SĂ NU ZICI CĂ NU ȚI-AM SPUS
Renumitul actor Eugen Țugulea aproape că se confundă cu spectacolul de poezie pe scena Teatrului Regina Maria pe care l-a și condus de două ori. Domnia s-a mărturisea că s-a întâlnit pe scenă cu poezia pentru prima oară la Iaşi, în 1957, într-un spectacol Eminescu . Era un spectacol realizat cu actori din toată ţara. Fiind în Oradea, oraşul Familiei lui Iosif Vulcan, a fost invitat să recite poezia „De-aş avea”.
Eugen Țugulea la 92 de ani are 68 de ani petrecuți pe scenă.Pentru activitatea sa dramatică și lirică a fost răsplătit în cadrul Galei Premiilor UNITER cu Premiului special pentru o viață dedicată teatrului și poeziei în anul 2016.Aproape că nu exista 15 ianuarie fără un spectacol în care Eugen Țugulea să recite din opera lui Mihai Eminescu.
Și acum Teatrul Regina Maria recomandă un fragment dintr-un spectacol Eminescu cu Eugen Tugulea, fiindcă <ne întoarcem mereu la Mihai Eminescu atunci când vorbim despre cultura națională, pentru că dincolo de mitul poetului național, Eminescu este un scriitor profund, care a lăsat o moștenire culturală impresionantă: o operă complexă și valoroasă, caracterizată de o frumusețe incontestabilă, căreia, în ciuda exegezei critice prolifice, nu i-au fost epuizate toate sensurile>
Printre multe altele care se pot spune despre domnul Țugulea, domnia sa este și autorul unei cărți cu caracter autobiografic Unele mărturisiri (ale lui Chiț-Chiț-Roade-Tot) despre sine, despre alții și… altele.În prefața cărții, fostul secretar literar al Teatrului de Stat Oradea, Elisabeta Pop, își amintește că Eugen Țugulea a angajat-o rugând-o să discute spectacolul Luceafărul.
;Întâi şi-ntâi aş vrea să-i aduc aminte lui Eugen cum m-a angajat la teatru: eram profesoară într-o comună aflată între Arad şi Timişoara şi, la recomandarea Stăncuţei Panta, cu care am fost colegă de facultate, şi ea recent angajată, Eugen m-a angajat după un scurt interviu, cum se spune azi şi după ce i-am prezentat o cerere – un CV, nu? – în care spuneam cine sunt. M-a rugat doar să citesc două piese, să fac două referate şi să discutăm spectacolul LUCEAFĂRUL care se juca atunci.Probabil nu i-oi fi făcut o impresie proastă, de vreme ce, fără prea multe vorbe, mi-a spus a doua zi că sunt angajată. Eugen mi-a fost un director bun, era sobru, uneori cam prea încrâncenat, dar ştiai că ce-ţi spune ţie în faţă, sigur spune şi când nu eşti acolo, ceea ce, cum spuneam, era reconfortant:, își amintește Elisabeta Pop.
Tatăl său a saluta venirea sa pe lume trăgând două cartușe în aer
În cartea autobiografică, Eugen Țugulea vorbește cu mult umor despre sine, despre perioada copilariei: ;Omul nostru, Chiţ (sau mai bine-zis Chiţ-Chiţ-Roade-Tot,poreclit astfel chiar de tatăl său, fiindcă zgâria cu unghia în tăblia patului, ca un şoricel), era un băiat pe cinste! (De fapt, mai este şi astăzi, deşi nu mai e, de mult, băiat!) În cinstea venirii lui pe lume, tatăl său, mare vânător, a slobozit în văzduh două cartuşe de vânătoare, impresionând (a se citi „speriind”) vecinii, dar lăsându-1 i ndiferent pe cel căruia îi fusese adresat gestul simbolic (de biruinţă adică!), şi atunci şi pesteani, când reproşându-i-se risipa de muniţie, nemeritată, a răspuns impertinent şi sec: „Te-am rugat eu?”. Că au urmat două palme,nu mai are nicio relevanţă. le merita. A fost un băiat „pe cinste” şi în continuare … Câtor copii li se întâmplă ca, pe la doi ani, să le ia foc cămăşuţa de noapte de pe ei (pe-atunci nu prea erau pijamale şi chiar dacă ar fi fost…!) din pricina jucatului cu focul, sau la câţi li s-a imprimat, pe funduţul gol, forma perfect rotundă a celor trei ” ochiuri de tuei”, luateproaspăt de pe pl ita încinsă şi puse în firida de sub plită, unde anpoposit eroul nostru, aruncat, de surioara lui mai mare, care-Iajunsese din urmă, în alergarea lor, concentrică, unul după altul- fiindcă nu făcea faţă ritmului impus de ceilalţi membri ai triouluinfrăţesc?! Urletele s-au potolit cu cel mai eficace şi modern tratament de-atunci: lut galben, rece (tot era iarnă!) amestecat cu … cerneală! Cum o fi arătat funduţul acela împodobit cu trei cercuri roşii, îmbălsămat cu pământ galben şi stropit cu cerneală albastră, e greu de ghicit! lată o temă pentru medici şi esteticieni! Ba, aş zice, chiar, şi pentru cosmeticienii de astăzi…>
Vedeta satului și idolul preotului
Eugen Țugulea vorbește apoi despre cum a devenit vedeta satului și idolul preotului.
<Între timp Omul nostru vădeşte calităţi artistice: e lăudat de un i nspector şcolar ” de la Bucureşti” pentru poezia-temă
„Eroilor noştri. ..Eroi români care-aţi căzut / În luptă pentru ţară, / Din inimi vă-nălţăm un imn /Pe-acorduri de fanfară!”… O naivitate, dar pentru clasa a doua, prin anii 40′, nu-ichiar foarte rău! Ba, dovedeşte şi nişte calităţi de excepţie ale memoriei, învăţând El Zorab al lui Coşbuc mai repede decât sora mijlocie, care se plimba prin curte citind versurile cu voce tare,ca să le înveţe mai uşor, fapt ce nu s-a întâmplat nici atunci, nici mai târziu, în timp ce Omul nostru a recitat-o de câteva zeci deori şi o ştie şi azi, oricând i-ai cere să ţi-o spună. Mai mult, peste câţiva ani, în refugiu, în satul Voivoda din Teleorman, a devenit. ..vedeta satului şi idolul preotului din sat, după ce a recitat ” cu suflet”, spuneau ei, Moartea lui Gelu>
Cu mâne zilele-ți adaogi este recital Eugen Țugulea a cărui premieră a fost dedicată comemorării a 131 de ani de la trecerea în eternitate a poetului Mihai Eminescu. Recitalul cuprinde cele mai importante poeme ale poetului nepereche, Luceafărul şi Scrisoarea III, alături de poeziile Odă în metrul antic şi Cu mîne zilele-ţi adaogi. Spectacolul a avut premiera online în data de 15 iunie 2020, iar durata acestuia este de o oră.
Vă invităm, cu această ocazia, să ascultăm una dintre poeziile filosofice ale marelui poet, rostită de actorul Eugen Țugulea, laureat al premiului UNITER pentru o viață dedicată teatrului și poeziei.
Să ne cinstim cultura și să contribuim la dăinuirea acesteia de-a lungul vremii!
Partajează acest conținut:
