și de pierderea ireversibilă a mamei lor.
Hotărârea consemnează că martori din mediul școlar au vorbit despre o traumă severă trăită de copii, manifestată prin absenteism, dezinteres, demotivare, agitație, anxietate și oboseală avansată. Instanța a menționat și semne de neglijență parentală, precum faptul că minorii erau uneori flămânzi, înfrigurați, obosiți sau îmbrăcați neadecvat.
În același timp, tribunalul a refuzat orice relativizare a prejudiciului moral suferit de copii prin raportare la conduita victimei. Judecătorul a arătat că, „chiar dacă minorii nu și-au exteriorizat verbal suferința, iar victima nu a avut o conduită impecabilă”, nu se poate susține că aceștia nu erau atașați de mama lor. Instanța a reținut că figura maternă va lipsi ireversibil din mediul familial, iar copiii sunt privați de afecțiunea și ocrotirea maternă.
Această abordare este importantă: instanța a separat contextul familial complicat de dreptul copiilor la repararea prejudiciului moral produs prin moartea mamei.
Daune morale de sute de mii de euro și rentă lunară pentru minori
Pe latura civilă, Tribunalul Bistrița-Năsăud l-a obligat pe inculpat să plătească 100.000 de euro către sora victimei, Ţ.M.C., cu titlu de daune morale, și 150.000 de euro către mama victimei, H.G.M., tot cu titlu de daune morale.
Pentru fiecare dintre cei doi copii minori, instanța a acordat câte 150.000 de euro, prin reprezentanții legali. În total, despăgubirile morale dispuse în cauză ajung la 550.000 de euro, la care se adaugă obligația de plată periodică în favoarea minorilor.
Tribunalul a mai dispus ca inculpatul să plătească, pentru cei doi copii, o cotă de o treime din venitul minim pe economie, respectiv o șesime pentru fiecare copil, de la data săvârșirii faptei și până la majoratul fiecăruia. Rațiunea instanței a fost că minorii sunt lipsiți de veniturile pe care mama lor le-ar fi putut câștiga și cu care ar fi contribuit la creșterea și educarea lor.
Pentru garantarea despăgubirilor acordate minorilor, tribunalul a instituit sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor inculpatului, până la concurența sumelor stabilite în favoarea copiilor.
Individualizarea pedepsei: gravitatea faptei, conduita după crimă și profilul inculpatului
La stabilirea pedepsei de 22 de ani de închisoare, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de Codul penal. Tribunalul a analizat natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările concrete ale comiterii faptei, numărul loviturilor, zonele vitale vizate, faptul că victima era soția inculpatului, consumul de alcool, contextul de gelozie și infidelitate, dar și prezența copiilor în proximitatea scenei violente.
Un rol important l-a avut conduita de după faptă. Instanța a considerat relevant că inculpatul a încercat să transfere vina asupra victimei, a postat fotografii cu aceasta pe rețelele de socializare și și-a provocat leziuni pentru a susține ipoteza unui atac din partea victimei.
În același timp, tribunalul a menționat și elemente favorabile inculpatului. Acesta nu avea antecedente penale naționale, a recunoscut comiterea faptei și a declarat că o regretă. Instanța a reținut referințe pozitive de la locul de muncă și din perioada în care a activat în mediul militar, precum și concluziile raportului de probațiune, potrivit căruia inculpatul prezintă un risc mediu de comitere de infracțiuni.
Cu toate acestea, elementele favorabile nu au fost considerate suficiente pentru a coborî pedeapsa spre minimul special. Instanța a apreciat că gravitatea excepțională a faptei, caracterul calificat al omorului și consecințele ireversibile justifică o pedeapsă de 22 de ani de închisoare.
|
Şedinţe
|
Partajează acest conținut:
