SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
În ședința din 21 octombrie Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Tribunalul Buzău secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în vedere unei pronunțări a unei hotărâri prealabile privind interpretarea și aplicarea unitară a următoarei chestiuni:
„Dacă dispozițiile art. 628 alin. 4 Cod procedură civilă sunt incidente și trebuie aplicate de către instanța de executare și în cazul în care creditorul solicită penalități de întârziere de natură contractuală (stabilite convențional de părți) sau sunt incidente și trebuie aplicate doar în cazul în care creditorul solicită dobândă legală.”
În consecință, Înalta Curte a stabilit că prin Decizia nr. 50;
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 628 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanţa de executare stabileşte dobânzi, penalităţi sau alte sume care se cuvin de plin drept creditorului, potrivit art. 1.535 din Codul civil sau altor dispoziţii legale speciale, şi în cazul în care creditorul solicită penalităţi de întârziere prevăzute în contract.
Art. 1535 prevede posibilitatea acordării daunelor moratorii în cazul obligațiilor bănești și are următorul cuprins;
(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.
(2) Dacă, înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă.
(3) Creditorul are dreptul, în plus, la daune-interese pentru orice prejudiciu suplimentar pe care l-a suferit din cauza neexecutării obligaţiei.
Decizia este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
Partajează acest conținut:
