SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Într-un moment în care inteligența artificială intră tot mai vizibil în activitatea juridică, Uniunea Națională a Barourilor din România a publicat, în cadrul campaniei „Dialog UNBR”, un răspuns dedicat limitelor deontologice ale utilizării tehnologiei în formularea opiniilor juridice. Textul, publicat la 14 mai 2026, răspunde întrebărilor formulate de avocați din Barourile București, Argeș și Suceava și aduce în prim-plan una dintre cele mai sensibile teme ale profesiei: până unde poate merge avocatul în folosirea AI fără să afecteze secretul profesional, independența, competența și răspunderea proprie.
O dezbatere despre viitorul profesiei, nu doar despre tehnologie
Răspunsul UNBR nu tratează inteligența artificială ca pe o simplă aplicație digitală utilă în redactarea de documente sau în cercetarea juridică. Miza este mai amplă: raportul dintre tehnologie și esența profesiei de avocat. Potrivit poziției formulate, AI poate fi folosită ca instrument de sprijin, însă nu poate substitui raționamentul juridic, discernământul profesional și relația de încredere dintre avocat și client.
Această distincție este esențială. Avocatul nu este doar un furnizor de texte juridice, ci un profesionist care interpretează fapte, norme, riscuri și interese concrete. O opinie juridică nu este un produs automat, ci rezultatul unei analize asumate. Tocmai de aceea, UNBR insistă asupra ideii că responsabilitatea nu poate fi transferată către un algoritm.
Competența profesională intră într-o nouă etapă: competența tehnologică
Unul dintre cele mai relevante pasaje ale răspunsului vizează apariția unei componente noi a obligației de competență profesională: alfabetizarea tehnologică sau „AI literacy”. Avocatul care folosește sisteme AI trebuie să înțeleagă, cel puțin la un nivel rezonabil, cum funcționează aceste instrumente, ce limite au, ce riscuri de eroare implică și cum pot afecta confidențialitatea datelor.
Această idee se aliniază dezbaterilor europene și profesionale recente. Ghidul CCBE privind utilizarea inteligenței artificiale generative de către avocați arată că folosirea acestor instrumente trebuie raportată la obligațiile fundamentale ale profesiei, inclusiv competența, independența, secretul profesional și încrederea clientului. Documentul CCBE precizează că obiectivul său este să sprijine avocații, barourile și formele de exercitare a profesiei în utilizarea responsabilă a AI generative. (CCBE)
În termeni practici, avocatul nu mai poate trata rezultatul furnizat de AI ca pe o sursă neutră și sigură. Un text generat automat poate părea coerent, dar poate conține erori, citări inexistente, interpretări incomplete sau concluzii desprinse de contextul juridic real. Tocmai această aparență de autoritate face riscul mai mare.
Controlul uman efectiv: avocatul trebuie să verifice, nu doar să preia
Conceptul central al poziției UNBR este controlul uman efectiv. Avocatul nu trebuie să fie prezent doar formal în procesul de redactare sau verificare, ci trebuie să înțeleagă soluția propusă, să o poată controla independent și să își asume concluzia finală.
Aceeași logică se regăsește în Regulamentul european privind inteligența artificială, AI Act, care impune cerințe de supraveghere umană pentru sistemele AI cu risc ridicat. Articolul 14 al AI Act prevede că supravegherea umană urmărește prevenirea sau reducerea riscurilor pentru sănătate, siguranță și drepturi fundamentale, inclusiv în situații de utilizare previzibil greșită.
În domeniul juridic, riscul nu este abstract. O opinie juridică greșită poate afecta drepturi, strategii procesuale, tranzacții, raporturi contractuale sau chiar libertatea unei persoane. De aceea, controlul uman efectiv nu este o formulă tehnică, ci o garanție profesională.
Lecția Mata v. Avianca: când AI inventează jurisprudență
UNBR invocă și jurisprudența internațională recentă, în special cauza Mata v. Avianca, devenită emblematică pentru folosirea necontrolată a AI în activitatea juridică. În acel dosar, avocații au depus în instanță citări și hotărâri inexistente generate de ChatGPT. Instanța federală din Southern District of New York a sancționat avocații, subliniind că folosirea AI nu exonerează profesionistul de obligația verificării surselor și exactității susținerilor.
Cazul a devenit un avertisment global pentru profesiile juridice. Problema nu a fost simpla utilizare a unei tehnologii, ci preluarea rezultatului fără verificare. Într-un sistem juridic, autoritatea citării este fundamentală. O trimitere la o hotărâre inexistentă nu este o eroare minoră de redactare, ci o atingere adusă integrității argumentului juridic și, în final, încrederii instanței.
Cazul Hannah Payne: riscul ajunge în zona penală
Răspunsul UNBR menționează și cauza Hannah Payne, soluționată în 2026 de Curtea Supremă a statului Georgia. În acest caz, o procuroare a fost sancționată după ce documente juridice redactate cu ajutorul AI au inclus numeroase citări fictive sau atribuite greșit. Curtea a dispus anularea unei hotărâri a instanței inferioare și retrimiterea cauzei, iar procuroarea a fost suspendată de la practica în fața Curții Supreme a statului Georgia pentru șase luni. (
Dimensiunea cazului este deosebit de gravă pentru că erorile generate de AI au ajuns într-un dosar penal de mare importanță. Hannah Payne fusese condamnată la închisoare pe viață plus ani suplimentari pentru omor și lipsire de libertate, iar citările eronate au afectat procedura privind cererea de rejudecare. Potrivit relatărilor, instanța supremă a atras atenția că judecătorii trebuie să examineze cu atenție proiectele de hotărâri, mai ales în contextul în care AI poate fi folosită la redactarea lor.
Acest caz confirmă, în plan practic, avertismentul formulat de UNBR: eroarea tehnologică necontrolată poate produce consecințe judiciare reale. Nu este vorba despre o dezbatere teoretică privind inovația, ci despre calitatea actului de justiție.
Secretul profesional, între deontologie și securitate cibernetică
Un alt punct major al poziției UNBR privește secretul profesional. În raport cu AI, confidențialitatea nu mai înseamnă doar discreția avocatului, ci și modul în care sunt gestionate datele introduse într-o platformă digitală. Unde sunt stocate documentele? Cine are acces la ele? Pot fi folosite pentru antrenarea ulterioară a sistemului? Există garanții contractuale reale? Sunt datele protejate prin măsuri tehnice adecvate?
Aceste întrebări schimbă radical modul în care trebuie privită folosirea AI în avocatură. Documentele unui client, corespondența, strategia de apărare sau informațiile despre un litigiu nu pot fi tratate ca simple date de test într-o aplicație publică. Pentru avocat, secretul profesional este o obligație esențială, iar încălcarea lui poate avea implicații disciplinare și juridice.
De aceea, UNBR indică prudența ca regulă de bază: anonimizarea informațiilor, evitarea introducerii documentelor confidențiale în platforme publice, utilizarea unor soluții securizate și limitarea AI în activități care implică date protejate.
Transparența față de client și față de public
Poziția UNBR deschide și tema transparenței. Platformele care oferă conținut cu aparență juridică ar trebui să clarifice că nu oferă consultanță juridică personalizată, că nu asigură secret profesional și că răspunsurile generate automat necesită verificare umană. Această precizare este importantă pentru a evita confuzia publicului între o conversație cu un sistem AI și o consultație juridică oferită de un avocat.
Diferența este esențială. În relația avocat-client există răspundere profesională, obligație de loialitate, confidențialitate și analiză adaptată situației concrete. Un sistem AI poate produce o explicație generală, dar nu poate prelua răspunderea juridică și deontologică specifică profesiei.
O poziție de echilibru: nici respingere, nici delegare oarbă
Răspunsul UNBR nu este un manifest împotriva tehnologiei. Dimpotrivă, recunoaște utilitatea AI ca instrument de eficiență, procesare și sprijin. Însă trasează o limită clară: tehnologia poate ajuta avocatul, dar nu îl poate înlocui.
Această linie de demarcație este, probabil, cea mai importantă concluzie a textului. Într-o profesie construită pe responsabilitate, independență și încredere, viteza nu poate înlocui discernământul. O opinie juridică nu devine corectă pentru că este redactată fluent, iar o citare nu devine reală pentru că este formulată convingător.
Concluzie: viitoarea deontologie digitală a avocaturii
Răspunsul UNBR marchează conturarea unei deontologii digitale a profesiei de avocat. Avocatul viitorului va putea folosi AI, dar va trebui să o facă informat, prudent și verificabil. Va trebui să știe când tehnologia ajută și când devine un risc. Va trebui să protejeze secretul profesional nu doar în cabinet, ci și în infrastructura digitală pe care o utilizează.
Răspuns integral:
Limitele deontologice ale utilizării tehnologiei în formularea opiniilor juridice
● Care sunt limitele considerate acceptabile de UNBR, din perspectivă deontologică, ale utilizării tehnologiei în formularea opiniilor juridice? Bogdan Dumitriu, Baroul București
● Cum poate avocatul român folosi instrumente AI în activitatea sa fără a-și compromite obligațiile de confidențialitate și secretul profesional? Cristina Lețu, Baroul Argeș
● Cum se intenționează la nivel UNBR asigurarea controlului uman efectiv asupra soluțiilor generate prin intermediul tehnologiei, pentru a garanta respectarea principiilor fundamentale ale profesiei? Av. Bogdan Dumitriu, Baroul București
● Ar putea fi necesar ca astfel de platforme să sublinieze explicit faptul că inteligența artificială nu poate substitui consultanța juridică personalizată, răspunderea profesională, secretul profesional, discernământul uman și relația de încredere specifică avocatului? Av. Geanina Voroniuc, Baroul Suceava
● În ce măsură se analizează necesitatea protejării secretului profesional în contextul interacțiunii cu sisteme de inteligență artificială, inclusiv sub aspectul riscului ca datele confidențiale introduse de avocați să fie utilizate pentru antrenarea ulterioară a acestor sisteme? Av. Bogdan Dumitriu, Baroul București
Răspuns UNBR
Întrebările formulate de avocați în cadrul campaniei „Dialog UNBR” reflectă una dintre marile provocări ale profesiei: identificarea limitelor în care inteligența artificială și noile tehnologii pot fi utilizate ca instrumente de sprijin, fără afectarea independenței profesionale, a secretului profesional, a discernământului juridic și a garanțiilor specifice consultanței juridice.
Una dintre dificultățile majore ale acestei transformări este faptul că tehnologia evoluează mult mai rapid decât capacitatea sistemelor juridice și profesionale de a construi reguli clare de utilizare. Profesia de avocat se află astfel într-o perioadă de tranziție în care deontologia utilizării inteligenței artificiale este încă în curs de formare. Primele standarde se conturează progresiv prin reglementări europene, ghiduri profesionale, jurisprudență emergentă și prin reinterpretarea obligațiilor deontologice clasice în context digital.
În realitate, obligațiile fundamentale ale avocatului existau deja înainte de apariția inteligenței artificiale: competența profesională, verificarea informațiilor, independența profesională, secretul profesional și loialitatea față de client. Ceea ce se schimbă astăzi este modul în care aceste obligații trebuie respectate într-un mediu tehnologic tot mai complex.
În acest context, începe să se contureze ideea că obligația de competență profesională a avocatului va include tot mai mult și o componentă de competență tehnologică („AI literacy”). Avocatul nu va mai putea utiliza sisteme AI fără să înțeleagă, la un nivel rezonabil, limitele acestora, riscul de erori sau „halucinații”, modul de procesare a datelor și implicațiile privind confidențialitatea.
Totodată, una dintre marile provocări este evitarea transformării avocatului într-un simplu operator al unor soluții generate automatizat. Profesia juridică presupune analiză critică, interpretare contextuală și asumarea responsabilității pentru consecințele unei recomandări juridice. Există riscul ca viteza și aparenta eficiență a sistemelor AI să conducă la preluarea mecanică a unor soluții generate tehnologic, fără filtrul intelectual și etic specific profesiei de avocat.
De aceea, conceptul de control uman efectiv (human oversight) începe să devină central în toate dezbaterile europene privind utilizarea inteligenței artificiale în domeniul juridic. Nu este suficient ca avocatul să fie formal prezent în procesul decizional. Controlul uman trebuie să fie real: avocatul trebuie să înțeleagă soluția generată, să o poată verifica independent, să îi poată identifica eventualele erori și să își asume în mod efectiv responsabilitatea profesională pentru utilizarea acesteia.
Din această perspectivă, principiul care începe să se contureze tot mai clar la nivel european este acela că inteligența artificială poate funcționa exclusiv ca instrument de sprijin al avocatului, nu ca substitut al raționamentului juridic uman. Acest principiu rezultă atât din normele europene recente, cât și din primele cazuri judiciare și disciplinare generate de utilizarea necontrolată a sistemelor AI.
La nivel european, AI Act – Regulamentul european privind inteligența artificială consacră explicit obligația existenței unui control uman efectiv („human oversight”) asupra sistemelor AI cu impact ridicat și stabilește obligații de transparență pentru anumite categorii de sisteme automatizate. Regulamentul pornește de la ideea că tehnologia nu poate funcționa în afara responsabilității umane și că utilizatorul trebuie să poată înțelege natura interacțiunii cu un sistem AI.
În paralel, Ghidul CCBE privind utilizarea inteligenței artificiale generative de către avocați subliniază că avocatul rămâne integral responsabil pentru verificarea rezultatelor generate de AI și că utilizarea acestor instrumente nu poate afecta independența profesională, secretul profesional, obligația de competență și relația de încredere cu clientul.
Această idee începe să fie confirmată și în jurisprudență. Una dintre cele mai cunoscute spețe este cauza Mata v. Avianca, devenită simbolul riscurilor utilizării necontrolate a AI în activitatea juridică. În acel dosar, avocații au depus în instanță hotărâri și citări juridice inexistente generate de ChatGPT. Instanța federală americană a aplicat sancțiuni și a arătat explicit că utilizarea inteligenței artificiale nu exonerează avocatul de obligația verificării surselor și a exactității informațiilor.
În 2026, în cauza penală privind condamnarea lui Hannah Payne, Curtea Supremă a statului Georgia a sancționat o procuroare pentru utilizarea unor citări juridice fictive generate prin inteligență artificială și a dispus anularea hotărârii instanței inferioare, cauza fiind retrimisă spre rejudecare.
Aceste spețe confirmă o idee esențială pentru profesia de avocat și justiție în general: răspunderea profesională nu poate fi externalizată către tehnologie. Chiar dacă soluția este generată automatizat, responsabilitatea juridică și deontologică rămâne integral umană.
O altă problemă fundamentală privește protecția secretului profesional și a datelor confidențiale introduse în sistemele AI. În prezent, una dintre cele mai mari vulnerabilități ale utilizării unor platforme comerciale de inteligență artificială este lipsa de claritate privind circuitul datelor introduse de utilizatori. În anumite situații, informațiile încărcate pot fi stocate, procesate sau utilizate ulterior pentru antrenarea sistemelor. Din această perspectivă, secretul profesional devine și o problemă de securitate cibernetică și de guvernanță a datelor.
Devine astfel esențial ca avocatul să cunoască unde sunt stocate datele, cine are acces la ele, dacă sunt utilizate pentru antrenarea ulterioară a sistemului, ce măsuri de securitate există și dacă furnizorul oferă garanții reale privind confidențialitatea. În practică, acest lucru presupune măsuri concrete de prudență:
– anonimizarea datelor;
– evitarea introducerii în platforme publice a documentelor confidențiale;
– utilizarea unor soluții securizate dedicate profesiilor juridice;
– limitarea folosirii AI în activități care implică informații protejate de secret profesional.
În viitor, este posibil ca standardele profesionale să impună obligații suplimentare privind utilizarea AI, precum:
– utilizarea exclusivă a unor sisteme securizate;
– obligații de audit și verificare umană;
– obligații de transparență față de client privind utilizarea instrumentelor AI în anumite activități.
În același timp, apare tot mai clar necesitatea unor obligații de transparență pentru platformele și sistemele care oferă conținut cu aparență juridică. Inclusiv AI Act urmărește prevenirea situațiilor în care utilizatorul poate fi indus în eroare cu privire la natura interacțiunii sau la caracterul automatizat al răspunsului generat.
Din această perspectivă, devine legitimă ideea ca astfel de platforme să informeze explicit utilizatorii că:
– nu beneficiază de consultanță juridică personalizată;
– nu există răspundere profesională specifică avocatului;
– nu există garanțiile secretului profesional;
– soluția este generată automatizat și necesită verificare umană;
– inteligența artificială nu poate substitui relația de încredere avocat-client și discernământul juridic uman.
O asemenea obligație de transparență nu urmărește blocarea tehnologiei, ci prevenirea confuziei publicului și a aparenței înșelătoare că un sistem automatizat ar putea oferi aceleași garanții ca exercitarea profesiei de avocat.
În realitate, miza nu este opoziția dintre avocat și tehnologie, ci păstrarea caracterului uman al actului de justiție și al consultanței juridice. Inteligența artificială poate crește eficiența și capacitatea de procesare a informației, însă profesia de avocat presupune responsabilitate, independență, discernământ, etică și încredere – elemente care nu pot fi externalizate către un algoritm.
Răspunsul la următoarea întrebare va fi publicat la data de 15.05.2026
Partajează acest conținut:
